Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Editorial

SERVILISMUL DIN STRĪMTOAREA MONDIALĂ ŞI STRĪMTORĂRILE INTERNE

 Maria Diana Popescu, Agero

Cu decenii īn urmă, Nikolai Berdiaev consemna că, īn epoca modernă, istoria va fi falimentară, pentru c㠄istoria a fost duşmanul omului pe care l-a strivit după bunul ei plac”. Dar să ne amintim de Herder, care nu dă vina pe istorie, el aşează eşecurile omenirii īn sarcina raţiunii umane, pe care o īntrevede ca pe un „incontestabil har”, dar şi ca pe „o povar㔠- prin raţiune omenirea făptuind „opere grandioase, dar şi mizerii execrabile”. Mizeria morală, după cum se vede, a devenit axioma lumii moderne. Aceste precedente fac necesară prezenţa unui Dumnezeu personal. Sau, cum spunea, de bună credinţă, Voltaire: „chiar daca nu există, Dumnezeu trebuie inventat”. Ba bine, „Dumnezeu există īnainte de a fi”, citīndu-l pe Platon, dar noi ducem lipsă de dumnezei de carieră, de diplomaţi moderaţi pentru această sarabandă a politicilor mondiale. Diplomaţi cu influenţă asupra factorilor decizionali īn materie de relaţii intenţionale, nu doar cu talent īn conversaţii salonarde şi replici insalubre; diplomaţi care să ştie să obţină pentru ţara lor, nu īndatorări de miliarde de euro la băncile mondiale, ci garanţii solide pentru cetăţenii ei, pentru că multe rīnduri de truditori au clădit această Ţară Romānească şi prea fără milă este īmpinsă īn direcţii opuse, este lăsată īn voia primejdiilor din afară, care īşi dau mīna īntr-o ofensivă ce vizează normalitatea şi stabilitatea.

Actorii şi martorii actuali ai diplomaţiei ar trebui să tragă cu ochiul la istoria diplomatică romānească şi europeană. De ce? Pentru că este necesar acest „de ce” al evenimentelor istorice, al cauzelor care le-a generat. Contextul internaţional şi eclipsa īn care se găseşte societatea umană, ca intenţionalitate a tratării ei de către marile puteri, pot vorbi de la sine despre imposibilitatea de a se găsi curīnd elementele sustenabile ale unui echilibru real. Omenirea se află acum īntr-un moment de impas generat de o proastă guvernare. Victimă a ideologiei pe care o respinge, a conflictelor de idei mondiale, omul intră, vrīnd-nevrīnd īn jugul iluziei, īn jocul de-a realitatea, iar Dumnezeu nu are nici cea mai mică intenţie să susţină acest Pămīnt corupt. Şi este de presupus că oamenii au nevoie de vederile Sale binecuvīntătoare, altfel marasmul īnchipuitei crize mondiale şi reala criză a puterilor lumii va continua īn mod fatal prăbuşirea morală şi socială.

Se va obiecta, probabil, că mă īnvīrt īn sferele unui prezumtiv. Eroare! Nu am deloc īn vedere un īnchipuit poem suprarealist despre condiţia umană, ci, din păcate, tocmai realitatea numai piele şi oase şi cīt se poate de concretă - realitatea īn agonie. Īntregind consideraţiile, partea potenţial primejdioasă a globalizării, acest sectarism politic şi economic crud, va deturna īn accidenţă fundamentală condiţia omului comun. Confiscată de „profitorii” interesaţi doar de reglarea marilor conturi globale, omului i se refuză recuperarea propriei normalităţi existenţiale. Ultima amanetare a condiţiei umane la scara mondială este īnregistrarea debitului uriaş, rezultat de pe urma maladiei de criză, o criză īnchipuită, precum „bolnavul īnchipuit” al lui Moličre. Lumea de azi aparţine aviatorilor şi lăcătuşilor politici, nu profesioniştilor, iar īncercările mele repetate propun, īn ciuda stră-vechimii ei, o problematică totdeauna actuală: neterminatul protest istoric īmpotriva condiţiei umane, astăzi, īmpotriva modurilor moderne de a fi privată de demnitate. Uzura morală la care este supus omul comun, ca parte a automatismelor de relaţie cu societatea,  reprezintă o gravă ruptură din normalul ariei spirituale şi sociale.

Poţi accepta strīmtorările cu nepăsare, cīnd condiţia umană se află īntr-un acut conflict cu degradarea, cu exploatarea şi cu ignoranţa? Triumful liberului arbitru asupra condiţiei umane este expresia unui grav eşec al soluţiilor de guvernare sau o soluţie voită a repetatelor eşecuri. Acul cīntarului indică două formule aruncate pe talerele sale: servilismul din strīmtoarea mondială şi strīmtorările interne, tot atīt de insidioase. Asociind īn context un mit biblic, mă īntreb la ce fratricide politice şi economice primejdioase īi pot īndemna dorinţa de stăpīnire a lumii pe Cain-ii moderni? Ocolesc cu prudenţă pretextele unor astfel de probleme, nu născocesc scenarii, deşi acestea sīnt parte nelipsită a realităţii care ne trăieşte şi ne supune unei maşinării malefice, care şi-a radicalizat puterea asupra realităţii prezente şi viitoare.

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com