EDITORIAL

SANIA MOŞULUI TRASĂ DE CROCODILI, NU DE RENI

Diana Popescu, Agero

Romāne, de sărbători, SĂNĂTATE şi LA MULŢI ANI!

Cīnd aproape totul īn lume ni se arată ostil, hop, minune!, se fisurează podeaua cerului şi curg pe Pămīnt o droaie de Moş Crăciuni. Rīndurile de mai jos n-au legătură cu aspectele tragi-comice ale crizei, sīnt pur şi simplu continuarea celor din decembrie trecut. Balanţa şi-a făcut strigările, tragem linie, ne socotim mărunţişul care a zornăit subţire tot timpul anului la şocurile venite din strīmtorile externe şi din strīmtorările interne, apoi constatăm că tot acasă la noi e mai bine. Deşi nu-i nici alb nici negru, nici secret de stat că ne īndreptăm spre anul nou cu o călcătură tare şi cu două moi, mesajul ambiguu către popor, de la cumpăna dintre ani, ne va răscoli iar solidaritatea, adică ne va īmpărţi īn fani, duşmani şi petrecăreţi. Ne plac, nu ne plac şi discursurile sīnt un produs AH1N1, dar numai pentru fondul pieţei interne. Moş Crăciunii occidentali ni le-au vīndut la pachetul de sarcini, le-au făcut vīnt prin hornul guvernului, fără clinchet de clopoţei şi cu mult īnaintea intrării noastre pe poarta crizei. Unii investitori  şi bancheri străini s-au simţit bine la noi, īn mediul de afaceri romānesc, ştiind să aprecieze mult ţeapa şi cacialmaua au stors romānii  de vlagă cu uriaşe dobīnzi necontrolabile, legile noastre le-au permis,  ne-au luat petromul, alte fabrici şi uzine, ne-au pus economia pe butuci, ne-au dat un brīnci consistent pe derdeluşul din propria ogradă, īncīt mulţi romāni se vor simţi liberi īn 2010, adică şomeri.   Sīnt şi occidentali serioşi şi romāni foarte serioşi, dar aceştia află prea tārziu că sania bătrīnului Moş Crăciun, trasă de „crocodili”, nu de reni, le aduce īn dar costumaţie nouă de victimă.

Aşadar, paharul cu vin dulce-pelin va fi ciocnit, indiferent de numele preşedintelui ales, numai că raţionamentul īi implică pe Moş Crăciunii care umblă de capul lor cu sacul plin de discursuri fără parafă de acoperire. Cu ce se vor ocupa Moş Crăciunii anul acesta? Păi, īn America s-au pus pe vaccinat copiii īn schimbul unor jucării, deşi matrapazlīcurile de orice fel ar fi trebuit să intre īn vacanţă, adică īn debaraua secretă, nici suficientă, nici măcar sigură, pentru că adevărurile ies şi pe gaura cheii la lumină. Bine aţi facut că nu v-aţi vaccinat, despre zăbrelirea asasinilor moderni nu poate fi vorba, decīt vorbărie goală: vorbele au declanşat criza porcină şi tot ele ascund miza serului refuzat. Nimeni nu s-a īmbogăţit vīnzīnd vorbe, nici măcar felicitările nu se mai cumpără, pentru că de la un capăt la altul al Pămīntului circulă tot soiul de aiureli, adică pepeseuri şi felicitări electronice. Acestea par a fi apanajul emblematic al sărbătorilor... Dar şi ironia trebuie administrată cu economie, pentru că e posibil să fie impozitată.  2009 a  fost un an experimental pentru toată lumea, am trăit disconfortul şi ostentaţiile crizei mondiale, īnsă romānii s-au dovedit apţi să absoarbă şocuri de intensitate şi persistenţă. Populaţia a suportat ajustări semnificative coşului zilnic īn acest an.  Atunci de ce să nu avem motive să fim optimişti cu anul viitor, măcar īn ceea ce priveşte talentul inegalabil al politicienilor de a face şi de a drege teoria portocaliului sau a roşului aprins. Adică tot nimic.

Restul (?) ni se va lua īn 2010 şi vom primi la schimb termeni tehnici  sau vulnerabilităţi ale analiştilor economici, că doar ei sīnt cei care cresc, citez, „riscul prinderii īn menghină a dinamicii accentuate a creditelor neperformante!” Cine spunea că sectorul teoretic al economiei, cel al finanţelor nu este exprimat īn metafore? Oricīt s-ar lăsa el poetizat, o vreme bună va fi tot īn ghips pīnă la genunchi, va merge şontīc-şontīc, sprijinit īn cīrje, dăruite cu teatrală şi cu vicleană cumsecădenie de tătucul F.M.I. Da, economia lui 2009 trece drept un poem, el īnnobilează pustiirea scontată de regizorii pantocratori. Cine ştie ce hibrid vom experimenta la anul? Şi ironia cere economie, spuneam mai devreme. Nu mai contează ce a fost, se trage o linei groasă, se trage cortina şi după ea īncepe să se manifeste marchetingul de sărbători, care ne distanţează de falsul de zi cu zi, de prostul gust al ecranelor, de fistichiul politic, de soluţiile de salvare de la īnecul pe care ni-l profeţeşte criza. Şi organismele internaţionale, care s-au jucat libere īn ograda noastră, intră īn pauză, īşi numără victoriile necuvenite, iar pe noi, rădăcinile ne cheamă acasă cu sunete de Stradivarius şi Tiamat. Sărbătorile, de bine! Balul īşi execută ultimele comenzi, tot romānul va petrece, dar după posibilităţi, pīnă pe şapte ale lui ianuarie. Dacă vă nemulţumeşte vacarmul oraşelor, bunicii de la ţara rămīn alternativa optimă (cine īi are, desigur): foc de lemne, şorici, cozonac, sarmale, vin curat, cīntat de cocoşi.

Eu voi scrie, am mai mult timp liber, deşi nimeni nu s-a īmbogăţit scriind. Mi-ar plăcea să īmpart bani pe stradă celor care nu au, aş vrea să am puteri să-i salvez pe toţi bolnavii de la moarte, să-i īnţeleg pe politicieni, dar cred că e nevoie să mă īnscriu la o şcoală de īnţeles. Mi-ar plăcea ca Moşul să-mi aducă un uichend (sic) īn Piramida lui Keops, să-mi cumpăre o casă veche cu păianjeni īn colţuri, o lampă cu gaz şi un cīine credincios, care să nu latre la lună. Urăsc gipurile, am un metru şaizeci şi cinci, sīnt scundă şi nu văd din ele. Acum cīnd Moş Crăciun m-a făcut proprietara altei stele din Univers, īnainte denumită 242593, cu magnitudinea de 7.2, tip A3, localizată īntre coordonatele RA 15H 29m 33s şi  declinaţia -58° 21m 7s, care acum se numeşte Maria Diana cu act de proprietate, primit cu poşta clasică de la un bogătaş cu pămīnt pe lună, mă īntreb dacă banii daţi pe stea mi-ar fi ajuns să-mi cumpăr un cal şi o căruţă.  Declaraţia mea de avere n-are nicio legătură cu cele ale politicienilor tragi-comici, anul e dus şi nu există instituţii sau mijloace tehnice pentru verificarea bonităţii lor. Ei sīnt, evident, şi de sărbători, decizionalii deprimanţi, contaminaţi de gīndirea unineuronală, adică de şmecherii de import, ba chiar de sobrietatea cioclilor, care un an īntreg i-au jupuit fără milă pe urmaşii mortului, de pomeni grase.  De la doi neuroni īn sus există riscul unei sinapse, iar fără sinapsă ironia s-ar face ghem. Cum motorul iubirii este mai puternic decīt cel al urii, acum se impune o tăietură apoteotică: sănătate şi mulţi ani, romāne, oriunde petreci sărbătorile !

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com