|
Scrisori şi felicitări pe hârtie „trucată“!
Alexandru Drăghici, Germania
Preambul
Chiar în
acest moment, când citiţi titlul acestui eseu şi primele fraze ale
textului pe ecranul computerului, probabil că veţi începe să „scanaţi”
textul în fugă, pentru a vedea dacă merită să fie citit sau nu. E un
reflex firesc, care este prezent în parte şi în faţa unui text tipărit
pe hârtie, însă lectura pe ecran a întărit acest mod fugar de a
„cântări” un text. Pe ecran mai sunt atâtea alte informaţii, doar la
o aruncătură de link ... pardon de
băţ.
Corespondenţa electronică m-a "furat" şi pe mine o vreme şi m-a "sedus"
să răspund lapidar, fără adâncime şi uneori fără suflet, „pe fugă”.
Poate şi pentru că, în comparaţie cu scrisoarea clasică pe hârtie,
distanţa dintre ecran şi ochiul celui care scrie e cumva de altă
calitate decât distanţa dintre acelaşi ochi şi hârtia scrisorii. Cred că
materialitatea hârtiei ne obligă să alegem mai cu grijă
cuvintele, să fie şi ele cumva măcar atât de grele precum hârtia.
Scrisorile electronice, adică email-urile, sunt într-un format
digitalizat, pe un ecran, transmise prin cabluri, prin ether, prin
intermediul biţilor, încât nu mai pot concura de mult cu frumoasele
scrisori de odinioară, unde cineva punea o frunza presată, o fotografie,
o suviţă de păr... sau o bancnotă pentru părinţii bătrâni.
În
consecinţă, scriu tot mai puţine email-uri. Prefer să telefonez, să
întâlnesc oameni... sau să nu le
răspund.
Pentru email-urile la care mă hotărăsc să răspund îmi iau timp.
Felicitările
electronice
Superficialitatea indusă de internet şi digitalizarea informaţiei sunt
prezente şi atunci când, cu ocazia unor mari sărbători, precum Mărţişor,
Paşte, Crăciun, se trimit felicitări în format electronic. Fenomenul de
a trimite felicitări electronice a luat proporţii exponenţiale, a
devenit inflaţionar, deci aproape fără valoare afectivă... probabil spre
bucuria firmelor care trăiesc din reclama pe internet. Se
trimit
tuturor, prietenilor şi neprietenilor, cunoscuţilor şi necunoscuţilor.
În plus,
primesc urări ca
reacţie
de răspuns, adică cineva şi-a adus aminte de mine, fiindcă eu i-am
trimis mai repede o felicitare. Acest lucru e posibil, fiindcă un email
soseşte în câteva secunde. Dacă s-ar trimite numai felicitări pe calea
clasică poştală,
atunci poate că n-am mai avea parte de aceste felicitări de
complezenţă.
Am picat şi eu câţiva
ani la rând,
în păcatul trimiterii de urări pe
cale
electronică
(mai ales că se pot compune felicitări multimediale, cu cântece, cu
imagini animate, etc.), dar de câţiva ani mi-am propus să le trimit doar
pe cale clasică. Mi-am făcut o listă cu persoanele
cărora
vreau să le trimit o felicitare, le-am cumpărat sau am căutat în rezerva
creată anii trecuţi, am scris fiecăruia un text separat, pe măsura
sentimentelor pe care le simt pentru destinatar. Apoi am lipit timbrele
şi am mers la cutia poştală de la colţul străzii şi am avut un nespus
sentiment de bucurie. Fiindcă felicitarea clasică se poate vedea
oricând, se pune de obicei în raft, în bibliotecă, într-un loc separat,
la vedere. Cea electronică se şterge după vizionare, sau se
păstrează
pentru a fi trimisă la anul viitor altcuiva.
Da, este frumos să scrii felicitări şi scrisori, să vezi cum se usucă
cerneala pe hârtie reală, să crezi că acea hârtie pe care tu o vezi, o
va privi şi cel căruia i se adresează. Dar probabil că eu sunt un
demodat, şi ... cine ştie, peste câteva generaţii nu se va mai
şti
că au existat felicitări din hârtie... ci doar felicitări electronice.
Deşi o umbră de speranţă tot mai am: dacă fenomenul trimiterii de
felicitări sau scrisori electronice cu ocazia sarbătorilor tradiţionale
precum Crăciun, Anul Nou, Paşte, Mărţişor va persista, de ziua cuiva
drag cred că fiecare va trimite întotdeauna o felicitare pe hârtie!
Post
Scriptum
Consider
ecranul unui computer ca fiind o hârtie „trucată”. Corespondenţa pe cale
electronică este un lucru indispensabil, la serviciu sau în domeniul
privat.
Pledez însă
pentru o diferenţiere. Există mesaje care trebuie „materializate”, care
au nevoie de o hârtie reală, palpabilă, poate colorată, şi care îşi
pierd din valoarea
sentimentală
când sunt
„digitalizate”.
Pledoaria
mea pentru hârtie se înscrie în discuţia mai generală legată de
semnalul
„analog” şi semnalul„digital”. Citez aici un text clarificator: „Un
semnal analog este un semnal cu o variaţie continuă, în contradicţie cu
cel digital, ce are o variaţie în trepte. Un exemplu bun de analog vs.
digital este cazul ceasurilor”
(http://www.circuiteelectrice.ro/curent-continuu/semnale-de-instrumentatie/semnale-analogice-si-digitale).
Sau
diferenţa dintre calitatea muzicii pe un disc (vynil) şi aceeaşi muzică
pe un CD digitalizat.
Aşadar
pledez pentru o comunicare „analoagă”, în situaţii „de suflet”,
importante. Comunicarea „digitală” are limite, de care ar trebui să
ţinem seamă. Poate înlocui un „emoticon” dintr-un email o emoţie reală?
(
cuvântul analog mai are un alt sens: ANALÓG2, -OÁGĂ, analogi,
-oage, adj. Asemănător; corespondent. – Din fr. analogue,
lat. Analogus, sursa:
http://dexonline.ro/definitie/analog)
De fapt, pe
un plan şi mai general, discuţia pro şi contra legată de
scrisoare/felicitare electronică în comparaţie cu cea pe hârtie reală,
sau cea legată de „analog” şi „digital” sunt parte integrantă a dilemei
timpurilor moderne de azi: goana susţinută de „digitalizare” trebuie
contracarată cu timpul fără stress, fără grabă, în care ne regăsim pe
noi, sufletul şi Divinitatea. De fapt, în această de-accelerare a
vieţii, în aceste intervale de timp, pe care ar trebui să ni le
dăruim cât mai des, cred că ne curăţăm
de „zgura” produsă de frecarea şi încingerea la care ne supune viaţa
„în goană”, fie că este provocată de noi sau de alţii. Ajungem poate
aşa la miez, la însumi, unul din cuvintele preferate ale
lui Constantin Noica, la misterul lui Blaga, la Divinitate. Cum spune
înţelepciunea
latină:
„Grăbeşte-te încet”. Şi
revino
la hârtie şi stilou. Căci lumea aceasta materială şi sufletele noastre
sunt suportul acestei lumi digitale, virtuale. Adică Dumneata,
cititorule! Şi nu invers!
Alexandru Drăghici, Wiesbaden
06.02.2011
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII
-
Inseraţi un comentariu la subsolul acestui
ARTICOL
|
