|
ROMÂNIA ŞI CONDAMNAREA COMUNISMULUI
Dialog - Cercul Cultural Româno-german /
Deutsch-Rumänischer Kulturkreis,
Melanchthon-Akademie, Köln, 11. Februar i2007, orele
16
Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la
Universitatea din Bremen, Germania
 Traian
Băsescu, fost membru PCR, condamnă comunismul. Şi John Maynard Keyns se
mira că doctrina lui Karl Marx, „atât de stupidă şi de lipsită de
logică, are o influenţă atât de mare şi de durată asupra gândirii
oamenilor şi mersului istoriei” (The End of Laissez-faire, 1926). E o
ironie a istoriei că materialismul dialectic şi ştiinţific, după care
religia e „opium pentru popor”, a devenit „religie politică”, dictatură
de dezvoltare pentru naţiunile înapoiate din Lumea II, III şi în acelaşi
timp o strategie de apărare împotriva occidentului, Lumii I.
Ortodoxo-comunismul a luat dreptul la libertatea de mişcare şi
exprimare, a înlăturat relaţia dintre muncă şi remuneraţie etc. O
societate mai aberantă şi condamnabilă e greu de imaginat. Românii s-au
folosit de dictatura de dezvoltare proletară şi revin acum la religia,
care le-a format sistemul de valori şi e uşor a demonstra că membri PCR
sunt pe drumul cel bun, după care se va decreta că ei nu mai au voie să
privească înapoi fără a fi pedepsiţi. Paternalism oriental cu sens
schimbat si/sau praf în ochii occidentalilor?
Istoria se repetă, prima dată e tragică, eroică, a doua oară e o farsă.
Observaţia lui Marx referitor la Napoleon I şi al III-lea, e valabilă şi
azi. Lichidarea lui Ceauşescu a fost tragic, cea a comunismului pare o
farsă. Marx a sintetizat materialismul, socialismul etc. şi în
„Manifestul Partidului Comunist” 1848 a analizat criza „Capitalului” şi
a recomandat înlăturarea „exploatării omului de către om” prin dictatura
proletara. Apoi, raiul pe pământ!
Sub lozinca „Proletari din toate ţările, uniţi-vă!” panortodoxismul şi
panslavismul rus obţin mari succese cu „dictatura de dezvoltare”, atât
în efortul de a se rupe de occident, cât şi în depăşirea înapoierii, dar
mai ales în războiul mondial II. Victorie datorată mai ales
anglo-americanilor, nu comunismului! Apoi kominterniştii au lichidat la
ordinele lui J.V. Stalin influenţele neortodoxe din cultura
româno-ortodoxă. Dar după retragerea trupelor de ocupaţie, mai ales după
1965, începe un proces de „autocefalie” a ortodoxo-comunismului
moldo-valah. Revoluţia din 1989, lichidarea la Târgovişte a soţilor
Ceauşescu şi implicit a naţionalismului ortodoxo-comunist „autocefal”,
sunt transmise la TV în întreaga lume. Începea tranziţia spre Europa!
Cine-s românii şi cum au devenit ei ortodocşi?”
Românii, urmaşii ai legiunilor de la Dunăre, ajung prin ortodoxie
obedienţi Moscovei şi Constantinopolului, cu toate că ei aparţineau
civilizaţiei Romei. Republica Moldova este şi azi condusă de Partidul
Comunist şi o Biserica Ortodoxă, ambele orientate spre Moscova. România
e în UE/NATO, Partidul Comunist e interzis, dar Biserica Unită cu Roma
din Ardeal e periferizată şi Biserica Ortodoxă e orientată spre Moscova
şi Constantinopol.
România s-a format ca stat cu sprijinul apusenilor, împotriva
greco-slavilor. Totuşi moldo-valahii n-au revenit, ca uniţii din Ardeal,
la Roma. Nici Vechiul Regat, nici România Mare n-au onorat încrederea
apusenilor. Aşa s-au trezit toţi românii sub Stalin, după ce au fost
carne de tun în războiul mondial II, atât pe frontul de est, cat şi pe
frontul de vest. Ei pierd războiul, care nu era al lor, şi ajung la
cheremul Moscovei, care dezmembrează ţara în două - RPR şi RSSM -, şi
impun cu forţa dictatura ortodoxo-comunistă sovietică.
Să ne reamintim că de la Unirea moldo-valahă 1859 la prăbuşirea României
Mari 1940 româno-ortodocşii se închinau spre răsărit şi practicau
duplicitar o cultură “secularizată” filooccidentală francmasonă şi
franţuzească. Apoi ocupaţia militară a Moscovei 1944-1958 a impus o
reorientare brutală spre est: 2000 de biserici Unite cu Roma trecute cu
baioneta la credinţa Moscovei; 8.000 de publicaţii interzise; zeci de
mii de preoţii greco-catolici, romano-catolici şi intelectuali români
prooccidentali supuşi unui program de exterminare.
Iată directivele lui Stalin pentru ţările ocupate 1944 şi rezultatele
tranziţiei de după 1989. Vezi “KGB. Istoria secreta a operaţiunilor sale
externe de la Lenin la Gorbaciov" Andrew / Gordievski, Bucureşti 1994,
p.447: „6. De la conductorii de organizaţii locale de tineret în sus, în
poziţiile de conducere se vor repartiza oameni desemnaţi de serviciile
noastre speciale. 9. Se va urmări ca funcţionarii (exclusiv organele de
securitate şi din industria minelor) să aibe retribuţii mici. Aceasta se
va referi îndeosebi la sfera sănătăţii, justiţiei, culturii, respectiv
la cei care deţin funcţii de conducere. 12. Se vor exercita presiuni
asupra serviciilor publice în sensul că acestea să nu acorde acte
doveditoare a proprietăţii asupra pământului. 13. Politica faţă de mica
gospodărie ţărănească urmează acest curs pentru a face gospodăria
particulară nerentabilă. După aceea trebuie începută colectivizarea. În
cazul în care ar interveni o rezistenţă mai mare din partea ţăranilor,
trebuie redusă împărţirea mijloacelor de producţie, repartizarea lor.
Concomitent cu creşterea obligaţiilor de predare a cotelor. Dacă nici
aşa nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie organizat ca agricultura
să nu poată asigura aprovizionarea cu alimente a ţării, astfel ca
necesarul să trebuiască acoperit din import. 14. Trebuie făcut totul ca
hotărârile şi ordinile - fie acestea cu caracter juridic, economic sau
organizatoric – să fie nepunctuale. 15. Trebuie făcut totul ca anumite
cazuri să fie discutate concomitent de mai multe comisii, oficii şi
instituţii, însă nici una dintre ele să nu aibe drept de decizie înainte
de a se consulta cu celelalte. 24-26. Punctualitatea transporturilor de
orice gen trebuie perturbată. Trebuie popularizate discuţiile cu
muncitorii care se ocupă de problemele actuale legate de producţie,
respectiv cele care critică trecutul şi problemele locale. Nu se vor
înlătura cauzele fenomenului în discuţie. 27. Luările de poziţie ale
conducătorilor băştinaşi pot avea coloratură naţională sau istorică, dar
acestea nu pot duce la unitate naţională. 32. Trebuie extinsă birocraţia
statului în cel mai înalt grad în toate domeniile. Este admisă critica
activităţii organelor administrative, însă nu se admite nicidecum
scăderea numerică a personalului şi nici funcţionarea normală a
aparatului birocratic. 38 –40. ... campania de acuzare a naţionalismului
şi şovinismului. Trebuie ca reprezentanţi opoziţiei să fie închişi sau
lichidaţi ... 44. Se va căuta ca acei care lucrează în diferite funcţii
indiferent cât de mici, să fie schimbaţi şi înlocuiţi cu muncitori cu
cea mai mică pregătire profesionala, necalificaţi. 45. Din scoli …, dar
mai ales din licee şi facultăţi trebuie sa fie înlăturaţi profesorii de
valoare care se bucura de popularitate. Locurile lor trebuie sa fie
ocupare de oameni numiţi de noi, având un nivel de pregătire slab... la
facultăţi să ajungă cu prioritate sau în mod exclusiv, cei ce provin din
cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesaţi sa se
perfecţioneze la nivel înalt, ci doar să obţină o diplomă.”
Dacă Directivele lui Stalin erau dictatoriale, tranziţia 1989-2007 are
nolens, volens cam aceleaşi rezultate. Să le comparam, folosind fireşte
punctajul KGB de mai sus: (5.-6.) La conducere sunt activişti pregătiţi
de Moscova, eşalonul doi sub Ceauşescu. Fără ca ei a fi desemnaţi de
ruşi, sau ca firul roşu Cotroceni-Kremlin să aibe importanţă,
reactivarea a celor cu studii în URSS e evidentă. (9.) Funcţionarii de
stat, din sistemul sanitar, cultură au salarii mici. Excluşi de la
această practică sunt cei din Servciile Speciale. (12.) Legea
privatizării a fost schimbata de zece ori. (13.) Nerentabilizarea
gospodăriri ţărăneşti e în curs cu metode identice, de la distrugerea
bazei materiale, la importul de produse agro-alimetare. (14.-15.)
Hotărârile şi ordinele cu caracter juridic, economic sau organizatoric
sunt haotice. La sistemul de impozitare au fost aduse sute de
modificări. Ordonanţe de urgenţă modifică legi abia adoptate. (24.-27.)
Dispariţia flotei, degradarea transporturilor, ca şi popularizarea
criticilor trecutului e la ordinea zilei, dar nu se înlătură cauzele
fenomenelor în discuţie. Critica corupţiei e la ordinea zilei… (32.)
Extinderea birocraţiei. România este considerată, în mediile de afaceri,
ca cea cu cel mai ridicat risc de instabilitate legislativă. La
înregistrarea firmei sunt necesare zeci de aprobări şi şpagă. (38.) Cu
“naţionalism şi şovinism” e discreditat şi astăzi interesul naţional.
(44.-45.) Învăţământul superior corupt şi ca şi promovarea cadrelor,
generează în rândul tineretului sentimentul neputinţei şi inutilităţii.
Majoritate nu-i mai interesată în nici o manifestaţie politică. Două
treimi din studenţi vor să fugă în vest.
Ce a adus tranziţia: dezindustrializare şi dezurbanizare, destrămarea
structurilor agriculturii de tip industrial, revenirea la subzistenţa
strămoşească, la slăbirea solidarităţii sociale şi naţionale, la
degradarea sistemului de învăţământul şi de asistenţă sanitară, la
scăderea dramatică a puterii de cumpărare, a natalităţii şi a speranţei
de viaţă. Acest dezastru naţional, din perspectiva occidentala, poate fi
receptat însă şi ca o involuţie aparentă, ca o strategie de conservare a
normelor şi valorilor ortodoxe în faţa agresiunii globalizării.
De la Revoluţia din 1989 la aderarea la Uniunea Europeana 2007, românii
au trecut brusc de la comunism la capitalism. Atât marxism-leninismul, o
religie prometeică, anticreştină, ce urmarea realizarea raiului pe
pământ, cât şi capitalismul, satisfac aceleaşi necesitaţi umane, ca
religia. Interdependenţa dintre ortodoxie, comunism şi colectivismul
slav, ca şi cea dintre protestantism, capitalism şi individualismul
anglo-saxon au fost analizate când cele două „Blocuri” erau angajate în
Războiul rece şi despărţite de Cortina de fier.
Capitalismul - dreptul roman, contractele, organizaţiile raţionale,
expansiunea schimbului de mărfuri şi servicii, ştiinţei şi culturii
occidentale - e fireşte în conflict cu normele, valorile, organizaţiile,
culturile ortodoxo-comuniste din Europa de Est. Răsăritenii au
interiorizat filozofia lui Platon, apusenii, pe cea a lui Aristotel.
Marx vede că raţionalitatea “Capitalului” nu se împăcă cu religiile
neoccidentale, iar pentru Max Weber, capitalismul era un produs al
“Eticii protestante” de neînţeles pentru ortodocşi. Ambii nu au sesizat
însă că premizele societăţii capitaliste au fost puse de
romano-catolicism. După Schisma din 1054 călugării occidentali -
celibatari, latinizaţi, specializaţi, f. mobili, - au pus bazele
“Teologiei muncii”: a urmat o legislaţie romană; o birocraţie care
rezolva conflictele raţional; instituţii care realizează investiţii şi
eforturi fizice, intelectuale coerente pe durata a mai multe generaţii.
Obligaţiile faţă de creaţia divină practicate de apuseni sunt
necunoscute de orientali.
Ortodocşi preferă contemplaţia refuză răceala concurenţei, care lezează
iubirea fraţilor, specializarea, raţionalitatea şi rentabilitatea
capitalistă. Ei sunt fascinaţi de Iisus Cristos, se perfecţionează
spiritual şi aşteptă să se nască din nou în Împărăţia Cerurilor. Norodul
vede în occidentali “anticristul”, “duşmanul de clasa” sau “roboţei”. De
la Schisma până la Conciliul de la Vatican II, “Teologia muncii” din
occident era la polul opus contemplării, “Odei repausului adânc” din
orient. Aşa ca aderarea ortodoxo-comuniştilor moldo-valahi la UE, o
creaţie romano-catolică, implică o schimbare de paradigme. Idealul
ortodox trebuie înlocuit de contractul roman! E posibil aşa ceva? Astăzi
când ortodocşii din Balcani sunt în UE este necesar un dialog religios
dintre occidentali, cei care au pus bazele capitalismul, şi orientali.
Pentru că ortodocşii urmăresc să contribuie cu performanţele spirituale
ale contemplaţiei lor milenare la mântuirea lumii, în care a învins însă
“Teologia muncii” – capitalismul ca religie. Occidentali oferă din nou o
mare şansa României – Moldova e controlată de Rusia - şi totul depinde
de ortodocşii romani: Moscova sau Roma?
„Partidul Comunist Român” era prezentat în final ca „Partidul Ceauşescu
România”, dar oameni vedeau numai „Pile Cunoştinţe şi Relaţii”. Aderarea
la normele, valorile din UE presupune distanţarea de colectivismul
pravoslavnic şi refacerea unităţii creştine, fără de care integrarea
paneuropeană e de conjunctură. Nimic nu e de durată pe un fundament
spiritual şubred. Dacă vor aderarea reală la EU/NATO, atunci
Preşedintele şi Patriarhul românilor trebuie să condamnare balcanismul
ortodoxo-comunist şi să opteze spiritual pentru occident. Condamnarea
PCR, e o condiţie necesară, dar nu suficientă.
Prof. dr. Viorel Roman
consilier academic la Universitatea din
Bremen
Germania
|
Comentarii de la cititori |
|
