|
 Sexul
a devenit meserie şi în literatură.
Despre sexul literar, cu dragoste.
Editorial Maria-Diana Popescu (Agero)
Grafica de Roca (Agero)
Mallarmé susţinea că într-o societate fără
stabilitate, cum este cea a prezentului, nu poate exista artă demnă,
artă stabilă. Paul Valéry, una dintre conştiinţele secolului XX, afirma
în „Le Solitaire” despre poet că este „o specie dincolo de demenţă”. Să
fie exemplul următor unul din cele multe cu putinţă? Karen Manning, o
scriitoare de 41 de ani din Anglia, mai puţin cunoscută în România, mamă
a doi copii, şi-a lansat cu puţină vreme în urmă „Dicţionarul de
orgasme”, o carte care descrie cu lux de amănunte modul în care autoarea
a experimentat multiple plăceri sexuale… Peste o sută de tipuri de
orgasm, de reacţii diferite ale organismului, precum şi indicaţii asupra
locurilor, metodelor şi factorilor favorizanţi subiecţilor în obţinerea
unor rezultate spectaculoase. Textele sînt întemeiate pe bază
mărturiilor din relaţia conjugală a scriitoarei, dar şi altele,
cercetate, documentate, ale unor femei apropiate autoarei.
Nu ar fi nimic nelalocul lui, vei spune tu, cititorule, din moment ce pe
piaţa de carte a ultimilor ani trăieşte boiereşte şi nestingherit
fenomenul literar de underground, de-a dreptul pornografic, fenomen
generator de senzaţii tari, care – spun avizaţii – îşi trage seva cu o
jumătate de secol în urmă din fenomenul beţiei care a dat naştere şi a
încurajat evoluţia unei literaturi reacţionare, a unei literaturi de
scandal. Amintesc, în context, pe doi dintre promotorii ei, Ginsberg, şi
Kerouac.
Sexul a devenit o meserie şi în literatură. În aşternuturile unor cărţi
care eludează pudoarea şi chiar bunul simţ, se zvîrcolesc
cutremurătoare, pătimaşe, vocile multor postmodernişti. Multe texte
şochează, în primul rînd printr-o fiziologie supurativă, care pe unii îi
incită, pe alţii, cei mai mulţi, îi irită. Efectul este adăugat, indus
de către autor pentru a produce „orgasmul” comercial. Criticii
prezentului nu-şi fac chestiune în cauză, nu resping, nu amendează, ba
mai mult chiar, se „extaziază” în faţa textelor cu pantalonii în vine
şi, spuneam în precedentul excurs, le şi premiază, aşezîndu-le în loc cu
verdeaţă şi lumină. Deşi resping mecanismul împărţirii literaturii pe
generaţii, aceste stridenţe teribiliste, agreate de către unii ca fiind
literatură „cool”, pot deveni un fenomen de generaţie, („generaţia beat
second-hand”).
Vizez desigur cărţile de joasă speţă care provoacă dezgust, silă (uneori
milă), care deviază mintea de la cele de folos, cele care îşi propun să
distrugă conceptele sănătoase de dragul „ineditului”, negînd scheme
fundamentate cu pretenţia mîrşavă că le pot depăşi. Autorii lor se
comportă ca „virusul troian”, pentru că dispun de „programele” de
infiltrare ale unor directori de reviste literare. Făptaşii sînt
scriitorii tineri şi de neliniştit sau maturii care au dat în mintea
lor, cei cărora harul le lipseşte, dar simt din belşug nevoia egoistă de
afirmare, şi care, printr-un favorabil joc conjunctural, se caţără în
poziţii aducătoare de onoare, mimînd – cum spuneam mai deunăzi –
activităţi culturale constructive.
Românul are o vorbă cu norocul şi alta cu lupul paznic la oi. Aceşti
autori frustraţi, aceşti teribilişti infectaţi la modul juvenil, cu
grade relativ uşoare de afecţiuni psihologice, se încoronează pe
mormanele de maculatură ale propriilor „manuale de plăceri” şi ne
vîntură cu nonşalanţă pe sub nas scara lor mizerabilă de valori,
acuzîndu-ne că – vezi Doamne! – n-am avea curajul să ne recunoaştem
„incapacităţile” de adaptare la nou. Lipsa unui aparat logistic şi
publicitar competent face ca literatură vermiformă să infecteze tabla de
valori pe care spiritualitatea românească a desăvîrşit-o în timp. O altă
cauză majoră ar trebui căutată şi la cronicarii senzaţionalişti, care
promovează, de dragul ratingului, liniile fierbinţi ale unor astfel de
scriitori. De ce literatura prezentului ni se înfăţişează aşa? Pentru că
şi România de azi, şi nu numai, arată la fel. Şi „vai de acel om care nu
a învăţat în tinereţe să fie curat, să iubească şi să creadă în valori”
(Joseph Conrad).
Maria Diana Popescu
Agero
|
Comentarii de la cititori |
-------------------------------------------
-- Formular: 'Parerea'
-------------------------------------------
1. Ce doriti sa ne transmiteti?:'de acord cu autoarea'
2. Tema / articolul / autorul::'editorial/Sexul a devenit meserie si în
literatura. Maria Diana Popescu'
3. Numele si prenumele Dvs.:'Florina Marin'
4. Adresa Dvs. E-mail:'florina_astrolog@yahoo.com'
5. Numarul Dvs. de telefon (fix):''
6. Numarul Dvs de telefon (mobil):''
7. Textul mesajului Dvs.:'Nu am citit cartea cu pricina dar nici nu as
incerca. Iar ca ea sunt destule. Este bine ca cineva are taria sa se
arate si sa spuna ce este maculatura si ce nu. Altfel, la ce bun critica
literara?!
Aici nu e chestie de gust...'
|
