Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Sfatul Ţării,un miracol politic de 90 de ani

Andrei Vartic, Chişinău

 Chişinău, 19.11.2007: un şir de manifestări īnchinate aniversării a 90-ea a Sfatului Ţării.

Comunicare ţinută la Simpozionul organizat de Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie cu prilejul acestei aniversări.

Istoria a dăruit multe miracole neamului romānesc! Unul din ele este Sfatul Ţării, unul din cele mai democratice şi mai eficiente parlamente constituite de instituţia politică a poporului nostru. 90 de ani īn urmă, prin anunţurile publicate īn presa de la Chişinău, Biroul de Organizare al Sfatului Ţării anunţa pentru ziua de 20 noiembrie 1917, ora 10.00, prima şedinţă a Sfatului Ţării, parlamentul democratic al Basarabiei. Anume acel parlament, acei deputaţi basarabeni, responsabili pentru soarta de mai departe a neamului romānesc din Basarabia, au lansat, repetăm, īncă īn noiembrie 1917, ideea unirii tuturor provinciilor romāneşti īntr-un singur stat, Romānia Mare. Aşadar, 90 de ani īn urmă la Chişinău se īnfiripa, la numai două săptămāni după lovitura de stat bolşevică de la Sankt Petersburg şi ideea Marii Uniri, şi mecanismele politice, economice şi democratice care au făcut posibilă recunoaşterea internaţională a Actelor votate de Sfatul Ţării la 27 martie 1918 la Chişinău (apoi şi de ardeleni şi de bucovineni, toate culminānd cu manifestul politic de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918). Aceste mecanisme, impuse atāt prin Actul Unirii, cāt şi prin anexele la Actul Unirii din 27 martie1918, sunt bine cunoscute, dar merită să fie reamintite periodic pentru a nu se pierde nici firul competenţei şi responsabilităţii Parlamentului Basarabiei constituit la 20 noiembrie 1917, nici pe cel al curajului şi moralităţii deputaţilor din acel Parlament, nici māndria romānilor că anume din sānul naţiei lor s-au născut asemenea politicieni.

Iată ce prinos au adus basarabenii īntregii Romānii prin actele Sfatului Ţării:

-         impunerea īn Constituţia Romāniei a votului universal, liber, secret şi direct pentru alegerea tuturor nivelelor de conducere a
           statului;

-         reforma agrară cu adresă profund socială astfel ca să fie anihilată primejdia exportului revoluţiei bolşevic-teroriste de la Sanct-
           Petersburg, şi, prin asta, constituirea unui mecanism economic puternic şi viu care să devină scut al siguranţei naţionale;

-         libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvāntului, a credinţei, a adunărilor şi a tuturor libertăţilor obşteşti;

-         şcolarizarea obligatorie a tuturor cetăţenilor;

-         lupta īmpotriva amoralităţii şi corupţiei, anunţată politic prin discursul lui Vasile Stroescu din 20 noiembrie 1919 īn primul

        Parlament al Romāniei Mari, impunerea īnaltei moralităţi ca mod obligatoriu de comportament al politicienilor romāni;

-         necesitatea schimbării doctrinelor politice īn dependenţă de condiţiile politice, economice, sociale ale Europei (vezi, īn acest

        sens, doctrinele liberale, apoi şi naţional-ţărăneşti ale lui Constatin Stere);

-         revigorarea māndriei de a fi romān la scară naţională ca mecanism de īmputernicire a Romāniei Mari īn condiţiile mereu

        schimbătoare ale lumii.

Aceste acte şi acţiuni ale deputaţilor Sfatului Ţării, expuse mai apoi şi īn Parlamentul de la Bucureşti, şi īn presa timpului, şi īn diverse manifestări culturale sau religioase ale basarabenilor de un Vasile Stroiescu, Constantin Stere, Gurie Grosu, Pan Halipa, Ştefan Ciobanu şi mulţi alţi basarabeni, locul şi ardoarea expunerii lor, impactul pe care l-au avut asupra īntregii societăţi romāneşti din perioada interbelică (vezi aşa numitul „caz Stere” sau discursul lui Ştefan Ciobanu din Consiliul de coroană īn problema cedării Basarabiei), ba chiar şi sacrificiul multor deputaţi din Sfatul Ţării, īmpuşcaţi sau trimişi la moarte īn Gulag de trupele sovietice de ocupaţie īn 1940, nu le mai dă nici un drept apologeţilor bolşevismului şi expansionismului geografic rusesc să vorbească despre o pretinsă ocupare a Basarabiei de către Romānia. Dimpotrivă, cu toate īmprejurările hermeneutice de rigoare, īncepānd de la 20 noiembrie 1917 se poate vorbi de o adevărată cucerire a Vechiului Regat Romānesc (ocupat īn mare parte la acea vreme de trupele germane) de cātre Basarabia şi basarabeni. Dacă recapitulăm īnvăţămintele şcolii basarabene din secolul XIX (Al. Hājdău, Alecu Donici, Constantin Stamati, Alecu Russo, Mihail Kogălniceanu, B. P. Hasdeu etc) dacă recapitulăm onest măcar celebra vizită a lui Constantin Stere īn Ardeal (Patru zile īn Ardeal, Viaţa romānească, an.1, 1906: nr. 4, p. 87-101, nr. 5, p. 263-277; nr. 6, p. 425-442; an. II, 1907: nr. 1, p.75-85, nr. 2, p. 297-309) care a avut loc mult īnainte de Actul Marii Uniri, de investigaţiile pe care le-a făcut acolo de unul singur, fără nici o motivare din partea guvernului romān, pentru a schiţa scenariul Marii Uniri, atunci prinosul basarabean la īntregirea neamului romānesc, aşa cum ne īnvăţa şi regretatul mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală, basarabean şi el, este chiar imens şi, cu părere de rău, nepreţuit la justa lui valoare de clasa politică romānească actuală. E bine, aşadar, să amintim că fără acţiunile politice, concrete şi rapide, ale basarabenilor, īncepute īn mare forţă la 20 noiembrie 1917, Romānia ar fi putut rămāne şi fără Ardeal, ba chiar s-ar fi putut īntāmpla să fie ruptă īn bucăţi de fantasmele geopolitice ale odioşilor comunişti şi terorişti Vladimir Lenin şi Leon Troţiki, porniţi la 7 noiembrie 1917 să ucidă sute de milioane de oameni pentru a transforma īntregul pămānt īntr-un imperiu universal comunist.

Atunci cānd la 26 martie 2006 societatea civilă din judeţul Ploieşti inaugura la Bucov, īn parcul moşiei lui Constantin Stere, o excepţională Alee īnchinată Basarabiei şi revistei „Viaţa romānească”, fondată de Constatin Stere īn anul 1906, se recunoştea prinosul direct şi efectiv al Basarabiei şi al basarabenilor la īntregirea şi modernizarea neamului romānesc. Rămāne ca prin acţiunile viitoare, şi, īn mod special, prin īnălţarea unui monument al Basarabiei martire din partea Romāniei recunoscătoare (idea aparţine marelui om de cultură Ion Ungureanu), să se recunoască şi genocidul īnfăptuit de bolşevici īn Basarabia (aproximativ un milion de victime), şi dreptul poporului romān din Basarabia la reunirea firească cu Romānia fără alte acte politice decāt cele īnfăptuite de Sfatul Ţării, Parlamentul democratic al Basarabiei, care şi-a convocat prima şedinţă 90 de ani īn urmă la Chişinău, la 20 noiembrie 1917, ora 10.00.

Andrei Vartic

Chişinău

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face īn virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)