HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

Ion Maldarescu

 

ROMÂNIA - DRUMEŢ ÎN CALEA LUPILOR (3)

PREAMBUL LA OFENSIVĂ

 

Ion Măldărescu, Agero

Grafica - Ion Măldărescu

 

6 august 1997. La Mărăşeşti, Preşedintele de atunci al României, Emil Constantinescu, afirma: „Trecutul nu ţine de foame şi nici mândria naţională nu face mai uşoară sărăcia.” Drept şi adevărat, însă eu i-aş întreba, cu tot respectul (cuvenit sau nu), pe TOŢI preşedinţii postdecembrişti ai României, inclusiv pe actualul Şef al Satului: cine a sărăcit ţara? Cu obrazul românului scuipat permanent de „Uniunea Culturală”  UDMR (o voi numi în continuare „Organizaţia”) cum rămâne, Domnule Preşedinte, pentru că nici sărutul lui Cuza nu-l mai spală? N-a mai rămas nimic din demnitatea românească pentru care au căzut şi au îmbibat pământul ţării cu sângele lor cei ale căror rămăşiţe se găsesc în Mausoleul de la Mărăşeşti? Dacă mai era nevoie, incompetenţa şi lipsa de independenţă a actualilor conducători ai României au fost dovedite o dată în plus  prin statutul de ţară sub ocupaţie, pe care l-a „dobândit” în ultimii ani. Mijloacele mass-media, ecranele televizoarelor abundă în imagini descurajatoare. Când fructele se coc, încep să cadă şi cum toamna se apropie cu repeziciune au început să pice... elicopterele, dar nu cele ale Armatei României, că nu prea mai avem (nici armată, nici elicoptere). Cad elicopterele MILITARE ale Israelului. Ce-or fi căutând drăguţă Doamne, prin văzduhul românilor? Are credibilitate explicaţia oficială? Zbârnâind din rotoare prin întreg spaţiul aerian românesc, cercetează un loc de refugiu pentru vremuri de restrişte sau se adevereşte afirmaţia năucitoare a lui Simon Peres, făcută la 10 octombrie 2007 la Hotelul Hilton din Tel Aviv, în faţa a sute de reprezentanţi ai cercurilor diplomatice israeliene? Completaţi vă rog tabloul cu abuzurile unor minoritari, cu pretenţii impertinente de dezmembrare a teritoriului românesc şi nu vă veţi mira că puţinele instituţii în care mai au încă încredere românii  sunt atacate şi împroşcate cu noroi în întregul lor sau prin cei ce le reprezintă. Ultimul refugiu al celui neajutorat a fost biserica, credinţa în Dumnezeu şi încrederea în slujitorii Lui. Iată, însă, că norii negri se adună şi asupra lăcaşurilor de rugăciune, „ajutându-le” să se autodistrugă, mai ales în zone ale ţării unde aceleaşi minorităţi doresc cu ardoare să-i împiedice pe români să-şi adreseze rugăciunile în limba şi în credinţa strămoşească.

 

Traseist-şantajista „Organizaţie”  a aplicat permanent politica: „doi paşi înainte, unul înapoi”, urmându-şi încet, dar perseverent scopurile nefaste. Cocoţată la guvernare (de unde nu va pleca decât aruncată-n brânci), asigurându-şi sprijinul celui mai important om de stat - Preşedintele României, ea sfidează întreaga populaţie românească cu o impertinenţă inimaginabilă. În urmă cu mai bine de zece ani, la o întâlnire a organismelor de conducere ale „Organizaţiei” , sub privirile încurajatoare ale ambasadorului Ungariei la Bucureşti şi a consulului maghiar la Cluj-Napoca, participanţii la o reuniune au emis afirmaţii de un extremism revoltător. Astfel, Katona Adam, lider al platformei radicale „iniţiativa maghiară transilvană”, recunoscut prin concepţiile sale fundamentalist-hungariste, s-a adresat ziariştilor imperativ: „Învăţaţi ungureşte cât mai repede! Şi populaţia românească poate să înveţe, însă în primul rând presa”. Şeful „Organizaţiei”, referindu-se la atitudinea plină de demnitate a regretatului George Pruteanu şi a altor colegi de parlament, a afirmat: „Coaliţia trebuie să ia atitudine faţă de acest naţionalism anacronic, antiintegraţionist şi extrem de periculos”. Periculos pentru cine? Dacă se mai găsesc neştiutori, precizez că judeţele Harghita şi Covasna sunt subdiviziuni administrative, situate pe teritoriul statului european – România. Pentru aceiaşi neştiutori, citez din conţinutul actualei Constituţii a României, care, la articolul 13 menţionează: „În România, limba oficială este limba română”.

 

Brodând speculaţii pe tema mult trâmbiţatei autonomii locale, dar pe criterii etnice, propovăduite cu sârg de segregaţioniştii români de etnie maghiară, un (ne)stimat „domn” predă lecţii de filozofie, vorbindu-ne de „subsidiaritate, de la nivel naţional la cel local”, declarând ritos că este necesară o revizuire a ierarhiei actuale „care există în organizarea statelor”. Îndividul „uită”  intenţionat că actul fundamental al Statului Român stipulează chiar de la primul său articol: „România este stat NAŢIONAL, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”. Prin gura (ne)înţeleptului Attila grăit-a: „COPILUL MAGHIAR NU POATE FI OBLIGAT SĂ ÎNVEŢE LIMBA ROMÂNĂ!”. Afirmaţia despre limba română nevorbită de copiii maghiari din ţara noastră, crearea ghetourilor etnice şi/sau spirituale, extinderea lor în instituţiile de învăţământ şi ale administraţiei pot declanşa situaţii deloc liniştitoare. Prin îndemnuri iresponsabile, precum „SECUIMEA SĂ IASĂ ÎN STRADĂ PENTRU AUTONOMIE, a europarlamentarului  obligat  să reprezinte şi să apere România şi ale co-etnicilor lui - cu toţii  demnitari în administraţia guvernamentală a României, unii cetăţeni „sunt ajutaţi” să rămână la acel stadiu în care nu se pot exprima în limba română - limba oficială a statului în care trăiesc. Este dreptul lor să vorbească în orice limbă doresc, dar este deosebit de dăunătoare menţinerea unei stări în care comunicarea prin cuvinte, între oameni, să fie dificilă.

 

Dacă toate acestea nu erau suficiente, minoritarii noştri fac mult tapaj pe tema toleranţei, a drepturilor minorităţilor, a celor de reconciliere istorică româno-maghiară, dar fapte şi documente evidente demonstrează din partea lor o politică ostilă, cu precădere românilor, dar şi cehilor, slovacilor, ucrainenilor, evreilor etc. Lipsa de reacţie din partea oficialităţilor centrale româneşti, a Guvernului şi a Preşedinţiei României este imorală, condamnabilă chiar, cu atât mai mult cu cât voci de protest au fost auzite nu numai în ţară ci şi din comunităţile româneşti din afara ei.

 

Ion Măldărescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Vizualizare comfortabilă cu diacritice:  Bara de sus - clic pe Vizualizare - clic pe Codare caractere - apoi pe Detecatre automata - ultima optiune: Universala

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com