|
 Revolta
lui Andrei Bădin
Dr. Dimitrie GRAMA, Danemarca
Sunt
bombardat de dezvăluirile compromiţătoare la
adresa politicienilor români şi mă întreb: pentru cine scrie şi se agită
Andrei Bădin în jurnalul Câmpul Românesc? Pentru românii din ţară,
pentru cei din diaspora sau pentru aboriginees australieni? E bine că
scrie, dar mă întreb, care este efectul, care este rezultatul acestor
articole demascatoare? La ce contribuie oare, în România, critica
obiectivă a unor realităţi politico-sociale şi mă întreb, mai ales, care
este concluzia, la care logic se poate ajunge studiind ”fenomenul
mass-medial” român, ca unealtă de structurare a gândirii populaţiei şi
ca armă de apărare a societăţii, contra abuzului de putere exercitat de
forţele politic-administrative?!
Tocmai astăzi citesc in Câmpul Românesc despre: ”Povestea prosperităţii
familiei Băsescu”, în care se amintesc o parte din mişculatiile
financiare pe care Băsescu, sprijinit de familia lui devotată (şi este
normal să fii sprijinit de propria familie, nu-i aşa?) şi mai ales
sprijinit de functionari de stat şi bancheri actuali în noul stat
capitalist România, cum este iertat de datorii, cum i se fac credite şi
iar i se iartă datoriile neplătite sau plătite într-un fel, de familie
sau de ”societătile lui de afaceri”. Citesc cum Băsescu contrar
logicii primare, în loc să fie demascat ca impostor şi element corupt,
continuă să câştige puncte politice in aparatura politică a României.
Bine, mă întreb eu acum, cât de naiv poate să fie Andrei Bădin, încât să
se mai minuneze la astfel de proceduri in viaţta politică şi economică a
României actuale, când eu, plecat de 40 de ani din România, nu mă mai mir deloc! Nu poate să fie vreo surpriză pentru oricine care are
posibilitatea de conştientizare, faptul că majoritatea celor care au avut
posibilitatea si care deţin acum, atât puterea politică, cât şi cea
economică în România, au juns acolo unde sunt, folosindu-se de fostele
instituţii de control şi de putere ale fostei ordini comuniste şi prin
comun acord, redistribuind mafiotic, averea statului român, averea
naţiei române, celor care făceau şi în continuare fac parte din
structura statală impusă României după cel de-al doilea război mondial
de ocupanţii ruşi si exersată de atunci şi până acum, un ”ceva” continuu
firesc, de ”elementele” rusofile implimentate cu forţa în structura
etnică română şi de ”elemente” corupte autohtone.
Aici nu este vorba doar de un Iliescu, de un Băsescu, ci de mai toţi
care ”s-au ajuns” economic, de toţi care, slugarnic, servesc un sistem
bazat pe necinste, de toţi aceşti miniştri, ambasadori, directori
comerciali şi culturali, de toţi care în propaganda mass-medială
linguşitoare, continuă să promoveze demagogia sau să conducă interesul
public înspre banalităti puerile şi prostesti. DE TOTI ACEIA CARE
CONTINUĂ CU INVERŞUNARE SA PACALEASCA SI SĂ SUBJUGE POPORUL ROMÂN SUB
UMBRELA UNEI FALSE DEMOCRATII, SUB UMBRELA PROTECTOARE A UNEI EUROPE
UNITE ŞI INDIFERENTE.
Deoarece se stie în toată Europa că România este condusă de o oligarhie
coruptă, individualistă, care fără nici un fel de jenă sau de reţinere,
îşi pune interesele ei proprii în faţa intereselor naţiei pe care o
conduc! Se stie acest lucru şi Europa Comună acceptă acest lucru, cu
toate, ca din când în când, mai ameninţă cu vorbe răstite, cu demagogia
interesatului. Da, cu demagogia interesatului, deoarece Europa Comună nu
are nici un interes în ridicarea României, la un nivel de concurenţă
a ţărilor vestice, deoarece oricum este mai ieftin să arunci un ciolan
unui câine flămând, care pentru acel ciolan iţi va linge mâna, decât să
accepţi ca un câine venit din sălaşuri necunoscute, să aibe
posibilitatea să se hrănească şi să se dezvolte singur
într-un animal
puternic şi greu de controlat.
Am scris acum câteva săptămâni un scurt eseu privitor la viitorul
(închipuit de mine) al României, în care am sustinut, cu toată
convingerea, că României îi vor mai trebui vreo 75-100 de ani de
dezvoltare îin umilinţă şi furtişag, până când o nouă generaţie
şi o nouă
ordine va putea face posibilă trecerea spre moralitate, etică şi decenţă
politică şi socială.
Românul actual, nu poate să biruie forţele diabolice autohtone, pentru
că ele sunt sprijinite de forţe străine, forte care domină ”evoluţia”
statală, bazate pe uniformizarea concepţiei naţionale şi mai ales bazate
pe dorinţa de control al tuturor naţiilor, a tuturor indiviziilor
naţiilor respective.
Ciudat este faptul că nimeni nu îşi dă seama că, în fond, este vorba de
”ciclicitatea istorică”. Noi, contemporanii, care condamnăm puternic
sclavagismul antic şi trecut, suntem în fond, obiectele unui sclavagism
modern, bine camuflat de propaganda ”liberală”, în care se susţine sus
şi tare doctrina statului ”atot-ştiitor” şi ”atot-bine intentionat”.
Statul, pe cale legală şi altruistă, ne-a debarasat de povara
răspunderilor personale şi familiare, ne-a debarasat de angajamentul
social şi national, ne-a debarasat de dorinţa de alegere liberă.
Actuala
aparatură, formată dintr-o elită imorală cu puteri care cu uşurinţă
depăşesc puterile antice ale regilor sau nobilimii, consideră toată
populaţia unui stat ca fiind ”dependentă”, sclava sistemului, fără
drepturi de auto-determinare, fără drepturi de auto-apărare, fără
drepturi de mişcare liberă, făra drepturi sociale ori morale. Drepturile
sunt scrise undeva în volume groase şi de negăsit, pe o limbă care nu
poate fi înţeleasă decit de aleşii statului şi care drepturi pot fi
tălmăcite în interesul puterii. Toată această excrocherie este bine
camuflată în spatele unor placarde: ”alegeri libere”, ”democraţie”, etc.
România se află acum la răscrucea la care si alte state europene sau
ne-europene, s-au aflat la un moment dat, in goana lor nechibzuită spre
”progres”. Acum, omul obişnuit este supus unui bombartdament informativ
in care diverse scenarii banale de bunăstare economică concurează până
la disparitie orişice altă ideologie. Românii, ca şi alte popoare, sunt
victima unor manipulatii politico-sociale cu ajutorul unui aparat
mass-medial lipsit de răspundere morală şi deci lipsit de posibilitatea
de ”trezire” la o realitate benefică lui, neavând alte ”modele de
comparaţie” decât experienţa altor natii în sclavie. Există totuşi, o
diferenţă de bunăstare materială între diversele naţii, nimic de spus,
dar nu există o diferenţă de concepţii, de ambiţii politice.
Inteleg că ceea ce eu expun aici suna dur ( pentru urechi româneşti),
suna-va chia "exagerat", dar doresc să provoc spiritele la o gândire
contrara propagandei universale de îndoctrinare, doresc să deschid usi
şi ferestre închise cu forţa, de cei care vor sa ne tinp prizonieri,
ferestre prin care să privim o altă realitate, uşi prin care să putem
ieşi din temniţele ”aurite” ale unor demagogiicu speranţa de mai bine,
conforme cu cerinţele morale ale individului de rând.
Sunt convins că toţi cei care demască şi vor demasca, toţi aceia precum
un Bădin, Botez, Florea, Grama, Silvestri, Hetco, Sireteanu, Vartic, Goma,
Filipaş, Măldărescu, Leu, Lepădatu, dar şi alţii la ora actuală, nu
vor putea schimba fluxul mentalităţiii şi al deciziilor pe care un popor
”în transa” morală şi spirituală ”consimte” să le suporte.
La viitoarele alegeri prezidenţiale, guvernamentale, judeţene,
directoriale, etc., poporul român îi va alege din nou pe Iliescu, pe
Băsescu, pe Tismaneski, Fekete si pe fraţii lor,
care vor continua să-i mintă şi ... să-i pedepsească! Pentru că merită -
pentru indiferenţa, pasivitatea şi lipsa de atitudine, ce denotă o
slăbiciune naţională, pe care se sprijină aparatul puterii. Pentru că
fac parte dintr-o societate care şi-a vândut spiritul pentru o punguţă
de arginţi.
Dimitrie GRAMA
Danemarca, la 14/3 2008
|
Comentarii de la cititori |
|
