|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
EDITORIAL SCARA DE ONOARE ŞI MANSARDA Maria Diana Popescu, Agero, Stuttgart
Nu există pagină de ziar īn care să nu dăm de proteste, de texte şi de cazuri care frizează grotescul. Depinde din care parte priveşti muntele, cīmpia sau marea. Tot mai mulţi slujitori ai condeiului scriu animaţi de dorinţa de a atrage o atenţie tot mai mare asupra numelui lor, uitīnd de īmputernicirile speciale ale gazetăriei. O minune īn presă ţine cam trei zile şi este dată uitării. Munca unui jurnalist, indiferent de cīmpul sau de relieful scrisului, deşi se materializează īntr-un anume impact de moment, este efemeră şi īşi pierde interesul odată cu ziua sau cu săptămīna pe care le-a oprit īn loc. Niciodată să nu credeţi că un articol poate provoca războaie sau poate schimba cursul istoriei. Să nu credeţi cumva că vreun articol de protest echivalează cu celebra telegramă de la EMS, din anul 1870, luată drept pretext pentru războiul franco-prusac. Nu vă daţi singuri foc protestīnd aiurea, nu vă transformaţi īn sperietori de ciori. Un articol sănătos ar trebui să arate ca o Cleopatră dusă mereu la chirurgie pentru operaţii estetice.
Un articol trăieşte, iar īn orele sale de viaţă trebuie investite o parte serioasă a conştiinţei celui ce-l semnează, partea cea mai valoroasă a acestei conştiinţe, buna-credinţă, educaţia noastră, bunul simţ, discernămīntul şi mai cu seamă talentul, inteligenţa şi extraordinarele calităţi. Sfidarea lor descalifică din start ziaristul, iar cititorul neinformat preia din altă perspectivă tonul evenimentului. Pentru că mai puternică decīt mărturisirea scrisă este strădania de a-i şterge urma. Nu trebuie să fim doar la curent cu tot ce se petrece şi apoi să sucombăm odată cu ştirile. Se pare că mulţi jurnalişti au uitat marile lecţii prin care se separă esenţialul de perisabil sau ceea ce este menit să reziste, timp īndelungat, la aceeaşi sau la aproximativ aceeaşi temperatură, de tot ceea ce are impact meteoric. Aşa se face că mulţi combatanţi inabili pier īnecaţi īn banal, păcăliţi de cotidianul fără rezonanţă, dar şi de nobila lor candoare şi naivitate. Implicaţi de bună voie, dar descoperiţi īntr-o veşnică linie īntīi a unui război de hărţuială şi de uzură, fără altă apărare decīt aceea a condeiului, tot mai mulţi trăiesc ca īntr-un samovar sub presiune sau īn bătălii dramatic pierdute. Gazetăria nu este o profesiune a firilor pline de slăbiciuni. Aceste categorii se vor situa mereu pe o platformă īngustă, incomodă, instabilă şi veşnic īn mişcare, de unde nu pot niciodată vedea bine ambele capete ale situaţiei. Din cauza deplasării perpetue, a veşnicei schimbări de perspectivă şi de optică, niciodată nu vor şti la care din cele două capete e prins adevărul.
Pe faţa cea de toate zilele a presei nici măcar ochiul de spaţiu nu mai este folosit raţional, iar titlurile sună zilnic a goarnă de război. Pe aproape nicăieri, īn nicio redacţie nu mai găseşti ziaristul acela atent nu numai la ceea ce spune publicului, dar şi cum spune, ziaristul acela de o alerteţe permanentă, ziaristul altruist şi dezinteresat, lipsit de ambiţii şi de vanităţi, ziaristul care să ducă modestia cu el sau să se lase dus de ea pīnă la smerenie. Ziaristul care să adulmece noutatea, gata să arunce la coş un articol scris, dacă o altă ştire sugerează un subiect decent şi interesant. A dispărut aproape cu totul instinctul opiniei publice, care să atragă pīnă şi pe cititorul inert sau mediocru şi să-l īndemne să citească o presă de nivel superior.
Sīnt pe piaţă o droaie de reviste şi de ziare, dar puţine sīnt atente cu mintea, cu ochii şi cu sufletul lor la ĪNTREG. Spun suflet, da, sigur o publicaţie are suflet, nu unul oarecare, ci unul de arhitect pentru care edificiul ar trebui să īnsemne deopotrivă subsolul şi acoperişul, scara de onoare şi mansarda, saloanele cu tablouri de viaţă şi oglinzi, dar şi scara de serviciu şi dependinţele. Epoca aceasta de slobodă manifestare face prezent dictonul: Le journalism mčne partout, ą condition den sortir sau comenzi de genul: Băieţi, dezlănţuiţi pe toate tonurile atacul īmpotriva acestui OM, a acestui proiect!. Este momentul ca ziariştii să discearnă, īn imensul material democratic, elementele care le-ar putea reda credibilitatea şi care nu, iar cīnd īnchid ochii īn faţa unor informaţii de interes, trebuie să facă acest lucru conştient, cu deplină luciditate, pentru că primejdiile care īi ameninţă nu sīnt cītuşi de puţin mărunte. Din păcate, definiţia presei care se scrie la acest moment reflectă starea de spirit a vremii: utopie, incoerenţă, vorbărie.
Diana Popescu, Agero-Stuttgart
|
|
Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
