|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
||
|
Gabriel BĂLAŞA
Felul în care definim un lucru ne arată uneori cu precizie nu numai ce credem despre acesta dar şi valoarea pe care i-o dăm, aşteptările noastre şi mai ales atitudinea pe care o avem şi pe care ne-o manifestăm prin obiceiurile şi convenţiile sociale.Astfel, o definitie a justiţiei spune :-- " JUSTITIE s.f. ...
1. Totalitatea organelor de jurisdicţie dintr-un stat, ansamblul legilor şi al instanţelor judecătoreşti, sistemul de funcţionare a acestor instanţe. 2. Una dintre formele fundamentale ale activităţii statului, care constă în judecarea pricinilor civile sau penale şi în aplicarea pedepselor prevăzute de lege."
Această definiţie a justiţiei nu ne ajută însă deloc să "fim" ci, mai mult ne împiedică să câştigăm încrederea în puterea conştiinţei noastre de a ne elibera de sub condiţiile înrobitoare ale vieţii cotidiene. Pentru ca justiţia înseamnă mult mai mult decat un nivel instituţional impus şi acceptat.
Ceea ce nu spun dicţionarele, regulamentele, legile şi chiar Constituţia, este că adevaratul câmp de acţiune şi de exercitare a justiţiei îl reprezintă de fapt atitudinea corectă pe care trebuie să o aibă fiecare om indiferent de inteligenţă, interesul sau poziţia socială a acestuia. Acesta este primul pas si cel mai important in construirea unei justiţii integrate în viaţa socială. Din păcate azi, justiţia nu există decât la nivel de instituţie, ca o formalitate din ce în ce mai complicată de care ne putem folosi şi doar pentru a ne satisface propriile interese împotriva celorlalti - şi atât!
Justiţia însă trebuie să existe cu adevarat în cotidian, în afara oricărei instituţii - şi ea trebuie să însemne în primul rând modul corect şi just de a fi al oamenilor în societatea în care trăiesc. Fără această dimensiune socială, justiţia la nivel de instituţie nu rămâne decât o formă goală fără conţinut, un simptom al unor legi care nu vor avea niciodată ocazia de a deveni un etalon al dreptăţii.
De aceea este important să cunoaştem că adevărata putere a justiţiei nu stă doar în independenţa acesteia, ci şi în acceptarea justului ca echilibru în relaţiile noastre cu ceilalţi şi în puterea fiecăruia dintre noi de a renunţa la pretenţiile incorecte şi injuste pe care le avem de multe ori, doar pentru a ne iluziona că avem controlul asupra altora sau că suntem mai destepţi decât ceilalţi şi că noi suntem cei care avem dreptate. Pentru că de multe ori dreptatea pe care noi o cerem nu este decât un instrument de a ne arată tăria sau a ne satisface orgoliul şi nu are nimic de a face cu echilibrul pe care ar trebui să îl presupună aceasta. Justiţia instituţională este un lucru, iar starea de justiţie din societate care reprezintă de fapt realitatea de la care trebuie să pornească cea instituţională, un alt lucru.
Prima este o construcţie teoretică care se experimentează la nivelul institutional al statului, în timp ce starea de justiţie este dimensiunea senzitivă care se poate experimenta la nivelul social liberă de orice conditionări. Aceasta stare de justiţie este sinonimă cu corectitudinea şi ea înseamnă poziţionarea reală şi corectă faţă de ceilalţi şi chiar faţă de tine insuţi, fără condiţionarea nici unei legi pozitive. Din păcate dimensiunea acestei stări de justiţie nu este manifestată în cotidian şi fiecare pare interesat mai mult de corectitudinea celorlalţi faţă de el pe care o revendică ca fiind dreptatea şi mai puţin de corectitudinea lui faţă de ceilalţi, căreia sunt gata să-i găsească imediat justificări pentru a servi mai întâi intereselor personale.
Dacă privim cu atenţie Justitia instituţională vom vedea ca în aceasta nu găsim decât dezechilibre, în timp ce starea de justiţie este o adevărată "instituţie"a conştiinţei noastre, care poate fi şi chiar este în continuitate cu echilibrul şi armonia socială. Dacă vrem să căutam şi dacă vrem şi să găsim o cale pentru funcţionarea echilibrată şi corectă a justiţiei instituţionale, atunci trebuie să acceptăm că acesta nu poate fi decât o formă şi că trebuie să descoperim mai intâi conţinutul acesteia care nu poate fi dat decât de o stare de justiţie valabilă pentru toţi şi pentru fiecare în parte la nivelul unei constiinţe responsabile de echilibru şi armonie socială.
Gabriel Bălaşa
|
||
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
||
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei. |
||
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|