|
SADDAM HUSSEIN
O analiză
Adrian Constantinescu -
Düssedorf
Impresii si pareri personale in FORUM
Dupa cum este bine cunoscut din
informatiile mass-media internationale, in aceste zile de toamna a
anului 2005 a inceput la Baghdad, capitala Irakului, unul dintre
cele mai importante procese ale istoriei contemporane, un proces
poate la fel de important ca celebrul proces de la Nürnberg din
1945-1946 indreptat impotriva capeteniilor naziste ale celui de-al
Treilea Reich german si, de ce sa nu o spunem si pe asta, un proces
exemplu care ar fi trebuit sa se desfasoare cam la fel si in Romania
de dupa revolutie in cazul Ceausescu (care, in realitate a fost
numai un simulacru de proces; dar probabil ca atunci nu exista
pentru romani o alta alternativa). Este vorba deci de procesul
indreptat impotriva fostului presedinte al Republicii Irak,
dictatorul SADDAM HUSSEIN.
Daca despre conducatorii statelor democrate (fie ca sunt presedinti,
regi, prim ministri) se cunosc mai putine lucruri, acestia(mai putin
capetele incoronate) succedindu-se la putere alternativ, in urma
unor alegeri democrate, si pastrindu-si functia numai un numar
limitat de ani, in cazul dictatorilor care au condus sau conduc
tarile lor zeci de ani, aproape toti locuitorii planetei noastre au
auzit sub o forma sau alta de ei.
Citi oameni (chiar si din cei bine instruiti) cunosc numele, hai sa
zicem a presedintelui Finlandei, sau a primului ministru al Irlandei
sau a regelui Norvegiei? Putini, extraordinar de putini. Caci ei
vin, ei pleaca, totul se desfasoara normal, in liniste, in ordine,
tarile lor sunt stabile, dezvoltate, bogate.
Cind este insa vorba de dictatori, de sefi de state care au condus
si conduc tarile lor cu mina de fier mai multe zeci de ani prin
teroare, suprimarea oricarei forme de opozitie, folosirea unui
aparat de securitate/siguranta implantat in toate paturile sociale
si-n toate domeniile de activitate, exacerbarea cultului
personalitatii s.a.m.d. lucrurile se schimba.
Referindu-ne numai la istoria contemporana, este oare cineva care sa
nu fi auzit de STALIN al Uniunii Sovietice, de HITLER al Germaniei
naziste, de MUSSOLINI al Italiei fasciste, de maresalul ANTONESCU al
Romaniei, de KIM IR SEN al Coreei de Nord comuniste, de MAO-TZE-DUNG
al Chinei, de generalul FRANCO al Spaniei, de generalul PINOCHET al
Republicii Chile, de HONECKER al R.D.Germane, de CEAUSESCU (numit in
mass-media si CEAUCESCU) al Romaniei comuniste, si ... nu in ultima
instanta, de SADDAM HUSSEIN? Sau chiar si de dictatori de mai mica
anvergura precum generalul GADHAFFI al Libiei, POL-POT al
Cambodgiei, IDI AMIN al UGANDEI sau autointitulatul imparat BOKASSA
al Republicii Central-Africane (despre ultimul se zice ca era de o
cruzime cumplita; facea spectacole ca-n Roma Antica unde opozantii
erau aruncati - in fata lui si a oamenilor de rind obligati sa
participe - intr-un bazin plin cu crocodili infometati; va dati
seama ce urma!)
Majoritatea din cei citati mai sus nu mai sunt in viata. Unii s-au
sinucis, altii au fost executati, altii au murit de moarte naturala.
Citiva mai traiesc inca printre care si cel care, vreme de 23 ani a
fost presedintele Irakului si a condus aceasta tara. Este vorba deci
de SADDAM HUSSEIN. Pentru romani in special, numele lui este prea
bine cunoscut intrucit Ceausescu a avut ample relatii personale,
diplomatice, militare, economice si comerciale cu acesta.
Zilele trecute, numele lui Hussein a aparut din nou pe primele
pagini ale ziarelor din toate tarile, pe WWW, la Radiourile si
Televiziunile nationale si internationale. Dupa cum este bine
cunoscut, la circa doi ani de la spectaculoasa capturare a acestuia,
a inceput la Baghdad Marele Proces prin care Hussein este acuzat de
crime impotriva umanitatii, genocid, teroare, asasinate politice,
incalcarea drepturilor omului, agresiune armata, cultul
personalitatii si nca multe altele.
Toata lumea (civilizata) se intreaba: CUM AU FOST POSIBILE TOATE
ACESTE LUCRURI? Pentru Romania, pentru romani raspunsul este destul
de simplu intrucit si ei, romanii, au cunoscut o dictatura (poate nu
atit de brutala ca cea din Irakul lui Hussein), desi traiesc in
Europa, desi inainte de instaurarea dictaturii
bolsevico-comunisto-ceausiste au cunoscut vreme de citeva decenii
exercitiul democratiei si parlamentarismului, desi nu s-au aflat
nicicind intr-o stare de inapoiere cumplita precum Irakul si alte
state arabe sau africane.
DAR, SA VEDEM, CINE ESTE ACEST OM? SADDAM HUSSEIN?
Citindu-i biografia, se poate spune ca, pina la acapararea puterii
totale si absolute in stat, a fost, ca si-n cazul altor dictatori un
om relativ normal, desi brutal si agresiv inca din copilarie si un
fanatic ideologic (credea pina la saturatie in ideologia
socialisto-panaraba, asa precum Hitler in ideologia nazista,
Ceausescu in cea comunista, etc.) inrait.
S-a nascut la 28 aprilie 1937 in localitatea Tikrit. De mic copil
era bataios si artagos, neacceptind nici-un sfat, neacceptind ca
altii sa fie mai buni ca el. Dupa terminarea liceului isi arata
primele interese pentru politica desi urmeaza o scoala militara de
ofiteri activi. La virsta de nici 20 ani executa deja, din fanatism,
prima crima politica - il impusca pe un ofiter din unitatea lui care
era un inversunat comunist-stalinist. La procesul intentat reuseste
sa scape stabilindu-se ca se afla in legitima aparare. In anul 1957
se inscrie in partidul extremisto-nationalist de dreapta BAATH (sau,
cum era cunoscut in Romania, BAAS SOCIALIST) cu care participa la o
incercare nereusita de lovitura de stat in 1959 impotriva
presedintelui de atunci in functie, generalul Abdel Al-Kassem. Ca sa
nu fie arestat si eventual executat, fuge in acelasi an la Cairo, in
Egipt unde intra in anonimitate si incepe un studiu de Drept la
Universitatea din acel oras.
In 1963 are loc o noua lovitura de stat militara prin care
presedintele Kassem este inlaturat de la putere si executat. Hussein
se va reintoarce in Irak unde va deveni membru de frunte in
conducerea partidului Baath, care devine unul dintre cele mai
puternice partide ale tarii.
In 1968 partidul Baath, in urma unor alegeri mai mult sau mai putin
libere, preia puterea in stat sub conducerea secretarului general
Al-Bakr si al carui prim secretar adjunct va deveni Saddam Hussein.
In 1979, Al-Bakr demisioneaza din functia avuta, rolul de conducator
al partidului revenindu-i lui Saddam Hussein. In 1980 Hussein preia
pe linga conducerea politica, si conducerea administrativa si cea
militara devenind in acelasi timp, presedintele Irakului,
prim-ministru, secretar general al unicului partid de guvernamint si
comandantul suprem al armatei (precum Ceausescu care si el a fost de
toate, mai putin prim-ministru). Din acest moment, la virsta de
circa 43 ani detinea deja toate friiele puterii. Incepe sa conduca
tara prin cele mai brutale mijloace, eliminind orice forma de
opozitie, dialog, nesupunere.
Este adevarat si nu poate fi de nimeni
contestat faptul ca pentru dezvoltarea Irakului, sistemul
dictatorial impus de Hussein a fost OARECUM benefic. Irakul a reusit
in circa un deceniu sa iasa in proportie de peste cincizeci la suta
din starea inapoiata in care se afla. Datorita petrodolarilor
obtinuti din vinzarea bogatiei nationale numarul unu -
petrolul/titeiul, Hussein a investit enorm in redresarea tarii, in
investitii civile, industriale, militare, sociale si de cercetare.
Este stiut faptul ca numeroase tari printre care si Romania lui
Ceausescu au participat in irak cu bani, cercetare, tehnologie,
investitii, armament, forta de munca calificata si bruta la crearea
noilor valori ale tarii. Se pare ca si la ora actuala, unele state
printre care si Romania ar mai avea de recuperat miliarde de dolari
de la statul irakian. Dar acesta, aflindu-se actualmente in starea
deplorabila in care se afla, cine sa plateasca aceste datorii?
In anul 1980, fara nici o declaratie de razboi, Irakul ataca statul
vecin de la rasarit, respectiv Iranul (pe motive de contencios de
granita) care devenise dupa inlaturarea sah-in-sahului Pahlawi
Aryammer in 1979 o republica islamica condusa de marele ayatollah
Khomeini, liderul religios si concomitent presedintele iranienilor.
Dupa circa 8 ani de lupte grele intre Irak si Iran cu pierderi
materiale si umane incomensurabile de ambele parti, se semneaza un
armistitiu in 1988. Irakul - statul agresor nu a reusit sa cistige
in acest razboi nici macar o palma de pamint in plus, in mod practic
aproape totul fiind inutil.
Si totusi, ceva a fost cistigat si anume experienta cistigata de
armata irakiana in conditii concrete de razboi. Astfel, armata
irakiana devenise printre putinele armate ale lumii o armata calita
si pregatita in conditii reale, de razboi. De altfel, la inceputul
anilor 90, armata Irakului ajunsese conform unor statistici militare
de specialitate cam pe locul al saselea, dupa S.U.A., fosta URSS,
M.Britanie, R.P.Chineza, Israel, ca forta combatanta.
In anul 1982 are loc un atentat impotriva lui Hussein in localitatea
Dujaail (atentat nereusit de altfel) pus la cale de opozitia
irakienilor de religie islamica siita si de unii ofiteri ai armatei
nemultumiti de razboiul irako-iranian, de varsarile inutile de
singe. Procesul inceput chiar zilele acestea impotriva lui Hussein
are drept cap de acuzatie tocmai teroarea dezlantuita dupa acest
puci impotriva populatiei civile din acest oras in special. Sute si
sute de oameni sunt anchetati si torturati, circa 150 de civili si
vreo 50 de ofiteri sunt executati.
Datorita unui inceput de rascoala in nordul Irakului populat in
majoritate de kurzi (care sunt in Irak o minoritate nationala, sunt
tot de religie islamica dar nu sunt arabi) in anul 1988, dictatorul
hotaraste sa inabuse miscarea prin cele mai brutale mijloace.
Astfel, se foloseste pentru prima data in istoria lumii arma chimica
impotriva civililor neinarmati, impotriva propriului popor. Numarul
victimelor, in special in localitatea Saqlawya (devenita sinonim cu
numele celebrei localitati spaniole Guernica unde au murit mii de
civili datorita bombardamentelor din timpul razboiului civil din
Spania) se zice ca depaseste cifra de 2000 de suflete, in majoritate
copii, femei si batrini de origine kurda. Comunitatea internationala
si O.N.U. protesteaza vehement dar, vorba proverbului: "Ciinii
latra, caravana trece!" Si astfel Hussein isi vede mai departe de
treburile lui.
Adrian Constantinescu
Düssedorf
|
