RETROSPECTIVĂ CU GUST DE CUCUTĂ 

„PREŞEDINTELE A PLECAT, TRĂIASCĂ PREŞEDINTELE!”

Ion Măldărescu, Agero

Noaptea, târziu, când în cârciumi au mai rămas doar cheflii fără dor de casă, numai cu dragoste pe pahar, chelnerii urcă scaunele pe mese, anunţând „ora închiderii”. Ca o bodegă de mahala, ajunsă la pragul falimentului, Ţara se înfăţişează, la aproape capătul anului, în toată sărăcia în care au împins-o mai marii ei şi reforma anapoda, un fel de alba-neagra, la care câştigă doar escrocii. În ultimii douăzeci de ani, societatea românească a cunoscut convulsii financiare, politice şi sociale majore, iar rezultatul guvernărilor postdecembriste s-a materializat prin reducerea drastică a puterii de cumpărare, respectiv a consumului populaţiei, pe fondul deprecierii catastrofale a monedei naţionale, a creşterii excedentare a importurilor şi a unei producţii interne aproape inexistente. Politica financiar-bancară a fost lăsată la cheremul profitorilor, slugi fără scrupule ale oligarhiei financiare  internaţionale.  Protecţia socială s-a transformat într-un fel de cutie  a milei, iar un important segment al populaţiei se găseşte astăzi sub limita sărăciei. La colţurile străzilor au apărut tot mai mulţi cerşetori, pe unii dintre aceştia foamea transformându-i în simple animale de pândă şi de pradă. Boschetarii, copii străzii, odată cu schimbarea vremii, au migrat dinspre incomodele tufişuri spre firava căldură oferită de vreo firidă, la adăpost de ploaie sau luptându-se pentru un loc mai „confortabil” în canalele de termoficare.

Nu peste mult timp se va mai încheia încă un an. Ce vise ni s-au împlinit? Câte bucurii şi câte necazuri am avut? Ne-a fost viaţa senină ori întunecată? În ce măsură guvernanţii noştri ne-au păstrat verticalitatea şi demnitatea naţională ? Am rămas noi înşine? Bilanţul la asemenea întrebări şi la încă multe altele este, fără urme de tăgadă, NEGATIV, deşi politicienii demagogi şi o parte a presei de tarabă se îmbulzesc să demonstreze contrariul. De parcă toate acestea n-ar fi de ajuns, în ultimii ani a mai apărut o nouă specie - ANALIŞTII. Politici, social-economici sau Dumnezeu mai ştie de ce fel, sunt dispuşi să dea, oricând, fără jenă, lecţii unei ţări întregi. Aceste Mafalde şi Casandre cu cărţi de vizită, pe care adaugă numelui noua ocupaţie, dojenesc populaţia ţării pentru că şi-au permis să voteze altfel decât îţi închipuiseră ei, că s-au împrumutat de la bănci ca să poată supravieţui sau pentru că luna nu aruncă suficientă lumină, noaptea, asupra Pământului. Foarte mulţi din cei ce şi-au arogat calitatea de „om politic” s-au dovedit a fi ori incompetenţi, ori corupţi, iar la adăpostul imunităţii oferite de poziţia de membru al Parlamentului României s-au preocupat, pe căi oculte, de umplerea vistieriei personale, în detrimentul intereselor generale. A trecut prea multă vreme şi ar fi timpul ca politicienii noştri (şi nu sunt prea numeroşi cei ce pot fi numiţi astfel), de toate culorile săevadeze din euforia demagogică, în care se complac, pentru a stopa marasmul economic-social, temenelele gratuite şi slugarnice în faţa mai marilor lumii.

E îngrozitor de trist să trăieşti fără speranţă, împovărat de grija zilei de mâine, conştient că preţurile vor creşte ameninţător, că puterea amărâtului leu va scădea tot mai mult, că demnitatea şi mândria naţională vor fi tot mai ofilite, iar identitatea noastră este grav ameninţată de trădarea unora, care o practică neruşinat, ca pe o virtute. Acest tablou, deloc optimist, îşi găseşte corespondenţă în viaţa fiecăruia dintre noi şi cred că cei ce ar trebui să reprezinte interesele românilor în cel mai înalt for legislativ al ţării, bine-ar face să coboare din luxoasele încăperi sau automobile, pentru a simţi pământul sub picioare, pentru a vedea şi înţelege viaţa reală a „omului de rând”. Zadarnice iluzii, vine vacanţa parlamentară, vin sărbătorile, pleacă ai noştri, vin ai noştri, noi rămânem… tot aşa !

S-a terminat şi ultima reprezentaţie a circului electoral, aşa că putem striga parafrazând: „Preşedintele a plecat. Trăiască Preşedinele!”

Ion Mâldărescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com