Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

RETORICĂ CIVICĂ

Ion Măldărescu, Agero

De-a lungul timpurilor alienaţii, halucinaţii şi nevroticii au jucat, în general, roluri importante şi, cu unele excepţii, au făcut adevărate ravagii. Prin accidentul naşterii, datorită trăsăturilor patologice ale caracterului lor, a exacerbării anormale a anumitor dorinţe, aceştia au deturnat uneori întregul curs al vieţii comunităţilor umane în care au trăit. Mijloacele mass-media, ecranele televizoarelor abundă în imagini dezolante ale unor fabrici părăsite, în curţile cărora cresc bălăriile, instalaţii costisitoare lăsate pradă intemperiilor şi hoţilor, foste ferme pentru creşterea animalelor, devenite între timp adăposturi pentru vagabonzi de tot felul, toate acestea având drept scuză fie lipsa banilor, fie „nerentabilitatea” continuării oricărei activităţi. După o vreme de deliberat abandon, toate sunt cumpărate la preţuri derizorii şi valorificate de rechinii afacerilor necurate. Vă rog să suprapuneţi aceste imagini pe „ecranul” virtual al imaginaţiei dumneavoastră, peste ştirile care ne informează că hrana şi medicaţia bolnavilor din spitale nu mai poate fi asigurată, chiar dacă unii dintre ei suferă de afecţiuni cronice grave, aşezămintele sociale unde sunt cazaţi constituind pentru ei o haltă înaintea tragerii cortinei.

Numărul copiilor care abandonează cursurile şcolilor creşte odată cu trecerea vremii, cauza, directă sau indirectă, fiind aceeaşi necruţătoare lipsă de bani a părinţilor. Completaţi tabloul cu abuzurile unor minoritari, cu pretenţiile impertinente şi absurde de dezmembrare a teritoriului românesc şi nu vă veţi mira că singurele instituţii în care mai au încredere românii, ARMATA şi BISERICA sunt atacate frontal şi din flancuri, împroşcate cu noroi, fie în întregul lor, fie prin cei ce le reprezintă. Zeci de mii de militari au fost trecuţi în rezervă, îngroşând rândurile, şi aşa suprasaturate ale pensionarilor. Tehnica militară „perimată” a fost trimisă la retopit, abandonată, sau dusă la fier vechi, iar specialiştii din industria de apărare au fost „reprofilaţi”, în timp ce vecinii noştri s-au dotat „paşnic” cu logistică de ultimă generaţie. Până astăzi, locul de refugiu al celui neajutorat era biserica, credinţa în Dumnezeu şi încrederea în slujitorii Lui. Iată, însă, că norii negri se adună şi asupra locaşurilor de rugăciune, „ajutându-le” să se autodistrugă, mai ales în zone ale ţării unde aceiaşi minoritari doresc cu ardoare acest lucru, împiedicându-i pe români să-şi adreseze rugăciunile în limba şi credinţa strămoşească. După evenimentele din decembrie 1989, crearea de ghetouri spirituale şi extinderea lor în instituţiile de învăţământ, au potenţat situaţii deloc liniştitoare. Prin îndemnuri iresponsabile, unii cetăţeni ai României „sunt ajutaţi” să rămână la acel stadiu în care nu se pot exprima în limba română - limba oficială a statului în care trăiesc. Este dreptul lor să vorbească în orice limbă doresc, dar este deosebit de dăunătoare menţinerea unei stări în care comunicarea prin cuvinte, între oameni, să fie dificilă.

Bucuria vieţii şi belşugul roadelor pământului, înţelegerea şi ospitalitatea sunt caracteristice românilor. Când văd atâta obrăznicie, intoleranţă şi complex de superioritate din partea unor minoritari, gândul mă poartă la marele Eminescu şi recitesc „Doina”. Brodând speculaţii pe tema mult trâmbiţatei autonomii locale, pe criterii etnice, propovăduite cu sârg de segregaţioniştii români de etnie maghiară, se predau lecţii de filozofie, unde se invocă de subsidiaritatea, de la nivel naţional la cel local, declarând cu emfază că este necesară o revizuire a ierarhiei actuale „care există în organizarea statelor naţionale”. Militând pentru autonomie locală pe criterii etnice, se „uită” intenţionat că actul fundamental al ţării, Constituţia României stipulează chiar de la primul său articol: „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”, act încă valabil în anul de graţie 2009.
 

Ion Măldărescu, Agero

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com