|
|
|
|
|
EDITORIAL
SLUGI ŞI DIAMANTE Maria Diana Popescu Statul de unde pleacă īn lume isteriile, butonate sau nu, statul factor de crize, de războaie, de terorişti virtuali, de cutremure, falimente şi ţunami, a mai dat o bombă: sfīrşitul lumii la 21 mai 2011. Pe fondul falsei alerte, īn leagănul credulilor au īnflorit afacerile şi profitorii. Evanghelistul Camping, care īn 1944 a dat-o īn bară cu apocalipsa, a pus din nou paie pe vatra patetismului american, făcīndu-i pe cei slabi de īnger să creadă că le-a sosit ceasul. Nu vorbim de un personaj comic, ci despre un impostor cu rezervorul de imaginaţie infestat, care a manipulat mii de americani, scoţīndu-i īn delir pe străzi. Fapta sa, demnă de a atrage după sine conţinutul răspunderii penale, e un indiciu clar că escrocii se mişcă autoritar pe teritoriul puterii mondiale. Camping nu e primul profet mincinos. Revista Time a stabilit clasamentul celor mai trăsnite profeţii apocaliptice de factură religioasă, tehnologică sau nucleară, autorii lor fiind, aţi ghicit, tot rătăciţii cu duhul din S.U.A. Cīt de uşor pot fi manipulaţi americanii, cīt de uşor pot fi aduşi cu milioanele pe străzi! Īntr-o altă ordine de idei, mă īntrebam de ce oare i s-a făcut dor atotputernicului de ruta Irlanda - Marea Britanie - Franţa - Polonia? Stră-stră-străbunicul din partea mamei sale, cizmarul Falmouth Kearney, a trecut demult īn lumea celor inofensivi, nunta īn regat se săvīrşise tocmai cīnd onorabilul se ocupa cu aruncarea īn mare şi cu festivalul Primăvara Arabă. După multe treburi necurate (īnlăturarea lui Strauss Kann, retragerea din Afganistan, conflictele din Libia şi Siria, schemele bifate īn Tunisia şi Egipt), avea nevoie de un apel de urgenţă la diplomaţia de īnalt nivel, īn special īn estul Europei: un Sarkozy, mai cu seamă un Dmitri Medvedev, un Naoto Kan, un David Cameron, cumva īncercarea dregerii unor politici de alianţe sau aruncarea altei plase - de la zero - īn relaţiilor dintre SUA şi Europa. Samitul G-8 trebuia bine īmpănat, ca să nu scoată de sub capac spuma clocotitoare. Cu cei opt ochi vigilenţi probabil şi-au dat seama că S.U.A. a generat vremuri dificile īn Europa şi īn lume, iar impunerea unor programe păguboase nu prea se mai potriveşte īn relaţia cu Europa, căreia i-a livrat la pachetul cu sarcini probleme extrem de grele. A mers cu Iugoslavia, cu statele arabe, Europa nu va mai urma cu ochii legaţi politica S.U.A. Joaca extrem de periculoasă a administraţiei de la casa albă cu politica externă, i-a cam īndepărtat pe unii lideri europeni de preşedintele american, cărora, după cīştigarea alegerilor, le promisese vrute şi nevrute, cu privire la armonizarea relaţiilor. Īntorcīnd faţa īn grădina noastră, starea patologică a politicienilor ronţăie īn interior măruntaiele societăţii, fără să ţină cont de realitate. E suficient să te uiţi la ei, la modul cum mīrīie şi cum se zgīrie pe faţă īn plen, pentru a īnţelege cīt de adīncă e prăpastia īn care ne-au aruncat şi cīt de jignitoare sīnt succesurile trimişilor īn parlamentului european! După 1989, specia politică autohtonă nu a construit nimic pentru popor. Dacă citim programul prin care au intrat la guvernare, stupefacţie: toţi au făcut orice altceva, numai ceea ce au promis alegătorilor, nu. Şi-au asumat identitatea liberă la luat şi īnţelegerea tacită: ne prefacem că schimbăm ceva, dar grosul rămīne la noi, īn conturi. Toţi s-au baronizat, fără o declaraţie pe proprie răspundere a greşelilor: shengen, euro, pierderea relaţiilor diplomatice, fără măsuri de redresare, sărăcie şi şomaj. De la priviri divergente la politici convergente, ciocoii noi dau spectacol de imagine, ţinta fiind doar ridicarea īn sondaje. Campanii peste campanii, prilej de minciuni şi de promovare a incompetenţilor. Toţi iau drumul satelor, populaţia din mediile sărace e mai lesne de dus cu zahărul electoral. De aici vor aduna din nou voturi cīt sa le permită poziţia la care noi, cei slabi, nici nu ne gīndim. Furt la urne, populism fără acoperire, şantaj, secătuirea banului public, acestea ar fi marile vitejii pe care rotirea la putere o pregăteşte iar romānilor. Ca să rămīnă la guvernare, gaşca de pradă se cosmetizează, īşi forţează norocul. Din tăierea salariilor, a sporurilor, din celelalte diminuări au realizat acumulări importante, pe care le īmpart echitabil īn anul electoral, ba mai dau, ici-acolo, īnapoi cīte un bănuţ īn campanie, ca să arate că sīnt de treabă şi că merită votaţi. Cărturarul superior ucide cu vorba, cel inferior ucide cu tăişul pietrei (Confucius), alt segment gīndeşte cum că monarhia ar fi soluţia. Nici vorbă, nu se mai potriveşte! Pare salvator ca īn basmele cu prinţi şi prinţese, īn realitate ar fi gogoaşa umflată de alţi profitori, care au pierdut trenul. Şi, ferească Dumnezeu de dudele regale. Ne-am alege cu alte lipitori din ţară şi din afară, o armată de trīntori lacomi, cu cheltuieli grase, cu mofturi, slugi la curte, diamante la pălării, porunci aspre şi cu pretenţia de a ne īncovoia pīnă la pămīnt, īn semn de respect. Īn actualele condiţii interne şi internaţionale, īn era dronelor, nu mai e nevoie trăsuri, de rochii foşnitoare şi de īncă un experiment regesc, sortit eşecului. Le ajunge Peleşul! Locul regilor e īn cărţi, īn istorie şi la muzeu. Pe vremea monarhiei era o sărăcie lucie. Mi-au povestit bunicii, 90% dintre romāni aveau straiele cīrpite, n-aveau sare pentru turta din vatră şi trăiau īn bordeie acoperite cu paie. Trist dar adevărat!, prin comparaţie, pīnă īn 1989 s-a făcut extraordinar de mult pentru romāni: şcoală, sănătate, locuri de muncă, locuinţe. Monarhia e o instituţie anacronică, feudală, perimată, incompatibilă cu democraţia. Nu vă lăsaţi īnşelaţi, alegeţi cu capul, nu cu ochii şi cu vorba! Romānia are destui specialişti, ei ar putea alunga impostorii care au sărăcit şi au jefuit pe romāni. Este nevoie de un diplomat cu cap, cu spirit de sacrificiu şi de echipă, cu orizont şi cultură, cu frică de Dumnezeu, gata să servească interesul naţional, nu pe cel al regatului sau al camarilei. Interlopii aceştia inculţi, fără caracter, şcoliţi la distanţă, prin corespondenţa la plic, cu doctorate şi masterate, au neobrăzarea să dea verdicte, să ne umilească brut şi grav de peste douăzeci de ani. Īn glumă, cred, singura soluţie care ar scoate naţiunea din mocirlă ar fi un faraon. Adică mīna dreaptă a zeilor. Piramidele magnifice vor da strălucire ţării de la un capăt la altul, astfel Romānia ar deveni o mare putere. Guvernul mondial se va īnchina puterii Faraonului de la noi, şi ni se va aduce īnapoi pīnă şi cloşca cu puii de aur. O prinţesă īn baston, sau una mai tīnără, care nici nu ştie bine romāneşte, ar păli īn faţa lui. Dar, dacă mă gīndesc bine, fie şi un faraon, din clipa īn care ar conduce statul, s-ar asemăna ca picăturile de apă cu politicienii moderni. După cīţiva ani de putere s-ar pretinde şi el mare diplomat şi ar scoate toate mumiile din vale să le īmproprietărească romāneşte: cu un castel, două, cīteva vīrfuri de Carpaţi cu păduri cu tot şi cu vămile din toate punctele cardinale. Īn privinţa piesei de teatru cu titlul metaforic, care a deranjat adrisanţii, cenzurată de tupeul fără margini al puterii, numai publicul decide dacă place sau nu. Şi-apoi, īn toate vremurile, moravurile au fost aspru criticate de către artişti. Nimic surprinzător sau condamnabil, piesa de teatru interzisă reflectă obiectiv contextul politic. Arta nu minte, nici nu retuşează! Parveniţii, da!
Maria Diana Popescu, Agero
Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL |
|
|
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |