Scrisoare de Craciun 2011

Tuturor prietenilor şi cititorilor noştri

Lucian Hetco, redactor sef Agero

Orice democraţie are nevoie de cetățeni, dispuși să acționeze spre binele societății. Afirmaţia se bazează pe convingerea că partidele politice au pierdut treptat, dar sigur, din așa-zisa lor legitimitate, fie denumindu-se fronturi ale salvării naţionale, fie alianțe, ori având alte denumiri cu indicativ de presupus profil: liberal, civic, cetăţenesc, de stânga, creştin, social-democrat, național, de nord sau sud etc. Legitimitatea partidelor actuale nu mai este autorizată nici măcar de alegători, mersul la urne a devenit o corvoadă, un cvasi nou non-sens, o constrângere politică! Nu se schimbă nimic! Trăim o nouă utopie:  avem nevoie de politicieni autentici și integri și mai puțin de partide!

Pe lângă aceasta problemă generalizată în toate societățile europene moderne, ne oripilează sistematic criza financiară nesoluționată, care nu este națională, ci globală. Vinovaţii, cei ce au cauzat voit efectul domino-ului, au rămas ca de obicei, nepedepsiți, în timp ce mașinăria excrocării legalizat-voite, funcţionează exemplar.

Când Wall-Street-ul ori alte centre bancare finanţează legal alegerile electorale, concesiile politicienilor nu fac altceva decît să răsplătească accesul elitelor la putere. Politicianul dependent de lobby devine lipsit de mijloacele morale de acționa contrar, iar sistemul este asigurat legal pentru încă cel puţin o legislatură. Finanțele mondiale au remorcat astfel guvernele multor state, iar sărăcia națională şi perspectiva în sine, au ajuns grave probleme de fond. Aceasta, în timp ce sistemul financiar mondial este instituţionalizat prin politic, subvenționat prin lașitatea (ca să nu spun impotența) guvernelor incapabile de a impune norme clare, ele fiind, de fapt, aservite celor  imorale încă din start.

Platon vorbea de regii filozofi...

Astăzi, ne aflam de mai bine de un deceniu pe drumul unei noi ordini mondiale globalizante, atât în politică, cât și în aspectul social şi financiar, culminând cu cel politic. Suntem, se pare, mult prea mult legați economic, dar și în imoralitate unii de ceilalți. Politicienii au pierdut încrederea națiunilor proprii, iar tema politicii locale nu mai este doar una națională, ea fiind sistematic angrenată cu cea a partenerilor economici, indiferent unde s-ar afla aceștia. O decizie politică, luată la Washington, Londra, New York ori Berlin, are repercusiuni planetare. Ştim cine sunt șefii, știm cine sunt faliții, dar pentru a trece peste obstacolele neîncrederii reciproce este nevoie de valori morale reînnoite constitutional și nu tradițional. Efortul naţiunii se poate  concretiza mai puţin prin lideri mediatici, ci în special prin cei carismatici, modești și patrioți, nu prin diletanți ori potentați.

Fără îndoială, societatea de consum globalizată în care am alunecat în ultimii ani și-a jucat rolul istoric, indiferența socială, risipa, producția de dragul câștigului, repartizarea acestuia, aspectul crizei financiare - ca o Medeea maligna - a debusolat societăţi întregi şi le-a adus treptat în situaţia de a redescoperi rolul principiilor fundamentale ale existenței: nevoia de siguranță individuală, de libertate, de dreptate socială (da, și sigur, de statul de drept!), de o nouă orientare social-politică, de un nou sens al individualității, de mai puțin egoism social și mai mult altruism, de morala de grup, ce trebuie traită intens și colaborativ la toate nivelurile, la toate etajele societății în dezmembrare.

Teama pentru ziua de mâine, anarhia, corupția, resemnarea, lipsa de recunoaștere (şcolară, morală, profesională, în final, socială ori individuală, prin disprețul și agresiunea față de invididul în care vedem un concurent la hrană, prestigiu, putere) nu ne fac mai fericiți astăzi, comparabil cu secolul trecut, ori cu societățile primitive. Trăim cu toții în virtutea unei angoase de tip paranoid, iar perspectivele solutionării sale sunt sumbre. Criza financiară, imoralitatea instituțiilor, lipsa de sens a sărăciei voite, o perpetuează. În această luptă pentru putere, politicienii noștri se dovedesc incapabili să ofere soluţii valide, cel puţin în momentul de faţă.

Sigur, nu putem vorbi încă de filozofie şi experţi în psihologie la nivel de elite, dar politicul are nevoie de tehnocrați capabili, așa cum Statul are nevoie de instituții care să fie conduse de strategi și nu de diletanți. Problema majoră în care ne aflăm este că nu putem renunța la instituţiile actuale, dar avem nevoie la vârful lor de profesionalism, de o nouă toleranță, de respectarea legilor, dar şi de respect pentru cetăţean și de încredere reciprocă.

Sunt convins că a venit vremea să angajăm mediatori între elementul politic şi alegatori, între putere și cetăţeni, între instituţii şi beneficiari. Viața cetățeanului nu poate fi la inifinit debușeu pentru experimente politice, căci altfel va dispărea percepţia libertăţii depline. Fiind actualmente sclavii sistemului, ai sărăciei institutionalizate ("Să traiți bine!", că noi am eșuat ...), avem nevoie de un minim pecuniar pentru a supraviețui decent. Legea celui mai tare nu poate fi componentă a democraţiei. Sărăcia unui popor nu stabilizează valorile morale, ea erodează principiile moralităţii.

Rolul cetăţeanului şi al personalităţilor capabile de a înfrunta, prin discurs politic, prin argumente, prin pertinență şi moralitate, scena sau stabilimentul politic a devenit acum, mai mult decât în trecut, esenţial. Iar Dumnezeu acționează prin oameni!

În numele celor peste 800 de colaboratori români ai revistei Agero, vă doresc un Crăciun binecuvântat și La mulți ani!

Lucian Hetco

redactor sef Agero 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL