|
ROMÂNII ŞI ROMA ÎN SEC. XXI
Interviu cu Dr. Viorel Roman
Impresii si pareri personale in FORUM
 Ion Ivănescu, jurnalist: D-le Roman, Dvs. vorbiţi, scrieţi
permanent despre "începerea dialogului cu Vaticanul" şi despre
alăturarea Bisericii Ortodoxe Române la Occident. Dar acestea sunt
cuvinte sau expresii fără alt conţinut decât un simplu deziderat sau un
scenariu.
Viorel Roman, prof. dr., consilier academic la Universitatea din
Bremen:
Integrarea României, Moldovei în Europa presupune armonizarea normele şi
valorile româneşti cu cele occidentale, pe care le găsim în forma ideală
la Vatican. Aceasta presupune conştientizarea cauzei anonimatului,
izolării şi mizeriei milenare a românilor apoi, a dialogului
Preşedintelui, Patriarhului, Parlamentului, Guvernului etc. cu Sfântul
Scaun şi în final unirea cu Roma a tuturor românilor.
I..I.: Cum anume s-ar produce acest proces, până la ce limite, cu
ce obiective şi cum ar trebui să funcţioneze ulterior aceste mecanisme?
V.R.: În ultimul mileniu au fost zece încercări de Unire a
românilor cu Roma, de reorientare a lor de la Constantinopol / Moscova
spre Roma. Eşecurile trecutului ne ajută acum să nu le mai repetăm, să
ocolim capcane deja cunoscute şi să ajungem cât mai repede acolo unde de
mii de ani „duc toate drumurile, la Roma”.
I.I.: Vă referiţi în primul rând cred la Unirea din 1700 şi la
soarta tragică a Bisericii naţionale greco-catolice unită cu Roma?
V.R.: Unirea cu Roma şi Şcoala Ardeleană sunt piatra unghiulară a
problematicii, dar nu trebuie să ne reîntoarcem la 1700 sau la efortul
lui Alexandru Ioan Cuza şi Mihail Kogălniceanu de a uni Principatele
Unite cu Roma, ci să privim înainte, sa folosim şansele secolului
nostru. Biserica Unită de la Blaj, "Mica Romă”, a fost şi rămâne un
detaşament de avangardă, de elită, dar grosul armatei e întreaga suflare
a neamului de o parte şi alta a Carpaţilor. Moldo-valahii s-au săturat
să lucreze la străini, să fie periferizaţi, nebăgaţi în seamă, umiliţi,
ei vor să facă parte din civilizaţia universală, să revină la punctul de
plecare a culturii sale. Numai România şi românii poartă în nume Roma.
Nici o alta ţară sau neam nu e atât de explicit în privinţa apartenenţei
ca urmaşii legiunilor pierdute de la Dunărea de Jos.
I.I.: Să revenim din sfera ideilor pe pământ, la românii în carne
şi oase de azi. Ce pot face azi ei, conducătorii lor derutaţi şi în
veşnică „tranziţie” spre vest, ce n-au reuşit înaintaşii lor o mie de
ani?
V.R.: Preşedintele Traian Băsescu, Sfântul Sinod etc. pot propune
Papei Benedictus XVI să înceapă dialogul - iniţiat unilateral de marele
sau predecesor, Ioan Paul II la Bucureşti în mai 1999 - privind unirea
tuturor românilor cu Roma, ca fundament durabil al integrării lor în
Europa / UE. Apoi comisii bilaterale, care ar analiza şi elabora un
catalog a ce a ce ortodocşi moldo-valahi au comun cu romano-catolicii şi
ceea ce-i deosebesc...
I.I.: ...ce ne facem însă, dacă aceste comisii comune constată că
moldo-valahi sunt incompatibili cu occidentalii? Lichidarea lui Nicolae
şi Elena Ceauşescu era justificată şi de frica ca ei să nu demaşte
duplicitatea şi primitivitate ortodoxiei moldo-valahe la un tribunal
internaţional, aşa cum îşi compromit la TV Slobodan Miloşevici şi Sadam
Hussein compatrioţii. Nu ne-am tăia singuri craca de sub picioare în
efortul de aderare la Europa, care va avea oricum loc?
V.R.: Interes omnium verum dicere / a spune adevărul este în
interesul tuturora. Apoi integrarea formală a românilor în Europa, fără
realizarea şi a unei integrări duhovniceşti, spirituale nu poate fi
decât superficială. Să ne reamintim eşecul „formelor fără fond”, de
soarta tragică al României Mari, care a mimat numai apartenenţa la
civilizaţia Romei, ca apoi să fie pedepsită pentru aceasta. O trecere în
revistă a deosebirilor între români ortodocşi şi occidentali nu poate fi
nici negativă şi nici resignativă, pentru că am avea un ţel unic, de
data asta autentic, de durată şi o platformă comună. În nici un caz nu
se mai pune problema trecerii la catolicism sau a renunţării la valorile
ortodoxiei, ci la armonizarea lor cu cele occidentale şi, aşi îndrăzni
chiar să afirm, la impunerea unora din ele în UE şi în întreaga lume.
I.I.: Dar ce ne facem însă, dacă revin hoardele barbare de la
răsărit, ca ultima dată sub tiranul Stalin. Nu ar fi fost lichidaţi toţi
românii, dacă ar fi fost uniţi cu Roma, aşa cum au fost lichidaţi
greco-catolicilor? Ortodocşii aliaţii Moscovei au supravieţuit.
V.R.: Intr-adevăr greco-pravoslavnicii au lichidat şi asimilat
90% din români de la sud de Dunăre, la nord ei au supravieţuit, iar în
Ardeal au realizat Unire cu Roma în 1700, apoi Şcoala Ardeleană a
iniţiat mişcarea de emancipare naţională şi socială a întregului neam.
Istoria nu se repeta. Războaie de exterminare fratricide, între
creştinii, aparţin trecutului, chiar dacă greco-slavii n-au încredere în
moldo-valahi, pentru că sunt latini, iar occidentali n-au încredere,
pentru că sunt ortodocşi. Desigur, când de reamintim ororile lui Stalin,
primejdia lichidării romanităţii orientale în cazul reorientării de la
Moscova spre Roma e reală, dar în cazul că românii ar reveni la
civilizaţia lor originară, riscul de a fi scoşi din istorie e mult mai
mic, decât aduci când aparţin unui cult străin spiritului lor latin. În
cazul că duplicitatea modo-valahă va continua ca în trecut, nu-i exclus
ca Bucureştiul să piardă controlul în Transilvania si Banat, cum au
pierdut, Belgradul, Croaţia, Slovenia şi Moscova, Ţările Baltice. Cei
care „Ne-am săturat de Bucuresti!” sunt în Transilvania şi Banat deja în
majoritate.
I.I.: Creştinismul respiră cu doi plămâni, cel ortodox, oriental
şi cel occidental, aşa că în principiu nu-ar fi nici o primejdie în a
începe dialogul şi apoi unirea tuturor românilor cu Roma. Totuşi, de ce
credeţi că absolut toţi preşedinţii - Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu,
Emil Constantinescu, Traian Băsescu – au fost şi sunt atât de prudenţi,
chiar reticenţi în a redescoperii drumului „roman” ce duce la Sfântul
Scaun şi la salvarea romanităţii orientale, a tuturor românilor?
V.R.: Preşedinţii moldo-valahi au fost formaţi în canonul
ortodoxo-comunist marxist-leninist şi sunt totuşi în mod paradoxal cu
toţii prooccidentali, pentru că la asta aspiră întreg poporul, dar ei
ocolesc totuşi constant şi subtil unirea cu Roma, singurul fundament
trainic şi autentic al integrării lor în Europa. Conducătorii românilor
sunt pentru valorile şi normele apusene, dar dacă e posibil, pe căi
bizantine, de protecţie a ortodoxiei marxist-leniniste ca Ceauşescu şi
Iliescu sau folosindu-se de curente culturale apusene,
tehnico-ştiinţifice, masonice etc. ca Băsescu.
I.I.: De ce se tem, de cine le este frică tuturor preşedinţilor
românilor în relaţiile lor cu Vaticanul?
V.R.: Împotriva emancipării naţionale şi sociale a românilor, a
Uniri lor cu Roma sunt din motive uşor de înţeles în primul rând slavii
orientali, ruşii, ucrainenii şi cei de sud, sârbii, bulgarii. Dacă
moldo-valahii ar ieşi de sub controlul lor sobornicesc şi duhovnicesc,
ar dispare puntea de legătură organică între Moscova si Belgrad. De
aceea episcopul româno-ortodox din Serbia şi Muntenegru nu-i recunoscut
nici de autorităţi şi nici de biserica sârbă. În Timoc bisericile
româneşti sunt interzise, iar la Chişinau, Cernăuţi ierarhi românilor
sunt ruşi obedienţi Moscovei. Nici maghiarii sau turco-fanariţii nu văd
cu ochi buni reorientarea românilor de la Constantinopol spre vest. Prin
unirea cu Roma, românii redeveni „cetăţeni romani” cu drepturi în UE şi
ar depăşi statutul de „sclavi”, cu câţiva euro pe zi, la periferia
Imperiului occidental. Tranziţia de la „sclav” la „cetăţean roman” a
rămas în ultimii două mii de ani în fond neschimbată. Şi azi emanciparea
de la statutul de „tolerat” în mizeria cronică a „Lumii III” la aceea de
„cetăţean roman” privilegiat al bunăstării „Lumii I” nu-i nici de la
sine înţeles şi în principiu nici diferit de trecut. Iar oricum am privi
lucrurile, serviciile de mijlocitori între „toleraţii” moldo-valahi în
veşnică tranziţie şi Imperiul occidental „roman”, al maghiarilor,
evreilor, masonilor ar deveni inutile după Unirea cu Roma a tuturor
românilor. Aşa că eu sunt convins că Republica Moldova şi România au în
sec. XXI, care după Andre Malraux „va fi religios s-au nu va fi de loc”,
o mare şansă, depinde numai de Preşedinţii moldo-valahi dacă rămân slavi
adică „sclavi” al Moscovei sau redevin, cea ce au fost şi chiar mai mult
decât atât, „cetăţeni romani” ai Uniunii Europene.
I.I.: D-le profesor Roman, va mulţumesc pentru această discuţie.
|
