|
Spada şi coroana, la Udesti
Liviu Popescu
Cu mâna
pe inimă, va mărturisesc, de la bun început, că atunci când vorbesc de
Udeşti- satul în care m-am născut-, în inima mea nu veţi vedea culori
politice, ci numai oameni.
Invitaţia primarului de Udeşti, Savel Viorel
Botezatu, de a participa la dezvelirea unui monument în centrul civic al
localităţii, în chiar a doua zi a hramului satului, când este sărbatorit
Cuviosul Dimitrie cel Nou, nu m-a surprins, având în vedere stadiul
relaţiile cordiale dintre noi , rămase de neclintit şi pe “ timp
de pace” şi “pe timp de război”. Un război ce nu e de
fapt un război, ci doar un rând de mici şicane, venite din parte unora,
atunci când primarul doreşte promovarea unor proiecte de interes
comunal. Cu durere în suflet, starea de fapt a fost prezentată, în
cuvântul sau, la eveniment, de chiar preotul satului, Mihai Fădor.
Aşadar,pe la orele prânzului, în miros de
sarmale calde şi de plăcinte cu brânză (semn că hramul de aici era încă
în toi), centrul civic al comunei trăia euforia clipei, sub
bagheta dirijorală a învăţătorului Liviu Borza. Cu mulţi decibeli “la
bord”, muzica populară a atras, ca un magnet, în faţa primăriei, un
numeros public. Valorificarea potenţialului cultural autohton era
evidentă şi promiţătoare; printre cele câteva voci tinere am
recunoscut-o pe cea a vecinei de peste gardul meu, din sat, eleva
de liceu, cu părul creţ şi ochi albaştri, Ancuţa Golea. De la bunica ei,
tanti Aneta, am aflat că Anca a cântat, recent, la TV “Euforia”.
Bravo Anca !
După
atâta aşteptare confortabilă( petrecută cu muzică şi dans), în
care timp am reuşit să strâng câteva mâini ai unor foşti colegi de şapte
clase, cât şi a altor vechi cunoştinţe, a venit şi clipa când, de la
microfon, domnul primar Botezatu a prezentat scopul întâlnirii:
inaugurarea noului centru civic al comunei (ganţ pus la punct, vorba
neamţului) şi dezvelirea monumentului închinat voievodului Bogdan al
II-lea, ucis mişeleşte de voievodul Petru al III-lea, la o nuntă, la
Reuseni. Pe lista acestei nelegiuiri a fost trecut (dar n-a fost să
fie), atunci, şi tânărul Ştefan, cel care va fi cunoscut sub numele de
Ştefan cel Mare şi Sfânt. Legenda spune că, în acea clipă de restrişte,
boierii loiali voievodului Bogdan l-au ascuns imediat pe Ştefan în
codrii Reuseniului şi ai Udeştiului; locul tainic şi salvator fiidu-i o
scorbură de stejar, din trunchiul căruia s-a costruit, exact pe acelaşi
loc, mai apoi, bisericuţa satucului Mănăstioara, din comuna Udeşti.
Reconstruită, cu foarte mulţi ani în urmă (fără cuie metalice),
bisericuţa din Mănăstioara este, astăzi, o mică bijuterie la margine de
pădure.
Slujba de
sfinţire ce a urmat (oficiată de cei trei preoţi ai satului: Mihai
Fădor, Nicolae Fădor şi A drian Barghieri), a avut în vedere şi maşina
de pompieri, nou-nouţă, donată comunei de domnul Dormidont Ciofu(
ridicat, cu această ocazie, la gradul de CETĂŢEAN DE ONOARE al comunei
Udeşti), fiu al aşezării (născut la Poeni), stabilit, de ceva vreme , în
Germania.
Dezvelirea
monumentului (construit după o idée a profesorului sucevean Mugur
Andronic, prezent la manifestare şi prin scurtul său cuvânt), a
prilejuit întâlnirea publicului cu un monument-simbol: o coroană,
aşezată direct pe sol, în milocul ei : o sabie îmfiptă, uşor-aplecată în
plan vertical, mărind astfel forţa sugestiei, în vederea obţinerii
unei bune vizibilităţi, chiar din stradă.
Discursurile celor doi cunoscuţi oameni politici
: Cătălin Nechifor şi Marius Zmău, au fost scurte şi sincere
aprecieri laudative la munca de zi cu zi a primarului, surprins în acea
clipă parcă mai îmbujorat şi cu un zâmbet mai larg pe chip. Gesturile
celor doi, receptate de aproape, nu ascund în ele nici un fel de
substrat politic; s-a vazut că mai presus de toate şi mai scumpă decât
toate e prietenia !
Soţii învăţători, Aneta şi Dumitru Iacob, au adus şcoala din Udeşti şi
de astă dată în lumină, oferind un spectacol de muzică şi poezie, cu
totul diferit de cele de până acum. Noul lor cor de copii e
începutul unei acţiuni ce nu trebuie abandonată. Roadele bogate se vor
culege după un timp, prin exerciţiu şi rabdare. Cu siguranţă că toată
această strădanie va apropia mai mult cerul de pământ la Udeşti.
În tot ansamblul pregatirilor de aici, de
dinainte şi pe parcursul desfăşurarii manifestarii, câteva nume
trebuie amintite, pentru a sublinia şi cealaltă forţă a
locului (prezenţă după primar) , în materie de fapte: viceprimarul
Cristea Ostrovanu şi secretarul Vasile Plăcintă, surprinşi când
erau“puşi la treabă” de părintele Mihai, la căratul agheasmei, pentru
sfinţirea maşinii de pompieri, consilierul primarului, Mircea Botezatu,
mereu “pe recepţie”, înţelegându-se cu primarul doar din priviri, pentru
ca toate lucrurile să mearga bine şi, nu în ultimul rând bibliotecara
comunei, Luminiţa Munteanu, o primitoare şi atentă gazdă, de astă dată
sclipind într-un splendid costum popular. Nelipsitul Mihai Pantiuc, a
filmat întregul lanţ al acţiunii, lucrând la două mâini cu aparatul foto
digital. Lista ar putea continua cu alţi slujbaşi ai primariei , la fel
de vrednici şi devotaţi, la fel de sclipitori în costumele lor populare.
Neştiidu-le numele, ma opresc aici, mărturisindu-vă că “Nopţile cu
luna şi dimineţile cu rouă, la Udeşti, sunt de neegalat !”(prof.Emil
Simion, fost director coordonator, la Udeşti).
Liviu Popescu
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII
-
Inseraţi un comentariu la subsolul acestui
ARTICOL
|
