|
|
|
|
|
Dr. Dan BRUDAŞCU
România a ajuns Codrul Vlăsiei Apel către clujeni şi Justiţia Română
După câte se ştie, după 1990, având în vedere vidul legislativ, creat după lovitura de stat din decembrie 1989, dar şi semnele tot mai evidente ale lipsei de fermitate a unor funcţionari publici, poliţişti, judecători, procurori etc., în impunerea respectării legii şi apărării avuţiei naţionale în România, asistăm la un proces, absolut singular în Europa, vizând distrugerea sistematică a economiei naţionale şi sustragerea bunurilor acesteia[1], pe diverse căi, fie de „băieţii deştepţi”, fie de diverse grupuri[2] sau aşa-zise personaje istorice. Doar în România, între toate ţările est-europene foste comuniste, pe baza principiilor enunţate de un falimentar partid politic, s-a crezut de cuviinţă să se respecte principiul proprietăţii prin jefuirea avuţiei naţionale. În acest proces de aşa-zisă recuperare de proprietăţi s-au înscris între alţii Mihai I de Hohenzollern[3] şi alţi membri ai familiei regale, dar mai ales biserici şi organizaţii, dar mai ales unele cu activităţi extremiste sau fasciste ce aparţin sau au aparţinut minorităţilor etnice. Sesizând că este o oportunitate deosebită de a obţine cu relativă uşurinţă inclusiv pe bază de declaraţii mincinoase sau prin dovezi trucate, falsificate, diverse imobile sau mari proprietăţi de terenuri, în toată ţara s-a trecut, adesea cu sprijinul tacit al autorităţilor publice sau al celor judeţene, la realizarea unui jaf autentic. Din păcate, municipiul Cluj-Napoca nu a scăpat atenţiei celor cu pofte de înavuţire. Nu avem în vedere aici doar raptul odios la care s-au dedat şi încă se mai dedau reprezentanţii cultelor, minorităţilor etnice sau ai unor organizaţii fasciste cu sediul în afara ţării, ci şi activităţile la fel de condamnabile ale unor aşa-zişi băieţi deştepţi de pe plan local. N-au scăpat pe dinafară nici chiar imobile în care şi-au desfăşurat activitatea instituţii de utilitate publică, şcoli, grădiniţe, spitale, instituţii de autoritate publică etc. N-a scăpat atenţiei băieţilor deştepţi nici sediul, ocupat, de câteva decenii, de către Casa de cultură a municipiului Cluj-Napoca, instituţie culturală de interes comunitar. Prin fabricarea de false dovezi sau pretinzând că sunt continuatorii unei instituţii ce a funcţionat înainte de Primul Război mondial în acest spaţiu, solicitanţii spaţiului respectiv au ajuns să profereze chiar şi în faţa instanţei de judecată minciuni şi neadevăruri, în speranţa că, astfel, vor reuşi să intre în posesia imobilului în care ne desfăşurăm activitatea. Între altele, reprezentanţii firmei care se pretinde justificată, legal şi moral, să solicite restituirea a ceva ce nu i-a aparţinut niciodată de drept, a afirmat, recent, stârnind, deplin jstificat, inclusiv afirmaţia preşedintei completului de judecată, cum că în imobilul revendicat de ei nu ar exista o sală de spectacole şi aici nu s-ar desfăşura activităţi culturale. Afirmaţia, reprezentând o grosolană mistificare a adevărului, a determinat-o pe preşedinta completului de judecată să intervină şi să atragă atenţia individului în cauză că dânsa, personal, a asistat de nenumărate ori, încă din copilărie, la manifestările cultural – artistice, inclusiv spectacole, desfăşurate pe scena Casei de cultură a municipiului Cluj-Napoca. În condiţii de normalitate, având dovada certă a lipsei de onestitate a reprezentantului firmei în cauză, instanţa de judecată ar fi trebuit să demareze, din oficiu, un proces pe baza declaraţiilor mincinoase făcute de acel individ, pentru mărturie mincinoasă şi sperjur, având în vedere faptul că declaraţia era făcută după prestarea de jurământ. Facem precizarea că nici subsemnatul, nici restul colectivului Casei de cultură a municipiului nu suntem împotriva restituirii către proprietarii de drept a bunurilor ce le-au aparţinut solicitanţilor sau înaintaşilor acestora. Dacă aceştia există cu adevărat, nu apar, peste noapte, prin inginerii ioneroase. Nu putem şi nici nu vom rămâne, însă, indiferenţi şi impasibili în faţa unor tentative de însuşire, prin recurgere la fals şi uz de fals, a unui imobil în care se desfăşoară de mai multe decenii activităţi culturale de care beneficiază toţi locuitorii municipiului Cluj-Napoca, indiferent de apartenenţa culturală, profesională, etnică religioasă sau de nivel de pregătire. Având în vedere gravitatea acestei situaţii, fac un apel la toţi locuitorii municipiului Cluj-Napoca să nu rămână indiferenţi în faţa acestui abuz nepermis şi să intervină, prin mijloace legale, sprijinindu-ne pentru a nu deveni şi noi, cei care slujim interesele culturale ale acestui municiiu, victime ale rapacităţii unor „băieţi deştepţi”, preocupaţi să mai distrugă o instituţie publică, ca eventual să poată deschide ulterior vreo nouă cârciumă în centrul municipiului, sacrificând, însă, cu indiferenţă şi cinism, şansele clujenilor de a beneficia de un act cultural înscris în categoria educaţiei permanente sau a loisir-ului. Mai fac precizarea că, în cazul în care s-ar ajunge, totuşi, ca acest demers oneros să aibă câştig de cauză, voi sesiza instanţele europene, inclusiv forurile Consiliului şi Parlamentului European cu privire la modul în care se înţelege şi se aplică principiile de drept şi legea în ţara noastră. Solicităm sprijinul tuturor celor care ni-l pot oferi pentru a aduce noi dovezi cu privire la totala lipsă de justificare din partea celor care formulează astfel de pretenţii fals revendicative privind spaţiul în care ne desfăşurăm activitatea, în interesul şi în slujba locuitorilor municipiului Cluj-Napoca, al culturii române. Dr. Dan BRUDAŞCU
[1] În România se fură, fără încetre, de 20 de ani, invocându-se principiul „restitutio in integrum”, totul: case, terenuri, păduri, obiective economice, sedii de spitale, şcoli, grădiniţe, universitţi, instituţii de cultură, sedii de instituţii ae Statului. [2] Cel mai rapace s-a dovedit grupul reprezentând cultele minorităţii maghiare. Pentru cei care ai au îndoeli sau ar putea crede că rândurile de faţă ar profera neadevăruri, îi înemn să vadă cele întâmplate în toată Transilvania. Aproape tot centrul Clujului, de exemplu, a fst cedat, cu concursul guvernelor post decembriste, răsunzându-se pretenţiilor clerulu maghiar. Au fost alungaţ din casele lor, chiar şi atunci când acestea au fost cumpărat legal, chiriaşii români, iar din şcoli, grădiniţe, creşe etc., toţi copiii de alte etnii ecât cea maghiară. Totodată, au fost alungate instituţii sanitare,de cultură sau aparţinând statului. Iar în locul lor s-au înmulţit restaurantele, crâşmele, hotelurile, ate societăţi comerciale, care aduc noilor „proprietari” beneficii lunare de milioane de euro. În schimb, bisericile multimilionare minoritare olicită şi obţin, cu tupeu, nu doar finanţare obişnuită de la buget, ci numeroase alte stipendii. Poate şi datorită zeluli nefiresc prin care s-au transformat din lăcaşe de cult în oficine politice, inclusiv pentru promovarea politicii revizionist revanşarde a Budapestei şi a extremismului unguresc din Ardeal. [3] Este tot mai evident că insistenţa lui Mihai I de Hohenzollern de a rveni în România nu a fost motivată de dorinţa sa de a sluji, în sfârşit, această ţară, ale cărei interese le-a trădat şi în 1944 şi ulterior. Sinugura lui dorinţăa fost doar cea de a reintra în poesia unei imense averi şi de a stoarce din avuţia ţării noi sume de bani!
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL |
|
|
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |