HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

Ion MaldarescuREVOLTA MANELIŞTILOR

Ion Măldărescu, Agero

Grafica - Ion Măldărescu

 

Dacă cineva mi-ar fi spus  că sărăcuţii cu nume de minuni, cu denumiri ale produselor de carmangerie ori cu titluri princiare ar putea să se revolte împotriva conducerii României, m-aş fi închinat şi nu n-aş fi băgat în seamă, însă în „ţara tuturor posibilităţilor” şi aşa ceva se poate întâmpla. Guvernul actual a reuşit performanţe pe care nici o altă administraţie post rivuluţie nu le-a atins: a „ajustat” nivelul de trai al cetăţenilor mai periculos decât cele precedente. Astăzi dumnealui, nivelul, se vede precum avionul „eroului naţional” al bancurilor care circulau din belşug înainte de dispariţia răposatului: „Nivelul de trai seamănă, cu avionul, cu cât este mai sus, cu atât este mai mic!” După o viaţă pe cale de dispariţie pe oferită cu generozitate, actualul guvern a scos bătrânii în stradă şi a cerut cel mai mare împrumut al tuturor timpurilor de la cămătarul F.M.I.. Rezultatele? Nici unul! Nu se vede vreo redresare, dimpotrivă, poate fi uşor observată o „creştere negativă”, permanentă, a condiţiilor de viaţă. După ce în perioada alegerilor, în campanie au „uns” vocile maneliştilor cu substanţiale recompense, acum, după „meditaţii” profunde s-a  gândit Măria Sa Guvernul să reducă profiturile obţinute cu sudoarea frunţii la nunţi, la botezuri şi la alte paranghelii. Se pare că viitor, averile cântătorilor de manele vor intra mai atent sub lupa fiscalităţii.

 

Şeful guvernului de la Bucureşti a afirmat: interpreţii de manele vor fi trataţi ca restul cetăţenilor, aceştia fiind nevoiţi să plătească impozite pe veniturile obţinute”. Foarte corect... Săracii! Fără să fi gustat măcar o picătură din „licorile” servite la amintitele ocazii, când mă gândesc că pentru câteva ore de sunete piţigăiate şi expresii deocheate primesc un onorariu - cuprins  după un statut şi o ierarhie bine stabilite - între 5.000 şi 10.000 de euro, mă apucă ameţeala. Păi, buni români, după o perioadă de aproape cinci decenii de slugărnicie la statul român, ca pensionarnu adun câştigul lor de la câteva chiolhanura nici în toţi anii care mi-au mai rămas. Reacţii ale celor vizaţi de afirmaţiile primului ministru? Iată câteva: Nu ştiu pe unde să scoată cămaşa. Vor să ia impozite de la ospătari, manichiuriste, doctori, poliţişti, pentru micile atenţii primite. E o tâmpenie, este o strategie foarte proastă”. Este o tradiţie ca lăutarul să cânte la urechea omului - o persoana poate să îi ceara unui lăutar să-i cânte o melodie de foc şi jale sau de inima albastră - şi omul să se regăsească în muzica celui care interpretează. Acea persoană îşi găseşte alinarea şi omul îi mulţumeşte”... Este inca un circ. Eu zic că impozitele mai mari să fie la cei de la vârf"...

 

 

 

Nu că aş duce grija bolborisitorilor de sunete cu porecle, Doamne, fereşte! Au destul încât să arunce cu leii de-asvârlita (păstrează doar hârtii europene sau verzişori” în teşchereaua lor). Tare mă mă apucă râsul la gândul că ei, „iluştrii gurişti”,  ar putea ieşi în stradă şi s-ar aşeza sub ferestrele de la Cotroceni sau ale sediului guvernului glăsuindu-le pe tonuri piţigăiate fel de fel de „urări”. „Bocănind” pe toate tonurile, actualii diriguitori ai S.R.L. România S.A. încă n-au cugetat că s-ar putea stoarce ceva şi de la neatinşii - până acum - afacerişti ai jocului cu mingea şi cu piciorul. Pentru acţionarii şi „truditorii” gazonului nu poate fi la fel de valabil?

 

 

Dacă de la pensionari au vrut să ia pielea, de la miliardarii (nu în lei) ai balonului rotund apreciez că ar putea jupui substanţial, astfel încât să poată acoperi măcar „scurgerile”. Parcă am mai auzit ceva şi de evaziunile fiscale ale unor multimiliardari... Sugestiile ar fi de luat în seamă până la apariţia versiunii actualizate a codului fiscal. Conştient că voi fi gratulat cu o bogată serie de „delicateţuri” ale unora care vor citi aceste rânduri, îmi asum riscul. Nu-i vorba de capra vecinului, ci de faptul că în România  „unii sunt mai egali decât alţii”.

 

Ion Măldărescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Vizualizare comfortabilă cu diacritice:  Bara de sus - clic pe Vizualizare - clic pe Codare caractere - apoi pe Detecatre automata - ultima optiune: Universala

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com