|
România mea
Melania Cuc - Redacţia Agero
Editorial
Impresii si pareri personale in FORUM
Într-o vreme în care, mai fiecare român cu grijă
pentru ziua-i de mâine, se luptă pentru firimitura de pâine şi întărirea
credinţei în Dumnzeu, când apele râurile se întorc parcă anapoda şi cu
furie, din vărsare către izvoare, şi păsările călătoare sunt blestemate
de cei care, dintotdeuana le aştepau cu mălin înfloit pe garduri; semn
de continuitate pe aceste plaiuri,- românii din România se simt ai
nimănui, abandonaţi în devălmăşia cu care tornada Istoriei a ridicat
deasupra ,,gozurile,,.
Moara politcii, de la dreapta la stânga şi iar înapoi; banii câştigaţi
greu şi pierduţi din nimica; hrana ( mai mult otravă decât mană9, lipsa
medicvamentele dar mai ales răutatea de frate,- sunt tot atâtea stări de
tristeţe ca şi iremediabilă.
Nimeni nu mai pare dispus să lupte convingându-se că nu este decât un
alt pion dintr-un lung şir de generaţii de sacrificiu.
Vara cu rodul în pârg, vine cu greu în calendare agrare. Ţăranii-s
bolnavi şi bătrâni.Ţarina-i toată-n paragină.
La oraş, mahalaua escaladează galopant spre zgârâi-norii trufiei şi
nimeni nu mai are timp să înveţe să scrie scrisori de iubire.
Totu-i confuz pentru cei de la mijlocul vârstei, pentru
,,inadaptabilii,, la planul de ,,globalizarea,, cu japca a românului de
rând şi mereu încrezător în ce fi-va sa fie.
Informaţia abundă parşiv şi dozată perfect în formula din ce în ce mai
corozivă. Ni se inoculează nouă, românilor, insistent şi contiuu, pe căi
diferite, că am fi ,,nimeni,, pe lume, încât riscăm să şi credem că am
fi sclavii destinului.
In acest angrenaj de nebunie, poate regizată de undeva de unde nu vom
afla niciodată,- Cultura naţională rămâne un fel de a 5-a roata la
,,căruţa,, cu care ne căznim să intrăm în Europa cea democrată şi
dornică să ne strângă de gât sau… în braţe.
Cine-şi mai investeşte timpul şi banii, sănătatea şi puterea de creaţie
în fagurii unei Culturii în derivă? Cei puternici şi cu dare de mână au
alte vise, pragmatice, mercantile.
În acest iureş nebun de deznaţionalizare prin erodarea ideilor
culturale,- Asociaţia Română pentru Patrimoniu şi Asociaţia Scriitorilor
Creştini,- fondate şi coordonate de dr. Artur Silvestri, sunt ca două
coloane corintice aşezate în bătaia nemiloasă a vânturilor de tot felul,
-când dinspre Răsărit, când dinspre Apus, fără alegere şi fără să se
plece din verticalitate străbună.
În jurul nucleului ,, Artur Silvestri,, s-au adunat, aşezat ca cercurile
în trunchiul stejarului istoric, români şi idei româneşti de certă
valoare. Se editează cărţi, reviste; se susţin idealuri; se formează
oamenii Oameni.
Apoi, într-un context similar, se situează Redacţia AGERO, cu
extraordinarul său editor, Lucian Hetco.
Dacă ar fi să vizualizăm, aici, o hartă sinoptică, am vedea clar cum
efervescenţa creatoare irumpe din diferite noduri planetare, de
pretutindeni,- de acolo de unde românii plecaţi să-şi caute şi
libertatea şi pâinea mai albă, nu uită o secundă că sunt ROMÂNI şi le
pasă de ce se întâmplă ACASĂ.
Fără cuvinte mari, fără să ne batem cu pumul în piept şi mai ales fără
să cerem nimic nimănui, noi, toţi românii cu dor şi durere de spaţiul
românesc, se adunăm aici, ca-n vremuri de restriştre oştenii Voivodului,
la arme. Armele noastre sunt CUVINTELE şi aşezate-n contextul potrivit
devin invincibile în lupta cu prostia, lenea, minciuna, invidia; cu tot
acel balon de sclipitor, care se tot umflă… dar nu plezneşte, nu se
strică dacă cei mulţi, buni şi cu minte vor continua să rămână deoparte
din nepăsare sau frică.
România mea, România noastră, a celor ce mergem pe aceeaşi cale,- este
ţara pe care o purtăm în memorie, suprapusă peste Patria cea zguduită de
scandalul ,,gripei aviare,, - sufocată de inundaţiile din şleaul Dunării
europene.
Melania Cuc - Redacţia Agero
|
