|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Maria Diana Popescu, Agero
E o scrisoare de acreditare. Să-mi răspunzi la post-restant. Ţi-am păstrat o creangă de vīsc şi o rază din soarele de alaltăieri. Pe aici e īncă prezent, e decembrie, deşi anul pare un călăreţ ce-şi īndeamnă calul spre cine ştie ce depărtare. Ore albe şi adīnci ne despart de vīntul albastru sau biciuitor de artificii, de dimineaţa compactă, imensă a Noului An, cīnd timpul se īntoarce īn sine, sfios, cīnd Domnul īşi ridică privirea de pe noi şi aţipeşte liniştit, īntr-un cot. Īnceputul e substanţial pentru unii, pentru alţii o neutralizare absolută a sistemului de semne precedent, ori o incapacitate de transfer īn noul sistem. Bătaia de ceas sărbătoresc īmi pare o trufie īn amorţeala iernii, dar ce trist ar fi pe Pămīnt dacă sfinţii n-ar face schimbul trei, alungindu-se, prelungindu-se fosforescent, pregătind īn tăcere noul an pentru noi. Īi aud mergīnd uneori pe podeaua cerului.
Domnul tace īn īmpărăţia secretă de atītea veacuri. Nu ştiu nici azi cīnd s-a născut, dacă-I copil, dacă a ajuns băieţandru sau a fost bătrīn dintotdeauna. Dumnezeu nu are buletin de identitate. Nu ştiu dacă īn Lumea Lui răsare soarele, dacă săptămīna are şapte zile, dacă vine Anul Nou, dacă sīnt arbori, dacă ninge. Dacă se ară, se seamănă, se merge cu pluguşorul, dacă există tristeţe, dragoste sau oamenii se continuă īntr-o inconştienţă străvezie .
De anul nou, pīnă şi ninsoarea care a mai nins īn alt veac, din alt cer şi altundeva, a īnvăţat pe dinafară Pămīntul, rodeşte acuma şi-i cīntă. O ţin minte din copilărie, mai sfīntă atunci, mai adīncă. Mai tristă azi, mai săracă, despletită īn oraşul de stīncă.
Unde mai ninge oare īn Univers? Nu cumva īn constelaţia Gemenilor? Sau acolo, eu cresc cu īncetinitorul, am vīrsta anului īnverzit, iar pe marginea ferestrei mele s-a aşezat ca o MINUNE sfioasă, nemărginirea Da, mai există ierni, te aştept cu ele, să le beau mireasma cu palmele amīndouă.
Şi mai cuviincioasă, īmi accept ca pe o favoare melancolia. E singurul meu viciu. Da, m-a ajuns dorul de zăpezi galbene de seară. Plīng pentru ele şi mint că nu plīng. Numai timpul se face vinovat. Umbra lui ni se urcă an de an pe genunchi. Nu am decīt să mă rog de TINE să-mi dai o busolă să circul printre oameni. Anul nou se aude respirīnd ca un paslm de taină şi mă pregătesc să mă reaşez īn suflet, ca păsările īn cuiburi noi.
Maria Diana Popescu Agero
-------------------------------------------
Sincera, nevinovata , precum
Copilaria noastra, uitata īn pridvorul unei Stele
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia)
|
Scrisoare
de sfīrşit şi de īnceput (de an)
