EDITORIAL

ŞI MIEII PLĪNG

Maria Diana Popescu, Agero

Remorci īncărcate cu miei iau drumul abatoarelor, alţii atīrnīnd pe biciclete, īn saci, bine legaţi de picioare, căraţi pe umeri, trīntiţi pe jos, mieii plīng sfīşietor prin pieţele oraşelor. Īnsetaţi şi flămīnzi, sīnt aduşi din diferite colţuri ale ţării, īnghesuiţi īn cuşti improprii, ţinuţi cīteva zile īn ploaie sau īn frig, pīnă sīnt aleşi de cumpărători şi tranşaţi pe loc īn văzul celor veniţi la piaţă, obligaţi să ia parte la un ritual care umbreşte lumina Săptămīnii Mari cu plīnsete de miei şi hrīşcīit de cuţite. Oamenii se īmbulzesc pe līngă ciobanul cu cuţitele la tureatcă. Spectacolul crescătorilor de oi, care aleg să taie mieii īn public, īn tīrguri, pe garduri, spīnzuraţi de copaci, mi s-a părut īntotdeauna crud şi din copilărie am refuzat carnea de miel. Sărbătoarea de Paşti semnifică triumful vieţii asupra morţii şi mă īntristează cumplit hecatomba blīndelor animăluţe atīrnate pe sīrmă la vīnzare. Unele fundaţii pentru protecţia animalelor au condamnat modul barbar īn care sīnt sacrificaţi mieii īn faţa trecătorilor, printre care femei şi copii. Uitīnd uşor-uşor de importanţa sărbătorilor, alterīndu-i semnificaţiile, am ajuns să ne bucure măcelul mieilor, ospăţul gras, īn loc să īntindem cu iubire o mīnă de ajutor nevoiaşilor. Pentru cei mai mulţi, Paştele este pretext perfect pentru chiolhanuri. Creştinii adevăraţi se mulţumesc cu Īnvierea Domnului şi cu īnseşi nevoinţele vieţii sublime şi eterne. Biserica ne īnvaţă că jertfa mielului comemorează jertfa lui Iisus, de aceea sīntem ascultători şi mīncăm miel cu inima curată. Īn Biblie, Iisus nu sacrifică un miel, nu binecuvīntează ospăţul cu carne, Cina cea de taină, momentul crucial al Bibliei, īl īnfăţişează pe Iisus īmpărţind apostolilor pīine şi vin: „Acesta este trupul meu, acesta este sīngele meu”, acesta este  testamentul lăsat urmaşilor.

A devenit o practică mersul īn tīrgul de miei. Īţi alegi unul din ţarc, i-l arăţi ciobanului şi ţi-l taie sub ochi, strigīnd: „Nu miaună, nu muşcă, e proaspăt, iese abur din el”. Aşa este, iese abur de peste tot, e o abureală continuă viaţa din Romānia, preţurile sīnt prea mari īn comparaţie cu veniturile, mulţi romāni nu-şi vor permite miel de Paşti. Guvernul a tăiat la sīnge din salarii şi din pensii, sute de mii de romāni au rămas fără locuri de muncă, preţurile la alimentele de bază au crescut enorm īn ultimele 12 luni. Odinioară hrana săracului, cartoful a ajuns să coste dublu. Va fi un Paşti precum tăcerea mieilor, aşa au fost şi sărbătorile de iarnă. Apropo de etimologia cuvīntului Paşti. Unii spun Paşti, alţii Paşte. Etnologul Simion Florea Marian afirmă că sărbătoarea are la origini - trecīnd peste etapa ebraic㠄pesah” - azimioara numită pască. Alţi cercetători opinează că mielul jertfit poartă numele de „pască”, nume dat ulterior unui cozonac cu brīnză, pregătit special de Paşti. O pască, două paşti. Receptat ca un plural, vorbitorii au căutat singularul, şi astfel a apărut derivatul „Paşti”, folosindu-se, fie „Sărbătoarea Paştelui, fie Sărbătorile de Paşti”. Amīndouă formele sīnt corecte. Aşadar, Paşti e pluralul de la pască şi nu „Paşte”. Divagaţiile pe această temă alimentează o falsă problemă. Spre argumentarea celor două forme, cercetăm Dicţionarul Tezaur al Limbii Romāne editat de Academie, unde vom găsi īn mod egal atestări ale celor două forme: la Coresi găsim „Paştile”: „Acestea sunt Paştile de bucurie şi de veselie”. La Varlaam: „mieluşelul Paştilor”. Īn Biblia de la 1688 găsim „Paştele”: „Va face Paştele Domnului īn luna a doua īntr-a patrasprăzecea zi”. Mai aproape de noi, la George Coşbuc găsim „Paşti”: „Era după Paşti şi era un timp bun”. Negruzzi, Delavrancea şi Haşdeu folosesc „Paştele”. Haşdeu zice: „Ţara mai īntīi de toate; Paştele mai pe urmă!”. Īntīlnim şi nume date celor născuţi īn perioada Paştelui: īn romāneşte Pascu, īn alte ţări, Pascal. Originea sa se află īn adjectivul latinesc paschalis, derivat din substantivul pascha, care īnseamn㠄pascal”, „de Paşti”. Īn documente, numele Pascal apare de pe la 1428, iar la 1441 găsim varianta autohtonă Pascu. Orice nume ar purta - Pascu, Pascal, Pasquale, Crăciun - „omul nu e decīt o trestie plăpīndă din natură: dar este o trestie cugetătoare”, afirma cu peste 300 de ani īn urmă, Blaise PASCAL. Deci e necesară o campanie de menţinere īn viaţă a cuvīntului „Paşti”, varianta „Paşte” fiind un fel de furculition, susţinut de presiunea media. Indiscutabil, forma corectă este „Paşti” şi aşa trebuie transmisă mai departe. Afirm aceasta pentru că mereu se fraudează limba romānă, după cum le e unora la ureche. Deviaţia Paşte s-a dezvoltat din sintagma Paşte fericit. Paşte este verb (DEX), aşa va rămīne şi se referă la acţiunea erbivorelor de a se hrăni cu plante.

Eu vă urez tuturor „Paşti fericit”.

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com