Revista AGERO Stuttgart - redactor Lucian Hetco

Şcoala şi Noua Economie

Dr. Titus Filipas

Impresii si pareri personale in FORUM

Scoala este o institutie. Inventata la noi relativ tarziu, abia catre sfarsitul epocii fanariote. Scoala romaneasca de azi este obligata sa se ancoreze in traditia lasata de apostolii Gheorghe Lazar si Ioan Eliade Radulescu. Stim ca amandoi au fost influentati de tomurile educationale scrise in Epoca Luminilor de catre abatele Condillac pentru infantele princiar de la Parma. Filosoful existentialist Jacques Derrida ne invata ca si in postmodernism trebuie sa-l recitim pe abatele Bonnot de Condillac. Dintre publicistii romani contemporani, o voce pertinenta a invatamantului romanesc mi se pare a fi mai mult Constanta Corbea decat Mircea Cartarescu, frecvent citat ca exponent al postmodernismului romanesc. Daca domnul profesor Mircea Cartarescu il respinge trufas pe Jacques Derrida, fara sa mai vorbim de urmarirea consiliilor sale, doamna profesoara Constanta Corbea chiar il reciteste pe Condillac. Si scrie o excelenta replica si o continuare cu valoare pedagogica in eseul „Micul Print si Micul Capitalist”. Sugerand, exact pe traditia paradigmatica instituita de Lazar si Heliad, ca scoala romaneasca ar trebui sa foloseasca doctrinele cele mai noi pentru educatia „micilor capitalisti”.
Aplicand aceste doctrine la cadrul educational, scoala poate deveni prima institutie romaneasca supusa ameliorarii dupa 1989, in acord cu niste obiective autentic nationale.

Doctrinele institutionale subliniaza rolul presiunilor societale, culturale, economice, ambientale, asupra organizatiilor in general, nu doar asupra institutiilor definite formal si traditional, ci si asupra intreprinderilor economice. Care sunt doctrinele institutionale noi, prin care scoala romaneasca poate salva economia romaneasca si societatea romaneasca, scoala fiind in ultima instanta chiar unica institutie autohtona capabila sa salveze Romania ?

Fenomenele organizationale sunt interpretate complementar de teoria ‚noii economii institutionale’, precum si de ‚sociologia institutionala’. ‚Noua economie institutionala’, de care ne ocupam in articol, se defineste prin opozitie cu ‚vechea economie institutionala’. In cadrul vechii doctrine institutionale, se recunostea ca institutiile reprezinta un factor cheie in explicarea si influentarea comportamentului economic, nu doar la nivelul individului consumator, ci si la nivelul intreprinderilor producatoare. Insa vechea doctrina opera in afara cadrului economiei neo-clasice, iar pe baza ei nu se puteau face generalizari demne de incredere, nici alegeri decizionale tinand de o buna politica institutionala. Or, acesta este exact tipul de ideologie aplicat de guvernanti institutiei scolii, incepand cu distrugerea invatamantului romanesc de la 1948, si pana in prezent. Bineinteles, a existat si o reala incercare de reforma creativa, intreprinsa pe vremea domnului ministru Mircea Malita, care a construit niste licee industriale formidabile, competitive cu oricare institutii similare din lume. Am fost profesor timp de doi ani la un asemenea liceu industrial din Craiova, si pot sa depun oricand marturie despre atmosfera de emulatie intre copii, despre calitatea intelectuala a conversatiilor intre ei, despre lucrurile noi pentru laboratoare pe care le construiau ei insisi in atelierele scolii. Cand am corectat intr-un an, la faza nationala a olimpiadei de fizica, lucrarile unor elevi selectati de la licee industriale din toata tara, am ramas uimit de gandirea lor extraordinar de puternica. Numai sistemul managerial din industrie a blocat progresul Romaniei, caci elite autentice existau si atunci.

Sistemul educational implementat de Mircea Malita nu a rezistat totusi decat 7 ani (sunt posibile si alte evaluari, ele ar fi interesante), dar a fost un septenat al excelentei in scolile romanesti, cand liceele noastre industriale erau intr-adevar cele mai bune din lume. Insa un lucru bine realizat de sistemul comunist a fost distrus tot de sistemul comunist. In primul rand pentru ca liderii decizionali de atunci, care se doreau si ‚lideri de opinie’, nu cunosteau elementele teoriei New Economics, de altminteri la fel ca si liderii de acum. In New Economics, scoala este chiar întreprindere economica. In "noua economie institutionala’, scoala este principalul motor care asigura dezvoltarea durabila catre prosperitatea nationala. Nomenclatura victorioasa de azi (in „alegeri libere”, se putea altfel?) este vazuta prin prisma ‚noii economii institutionale’ in acuratetea ei factuala: indiferent de siglelele partidelor, totdeauna nomenclatura victorioasa reprezinta o „patura superpusa” ce toaca bugetul statului, un buget din greu adunat. In fine, sa revenim la doctrina chemata „Noua Economie” aplicata la scoala.

Noua economie institutionala’ foloseste conceptul de ‚cheltuieli tranzactionale’ (‚transaction costs’) asociate cu structurile de administrare interna ori de management. ‚Cheltuielile tranzactionale’ includ si toate costurile de informare ale organizatiilor, de cautare a informatiei, de cercetare. Or, scoala romaneasca trebuie sa fie vazuta ca o ‚mare firma’ care indeplineste toate aceste operatii pentru statul roman, el insusi o imbricare de „organizatii”.

Pe baza ‚Noii economii nstitutionale’, sindicatele din invatamant trebuiau sa isi negocieze din greu salariile, aratand o lista lunga de operatii New Economics pe care le asigura aproape gratis pentru natiune. Totodata, dascalii trebuie sa faca si concesii. Astfel, dascalii trebuie sa inteleaga ca in „cultura comuna”, termen ce in statul roman postmodern inlocuieste notiunea de „cultura generala” din statul roman modern, postmodernismul real inseamna ‚cultura etichetei ambientale’, iar nu poezia „postmodernistului” Mircea Cartarescu.

Dr. Titus Filipas

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Webmaster (editor) : conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero : Lucian Hetco [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design: Lucian Hetco.