|
|
|
|
            |
|
|
Dr. Dan BRUDAŞCU România secolului XX – ţara unde nu s-a întâmplat nimic?
Secolul al XX-lea va rămâne, cu certitudine, în memoria umanităţii drept unul dintre cele mai complexe, tensionate, dar şi interesante momente din evoluţia umanităţii. Chiar începând cu anul 1900 istoricii au consemnat nu numai moartea celebrei regine Victoria sau asasinarea preşedintelui nord-american McKinley, ci şi începutul cursei înarmărilor în care s-au angajat marile puteri ale momentului, importanta şi rapida creştere industrială a Americii, primele zboruri ale fraţilor Wright şi Bleriot ( am îndrăzni să adăugăm şi pe cele ale lui Aurel Vlaicu), descoperirea razelor X şi a radioului, epocala descoperire a lui Marconi, teoria relativităţii a lui Albert Einstein, lucrările fundamentale ale lui Lloyd George, care au revoluţionat gândirea politică şi economică a continentului european şi nu numai, dar şi marile descoperiri ale lui Sigmund Freud. Nu credem că se impune sublinierea tuturor momentelor ce au marcat acest secol, însă menţionarea câtorva momente şi evenimente va avea menirea să scoată în evidenţă complexitatea realizărilor dar şi a contradicţiilor ce l-au caracterizat. În primul şi al doilea deceniu al secolului XX, reamintim deschiderea canalului Panama, eveniment cu implicaţii majore nu numai în viaţa economică din regiune ci şi la nivel mondial. Apoi reţinem ajungerea de către Amundsen la Polul Sud, atentatul de la Sarajevo ce a dus la declanşarea primului război mondial, conceptul wilsonian cu privire la autodeterminarea popoarelor care, împreună cu tratatele şi acordurile încheiate după terminarea primului război mondial, va modifica substanţial arhitectura politică şi teritorial statală a Europei. Revoluţia rusă, problema irlandeză, mişcarea sufragetelor, iar apoi apariţia Ligii Naţiunilor şi a „politicii reparaţiilor[1]” subliniază alte momente importante ale perioadei respective. Anii 20 ai secolului trecut, la rândul lor, cuprind epoca jazzului, politica prohibiţionistă, anii de aur ai Hollywoodului, apariţia fascismului, descoperirea penicilinei şi insulinei (din păcate, descoperirea penicilinei nu este atribuită autorului său real, respectiv doctorul român Paulescu, ci unui cu totul alt specialist), adăugăm apoi războiul civil din Irlanda, inflaţia din Germania, zborurile transatlantice ale lui Lindberg, inventarea televiziunii, crahul de pe Wall Street, ca şi victoria mişcării revoluţionare conduse de Kemal Attatürk, ce nu numai că a pus capăt existenţei Imperiului Otoman, dar a constituit şi începutul transformării radicale, sub toate aspectele, a Turciei şi a poporului turc. Deceniul următor, consemnează, pe lângă marea criză economică (din perioada 1929-1933) şi marşurile foamei, dar şi politica de New Deal, de inspiraţie roosweltiană şi unele din cele mai dramatice momente ce vor fi cauza numeroase tragedii de pe plan european, dar şi mondial: ascensiunea politică a lui Hitler şi nazismului, invadarea Ethiopiei de către fasciştii italieni, războiul civil din Spania, epurările, pe criterii politice, ale lui Stalin şi procesul de colectivizarea din Rusia, marşul cel lung al lui Mao, invadarea Poloniei etc. Şi deceniul următor este martorul multor factori de cruzime şi a dramelor trăite de diverse popoare din toate colţurile lumii. Amintim aici, declanşarea celui de al doilea război mondial, cu marile lui drame şi uriaşe pierderi de vieţi omeneşti de pe toate fronturile, dar şi acordurile de la Yalta şi Teheran, sau atacurile nucleare de la Hiroşhima şi Nagasaki, Holocaustul, sau procesul criminalilor de război de la Nürenberg, urmat apoi de împărţirea, pe criterii exclusiv politico-ideologice şi doctrinare, a continentului european prin stabilirea „Cortinei de Fier”. Deceniul se încheie cu naşterea statului Israel, insubordonarea civilă a lui Mahatma Ghandi şi, implicit, independenţa Indiei. Tulburările şi dramele de care a avut parte omenirea nu au încetat odată cu încheierea celui de al doilea război mondial, deoarece, ăn anii 50, asistăm la declanşarea „Războiului rece”, dar şi la sângerosul şi absurdul război inter-coreean , războiul Suezului, revolta ungară, revoluţia din Cuba şi ascensiunea politică a lui Fidel Castro Ruz, la războaiele din Indochina, dar şi la surprinzătoarea ascensiune politică a Evei Peron în Argentina. Tot în anii 50, are loc cucerirea Everestului, dar şi începutul unei ample mişcări religioase neoprotestante condusă de pastorul nord american Billy Graham. O evoluţie complexă dar şi contradictorie în acelaşi timp, va cunoaşte omenirea în anii 60, perioadă care consemnează cursa spaţială, câştigarea independenţei Algeriei, tentativa din Golful Porcilor, ridicarea Zidului Berlinului, criza rachetelor din Cuba, mişcarea condusă de Martin Luther King, asasinarea preşedintelui Kennedy, luptele din Congo, revoluţia culturală a lui Mao, „Războiul de 6 zile”, invadarea Cehoslovaciei de către unele din statele membre ale Pactului de la Varşovia, luptele cu victime de milioane de vieţi omeneşti din Biafra şi declanşarea războiului din Vietnam. Începuturile terorismului internaţional sunt considerate de unii istorici ca având loc în anii 70 ai secolului trecut şi sunt evocate, în acest sens, incidentele criminale de la Mogadiscio, Entebe, München, Dawson Field. Tot în această perioadă au avut loc o serie de acţiuni militare în Irlanda, împotriva mişcării IRA, luptele fratricide din Bangladesh, războiul de Yom-Kippur, faptele criminale ale dictatorului Idi Amin Dada, cazul Watergate, drama Cambogiei, luptele din Africa de Sud şi Sowetto instabilitatea politică din Nicaragua şi Angola, Revoluţia islamică din Iran, începutul războiului din Afganistan, inclusiv prin invadarea acestei ţări de către trupele sovietice. O perioadă de relativă stabilitate economică şi politică este consemnată pe timpul administraţiei lui Ronald Raegan şi în timpul mandatului primului-ministru Margaret Thatcher. Nu putem uita că în aceeaşi perioadă şi-au făcut apariţia Gorbaciov şi Perestroika, ce va duce la dispariţia regimurilor comuniste în majoritatea ţărilor lumii. Aceeaşi perioadă este cunoscută şi pentru atrocităţile produse de trupele sovietice în Afganistan şi de Războiul din Insulele Falkland, şi războiul dintre Iran şi Irak. Perioada rămâne cunoscută şi pentru apariţia şi activitatea mişcării “Solodaritatea” din Polonia, războiului Golfului, luarea de ostatici americani de către iranieni, războaielor din Liban, a foametei din Ethiopia, incidentului nuclear de la Cernobâl, descoperirii SIDA, dar şi cazurilor intrate în istorie sub denumirea de Iran Gate, Panama, Piaţa Tienanmen, dar şi a schimbărilor declanşate în Europa de Est ca urmare a prăbuşirii sistemului communist. Deşi aduce numeroase schimbări importante prin eliberarea lui Nelson Mandela, reunificarea Germaniei, dispariţia URSS sau predarea de către britanici a Hong-Kongului către China comunistă sau Tratatul de la Maastricht, ultimul deceniu al secolului trecut nu este lipsit de stări conflictuale, suferinţe şi drame, dacă ne gândim la Războilu din Golf, la foametea şi războiul civil din Somalia, războiul civil din Yugoslavia, sau la declanşarea conflictului din regiunea yugoslavă Kosovo. Toate aceste momente evocate mai sus sunt prezentate într-o interesantă lucrare intitulată “Pictorial history of the 20-th century” apărută, în mai multe ediţii successive, începând cu anul 1985, la editura “Hamlyn” din SUA. Lucrarea este coordonată de Neil Wenborn şi beneficiează de contributiile lui Helen Dore, Jake Douglas, Ian Jackman, Tony Kingsford, Aln McIntosh, Brian Murphy, Sonia Porter, Pat Pierce. Lucrarea se adresează deopotrivă specialiştilor şi publicului larg, dorindu-se a fi o panoramă completă a vieţii planetei pe parcursul secolului recent încheiat. Din păcate, deşi autorii ei doresc să surprindă şi să consemneze absolute toate evenimentele definitorii ale perioadei supuse analizei, sunt foarte multe “pete albe” care pun serios sub semnul întrebării profesionalisnul, dar şi obiectivitatea demersului ştiinţific a colectivului de autori. Avem în vedere, în principal, date şi fapte din istoria poporului român ce au rămas complet în afara atenţiei autorilor sau beneficiează de o prezentare incompletă, inexactă sau vădit defavorabilă. În acest sens, amintim absenţa oricărei referiri la răscoala din 1907, eveniment important pentru societatea românească, credem noi, mult mai importantă decât faptul că: 471 de mineri au fost ucişi în Japonia, sau 4 civili au fost împuşcaţi de trupe în timpul confruntărilor de la Belfast (ambele fapte regretabile, dar de importante relativă, chiar şi când le raportăm la historia ţărilor respective). După cum se ştie, în acest caz (adică al Răscoalei din anul 1907, au fost ucişi de trupele guvernamentale 11.000 de ţărani români, datorită dorinţei lor de a beneficia de condiţii umane de trai. La fel, foarte puţine informaţii regăsim în această lucrare cu privire la drama trăită de români, îndeosebi de ardeleni şi bucovineni, în perioada regimului dualist austro-ungar, sau de basarabeni, în timpul ocupaţiei ţariste, perioadă în care mii de români patrioţi şi intelectuali au fost aruncaţi în temniţe, au plătit amenzi uriaşe şi au fost complet excluşi din viaţa culturală, politică sau ştiinţifică, fapt care i-a determinat să se ridice la luptă împotriva forţelor de ocupaţie. Aşa cum spuneam, cartea oferă extraordinar de multe informaţii, interesante şi utile despre diverse zone ale lumii, fiind prezente în paginile ei zeci de mii de nume de personalităţi din domeniul politic, militar, artistic, literar, etc. Sunt subliniate contribuţiile aduse de acestea la dezvoltarea culturii naţionale şi universale dar şi la marile procese social-politice din ţara lor, ori la o scară mai mare. Din păcate, am constatat că sunt foarte puţine referirile, obiective şi imparţiale, la România, români şi faptele acestora. În acest sens, trebuie să subliniem absenţa oricăror referinţe la nume ca Nicolae Titulescu, Nicolae Iorga, Constantin Brâncuşi, Nicolae Paulescu, George Enescu, Ion Antonescu, dar şi alţii, deşi, la vremea lor, avuseseră contribuţii recunoscute pe plan naţional şi internaţional. Sunt excessive, în opinia noastră, referirile la Nicolae Ceauşescu, dar foarte puţine cele privind perioada interbelică[2], implicarea României în al doilea război mondial sau dramele nesfârşite trăite după instalarea, la 6 martie 1945, a primului govern de inspiraţie comunistă din istoria ţării. Apreciem zelul extraordinar dovedit de autorii acestei lucrări de a aduna foarte multe detalii, inclusiv despre evoluţia social-politică mondială după 1990, dar, din nou, suntem şocaţi de neconsemnarea celor petrecute în ţara noastră, a deciziilor şi luptelor politice ce au făcut posibile recâştigarea demnităţi, cu preţul a multor sacrificii ale popurului roman. Am încercat, în modul cel mai obiectiv posibil, să găsim o justificare a acestor absenţe pentru că nu dorim să credem că autorii acestei lucrări[3] consideră România, drept locul unde nu se întâmplă nimic, singurul motiv pe care îl putem admit ar fi absenţa unor lucrări istorice, în limbi de circulaţie internaţională, referitoare la istoria, cultura şi civilizaţia românilor din secolul XX, absenţă datorită atât indiferenţei cât şi comodităţii instituţiilor competente şi responsabile, inclusiv a Academiei Române. Dacă pentru noi este indiferent felul în care evoluţia noastră istorică este regăsită şi percepută de străini, atunci nu avem nici un motiv sau justificare să ne lamentăm că, în mod frecvent, suntem complet absenţi din marile lucrări de sinteză în prestigioase edituri occidentale.
Dr. Dan BRUDAŞCU
[1] În cazul României, a fost vorba de adoptarea, din iniţiativa marelui jurist şi diplomat Nicolae Titulescu, a „Legii optanţilor”, document prin care au fost despăgubiţi toţi indivizii de origine etnică maghiară, deţinători de proprietăţi imobiliare, care, după Unirea de la 1 Decembrie 1918, au optat pentru cetăţenia maghiară. Prin această lege, cei îndreptăţiţi au primit sumele aferente bunurilor lăsate în România. De aceea, azi este nefirească şi complet nejustificată solicitarea, aceloraşi etnici maghiari, dar şi a unor escroci, respectiv a urmaşilor lor reali sau presupuşi, de a li se restitui proprietăţi pe care statul român le plătise integral încă din anii 20 ai secolului trecut. Guvernele României care au admis astfel de solicitări şi le-au dat curs se fac vinovate de trădarea intereselor naţionale ale poporului român. [2] Este complet trecută cu vederea, din motive interesate, credem noi, perioada domniei morganaticului rege Carol al II-lea (dar şi a predecesorului lui), cu aberantul lui apetit pentru dictatura personală, cochetarea cu mişcarea legionară, acţiunile şi legile antisemite priomovate şi politica lui dezastruoasă care a condus la distrugerea României Mari. Tot la fel lipsesc referirile la trădările lui Mihai I de Hohenzollern, care, pentru Ordinul „Victoria”, conferit de sovietici, a trădat interesele ţării şi a acceptat uciderea mareşalului Ion Antonescu. [3] Cunoscutul teolog şi cărturar dr. Ioan Marin Mălinaş, din Austria, ne semnalează faptul că şi o altă publicaţie prestigioasă, de renume mondial, respectiv Dicţionarul Larousse, păcătuieşte prin astfel de omisiuni nepermise atunci când este vorba despre români şi contribuţiile lor la dezvoltarea culturii şi ştiinţei mondiale. Părintele Mălinaş ne semnalează, între altele, totala absenţă a oricăror referiri la o serie de descoperiri majore datorate unor cercetători şi oameni de ştiinţă români. Deoarece numele acestora lipsesc şi din lucrarea la care facem referire, mulţumindu-i respectuos părintelui Mălinaş, le redăm în continuare:
• Smaranda Brăescu – una dintre
primele femei paraşutist din lume, deţinătoare a mai multe
recorduri mondiale în domeniu. O alta idee propagată destul de puternic în societatea românească de astăzi este că, deloc mândri de originea lor, unii dintre români afirmă că toate aceste prilejuri de mândrie naţională ţin doar de domeniul trecutului, căa România de astăzi ar fi… o "ţară bolnavă", fără civilizaţie, fără personalităţi marcante, ea fiind mereu "codaşa Europei". Pentru a contracara astfel de teorii negativiste, menite să-i ţină pe români "la locul lor" (şi depărtându-i de tradiţia şi sufletul neamului românesc), teorii stabilite de cei ce se doresc "Atotputernicii Lumii", Iluminaţi sau francmasoni, vom oferi si o serie de realizări ale geniului românesc ale ultimilor ani: • Dr. fiz. Eugen Pavel, de la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele, a realizat un CD ROM (din sticlă) cu o capacitate de stocare de 15.000 ori mai mare decât a unuia obişnuit. Pe 5 astfel de CD uri ar putea fi stocată întreaga Bibliotecă a Academiei Române, iar informaţiile ar putea rezista… 5.000 de ani!!! In noiembrie 1999, invenţia sa a fost premiată cu medalia de aur la Salonul Mondial al Invenţiilor "Bruxelles Europa", iar autorul doreşte cu orice preţ producerea de serie în România. Dar forurile din România întârzie la nesfârşit formalităţile… • Constantin Pascu a realizat în anul 2000, în premieră mondială, un aparat care purifică aerul în spaţiile de locuit: distruge bacteriile din aer, reţine praful şi fumul de ţigară, atmosfera devenind "ca în salină sau pe litoralul marin". Instalarea acestui aparat costa atunci doar 480.000 lei!… • Petrică Ionescu este cel mai important regizor de operă după Zefirelli (afirmaţie făcută de George Astalos, în ian.2001) • România a câţtigat Campionatul Mondial de bridge (considerat de mulţi drept cel mai inteligent joc de cărţi) pe Internet, în data de 16.11.2000 (107 - 75 cu SUA în finala). • Hackerii români sunt consideraţi printre cei mai buni (şi mai periculoş) din lume. "Distracţia" (conform declaraţiei lor, ei nu fură informaţii, ci doar doresc să îşi dovedească … valoarea) celor "5 magnifici de la Răsărit" a obligat CIA să trimită o delegaţie la Bucureşti… Printre site-urile "sparte" de ei: US Army, US Air Force, US Navy, NASA, Coast Guard, departamente federale, etc… • La salonul invenţiilor de la Geneva (aprilie 2001), România s-a clasat pe locul I în privinţa numărului de premii obţinute şi pe locul II (după Rusia) ca număr de invenţii prezentate. Adică a luat premii pentru toate cele 62 de invenţii prezentate (22 premii I; 18 premii II; 22 premii III)!! Delegaţia română s-a mai întors de la Geneva şi cu 4 premii speciale din partea delegaţiilor altor ţări, un premiu de creativitate (pentru Ionuţ Moraru - invenţia "Biomer"), Medalia expoziţiei şi Diploma salonului pentru contribuţia excepţională în promovarea invenţiilor. * În anul 2003, la salonul de inventică EURECA de la Bruxelles, ing. Petrache Teleman a obţinut medalia de aur şi medalia de argint şi încă patru premii pentru invenţiile sale ECOPIERA şi MOPATEL - materiale ecologice de construcţii - dar invenţiile nu au fost valorificate nici in ziua de astăzi. • Prof. Ştefania Cory Calomfirescu a primit medalia de aur a mileniului din partea Universitătii Cambridge (ian. 2001), fiind aleasă şi in Consiliul Director al prestigioasei instituţii britanice. Posesoare a două certificate de inovator, autoare a 8 tratâte de neurologie, şefa Clinicii de Neurologie din Cluj Napoca este primul medic din lume care a scris un tratât despre edemul cerebral. În plus, medicul român a primit si medalia de onoare a mileniului din partea Institutului Biografic American, fiind numită şi in conducerea acestei unităţi.
• Dr. Maria Georgescu, eleva prof. Ana Aslan şi director al
institutului cu acelaşi nume, a avut o serie de pacienţi
celebri: Charlie Chaplin, Leonid Brejnev, Iosip Broz Tito,
J.F.Kennedy, Charles de Gaulle, presedinţii Suharto şi Ferdinand
Marcos, generalul Augusto Pinochet (1993), prinţul Aga Khan (cu
soţia), contele Olivetti, contesa Zwarowskzy, etc. • Ştefan Cosmin Buca, Maria Popa şi Mihai Ivănescu au fost nominalizaţi, in vara anului 2001, pentru Premiul Nobel de către instituţii din SUA! Primul este student la Economie, ceilalţi participă la programe în colaborare cu NASA. • Nicu Mincu din comuna Iveşti (Galaţi) vindecă diverse boli cu leacuri şi ceaiuri preparate din 170 de plante. La 81 de ani, arată ca la 50, pentru că, spune el, a descoperit un (secret) elixir al tinereţii… • România este pe primele locuri în lume la… exportul de inteligenţă. De exemplu, la "Microsoft", a două limbă vorbită este româna, iar la NASA mulţi dintre specialiştii de prim rang sunt tot români… • Radu Teodorescu este proprietarul celei mai renumite săli de gimnastică din SUA (Manhattan/New York). Emigrat în 1972, a ajuns cel mai celebru profesor de fitness de peste Ocean, printre clienţii săi numărându se Robert Redford, Cindy Crawford, Candice Berger, Susan Sarandon, Mick Jagger, ş.a. Celebrele casete video cu lecţii de fitness produse de Cindy Crawford începând din 1992 au fost realizate împreună cu antrenorul său, Radu Teodorescu, care doreşte să înfiinţeze în România primul institut din lume de pregătire a profesorilor de educaţie fizică în fitness pentru adulţi… • Nicolae Bălaşa (39 de ani), un inginer mecanic din Dolj, socoteşte mental mai rapid decât calculatorul (înmulţiri, împărţiri, ecuaţii de gradul II, radicali de ordinul III şi IV)! Fost inginer la Uzina Mecanică Filiaşi, din 1994 Nicolae Balasa este şomer… • Ion Scripcaru, strungar şi lăcătuş mecanic din satul Uzunu (Giurgiu) nu găseşte de 4 ani, 15.000 USD pentru a-şi realiza invenţia epocală (până la proba practică): motorul care nu consumă nimic! Acesta ar trebui să funcţioneze pe baza gravitaţiei, fiind în fapt, o "instalaţie mecanică amplificatoare de putere, capabilă să transforme forţa statică gravitaţională în lucru mecanic". "S-ar închide toate centralele nucleare", spune el. Numai că OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci) a refuzat să-i breveteze invenţia în lipsa unei machete funcţionale, doar pe baza schiţelor. Petre Roman şi Ministerul Cerceţării si Tehnologiei l-au tratât cu indiferenţă (1997), iar sponsorii nu se inghesuie (ca şi statul) să-i asigure cei 15.000 USD necesari… • Sandu Popescu din Oradea este primul fizician din lume care a reuşit teleportarea unei particule. O aplicaţie a acestei invenţii: criptografia, transmiterea mesajelor secrete. Acest eveniment epocal a avut loc în 4 iulie 1997, în laboratoarele din Bristol (Anglia) ale celebrei firme "Hewlett Packard". Pe vremea lui Ceauşescu, Sandu Popescu a reuşit "performanţa" de a fi şomer în România…
• Ioan Davidoni (52 de ani), un baratean, sărac material dar
bogat în idei geniale, este un exemplu relevant pentru modul în
care ne pierdem cea mai mare bogăţie: inteligenţa şi
inventivitatea. Angajat al fabricii de sticlă din Tomeşti
(Timiş), pentru care a realizat, în câţiva ani, 45 de invenţii
şi inovaţii, el a fost disponibilizat când a îndrăznit să-şi
ceară drepturile (o parte din cele 4,3 miliarde de lei economii
aduse fabricii la nivelul anului 1995, adică… de 4 ori greutatea
sa in aur!) şi apoi a fost reangajat ca muncitor… "din
milă"!! Ulterior, Ioan Davidoni a mai realizat două invenţii
de exceptie: un recuperator de peliculă de ţiţei şi pantofi
magnetici antistress ce pot asigura o longevitate de peste 100
de ani… Prima invenţie valorează miliarde de dolari în Vest, a
doua a înregistrat-o inutil la OSIM, pentru că atât chinezii cât
şi americanii i-au furat şi folosit invenţia cu un profit imens.
De exemplu, în SUA s-au vândut peste 10 milioane de perechi, cu
un profit de peste 1 miliard de dolari… În acest timp, statul
român ignoră în continuare o invenţie, intr.-adevăr de
miliarde… În lume, mai există două brevete în domeniu (Japonia şi SUA), dar acestea nu depăşesc nivelul locomotivei cu aburi, necesitând combustibil solid sau lichid. "Motorul Ruşeţel" foloseşte drept combustibil doar apa, şi are dimensiunile unui motor de Dacie, sursa de energie iniţială fiind o banală baterie de maşină. Datele tehnice preconizate de a patra sa machetă (10 l/100 km consum de apă, 70 km/h viteza maximă) pot fi imbunătăţite la realizarea prototipului: un motor cu apă montat pe o Dacie 1310. Directorul general al Uzinelor Dacia, ing.Constantin Stroe, care cunoaşte acest proiect chiar din 1980, a afirmat că este dispus să ajute inventatorul cu orice are nevoie pentru realizarea prototipului şi a declarat, încântat: "reuşita ar fi un miracol, şi cred că un asemenea caz ar trebui să se inventeze pentru acest om Premiul Super Nobel".
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL |
|
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
