ROMÂNIA  -  DRUMEŢ ÎN CALEA LUPILOR (4)

PREGĂTIREA DE ARTILERIE

Ion Măldărescu, Agero

Grafica - Ion Măldărescu

Scrisori de protest au fost adresate de-a lungul anilor Preşedinţiei României, Primului ministru şi Ministrului de Externe din partea unor organizaţii sau personalităţi româneşti dintre care amintesc: Romanian Association of South Florida, Romanian American National Congress, Profesor dr. Josif Constantin Drăgan. „Organizaţia” cu care forţele politice româneşti aflate la guvernare s-au aliat aproape continuu mai bine de două decenii, îşi urmăreşte cu o perseverenţă de invidiat singurul scop real: dezmembrarea României. Prima etapă, realizată în fapt, a fost obţinerea separării pe criterii etnice, iar după alungarea sau asimilarea forţată a românilor, prin cumpărarea pământului ţării bucată cu bucată, urmează sfârtecarea ţării. Până atunci, aşa cum reiese dintr-un raport al unui serviciu secret românesc, obsedaţi de alipirea Transilvaniei la „Ungaria Sfântului Ştefan”, talibanii extremisto-xenofobi, ajutaţi de forţe externe uşor de presupus, au pus mâna pe o serie de instrumente puternice. Elementul românesc a fost eliminat total din funcţiile de decizie ale întreprinderilor economice sau din instituţiile de stat.

Au fost acaparate terenuri agricole, livezi, păduri, terenuri situate în zone cu importanţă strategică, pe numele unor cetăţeni străini, dar de origine maghiară. În anumite zone ale României, unde ponderea  etnicilor maghiari este majoritară, au fost instaurate autonomia şi separatismul etnic, în toate domeniile de activitate; au fost înfiinţate asociaţii mixte cu firme străine şi cu patroni de origine ungară, pentru concesionarea de terenuri şi scoaterea acestora de sub controlul statului român. Toate acestea sunt cazuri concrete, produse în vecinătatea unei ţări cu care România a încheiat un tratat de bază şi de bună vecinătate. Ca să ajungă şi să rămână la conducerea statului, forţe oportuniste ale „clasei politice” româneşti au făcut pact cu diavolul. Au coalizat cu „Organizaţia” segregaţionistă, această a cincea coloană a Ungariei revizioniste şi împreună au reuşit să aducă România în pragul colapsului economic. „Organizaţia” şantajează partenerii de coaliţie fără menajamente. De teama pierderii prerogativelor îi fac pe cei din urmă să participe la un joc abominabil, în detrimentul României. Să nu uităm că unii membri ai „Organizaţiei”  nu s-au sfiit să jure credinţă Ungariei, refuzând acelaşi gest în faţa însemnelor de stat ale României (deşi erau sau sunt încă membri ai Parlamentului şi/sau ai Guvernului României), a căror Constituţie o sfidează, o calcă în picioare ori de câte ori au prilejul.

Asistăm neputincioşi şi uneori nepăsători, la prăbuşirea a ceea ce a mai rămas din industria „ceauşistă”, acea „grămadă de fier vechi” (cum a numit-o un fost premier al României), de pe urma vânzării căreia unii au ajuns miliardari în euro. Fabrici, mari întreprinderi, altă dată rentabile, au fost falimentate metodic, ulterior vândute, te miri cui, la preţuri de second-hand. Pentru că nu este ajutat să-şi procure utilaje moderne, ţăranul român, cultivă astăzi pământul ca în Evul Mediu, lungile veri cu canicule au volatilizat miile de tractoare, combine, semănători şi alte utilaje agricole, dar şi întreaga reţea de irigaţii, cândva omniprezente. Imagini de coşmar ne impresionează retina. Bătrânii noştri, care zeci de ani au trudit din greu ori şi-au adus jertfa de sânge pentru neam şi ţară, primesc după săptămâni de întârziere pensii „ajustate”, în timp ce veteranii armatei horthyste - câţi au mai rămas -  beneficiază încă de banii statului român, împotriva căruia au luptat.

Sub privirile îngăduitoare ale actualilor conducători ai ţării, preşedintele, primul ministru al Ungariei,  alţi demnitari ai ţării vecine se plimbă ca vodă prin lobodă prin judeţele nordului României, fără a fi traşi la răspundere pentru îndemnurile la nesupunere adresate, mai mult sau mai puţin camuflat, populaţiei etnice maghiare. Nu trebuie neglijată nici cantitatea uriaşă de venin aruncată de fiecare cuvânt al „Satanei în sutană” la adresa românilor, ce se simt abandonaţi în propria ţară. Adaug nepăsarea condamnabilă, incompetenţa sau, mai grav, interesul obscur al unora din cârmacii vasului în derivă cu numele „România”. În democraţia noastră originală paradoxul primează. „Organizaţia”  condusă de la Budapesta se obrăzniceşte pe zi ce trece, ridicând pretenţii - nu drepturi - tot mai aberante, păpuşerind după bunul plac, partenerii de coaliţie. Ne-reprezentanţi ai întregii maghiarimi din România aşa cum se erijează, capii ei nu sunt altcineva decât îmbogăţiţii fără scrupule de peste noapte, pe spatele românilor şi ai maghiarilor deopotrivă. Atât! 

Ion Măldărescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com