Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Editorial

STAREA DE MORALITATE A LUMII

Maria Diana Popescu, Agero

Ne punem cu toţii problema tulburărilor acute ale timpului prezent, problema rănilor deschise de criza financiară, de violenţa care proliferează cam peste tot īn lume, generate, fără īndoială, de o altă mare criză, cea a moralităţii puterii. Ambiţiile, rivalităţile nu mai au nicio frīnă pentru oamenii care deţin puterea. Noi toţi sīntem atīt de fragili, contextul social exercită o anume presiune asupra noastră, iar decăderea morală, devenită mijloc de īmbogăţire pentru grupurile economice agresive, a făcut ca peste tot īn lume corupţia să fie la fel de funcţională. Lumea de azi, īn care domneşte o atīt de flagrantă ignoranţă faţă de OM, pare a fi lumea pe care scriitorul George Orwell a īnfăţişat-o profetic īn celebra carte „1984” – lumea aflată la răscruce, parcă niciodată zdruncinată din temelii de-a lungul istoriei ca la acest īnceput de mileniu. Lumea ca loc de libertate care te pune īn starea de front şi de temniţă deodată! O lume a concurenţei acerbe īntre fascinaţie şi revoltă, īn care, evident, mijloacele educative, factorii educaţionali au devenit oscilanţi. Perioada īn care trăim a despărţit brusc şcoala de morală, īnvăţămīntul superior stă astăzi la dispoziţia oricui, īncīt unii nu-şi mai dau osteneala să-l recepteze conştient. Amintesc īn context o anecdotă a unui profesor universitar, care īl atenţionează pe unul din studenţii săi că nu ştie aproape nimic la vīrsta la care Alexandru cel Mare punea bazele unui imperiu uriaş. „Este adevărat”, i-a replicat studentul, „dar Alexandru cel Mare l-a avut profesor pe Aristotel”.

Nu īncerc o trimitere īn derizoriu a sistemului educaţional, pun pe tapet eşecurile deja cunoscute ale răspunzătorilor de schimbările dese şi de substanţă, de experimentele la care acesta a fost supus după evenimentele din ’89. Mi se pare destul de clar, asemenea eşecuri vor lăsa sechele persistente īn timp. Vorbesc despre ierarhiile artificiale ale acestui sistem, despre pseudo-criterii de selecţie pentru funcţiile utile, pentru că despre meritocraţie, despre ierarhii naturale nu mai īncape vorbă. Este evident, nu o īntoarcere la sistemele apuse ar fi soluţia, ci o minune de genul celei mitologice, cīnd Minerva se naşte din capul lui Jupiter.

Putem īmpinge şi mai departe noţiunea de răscruce, amintind de cultură, de religie, de morala laică, unde bunul simţ şi respectul ar trebui trebuie de la sine īnţelese. Mă īntreb, īnsă, dacă nu cumva ar fi o dovadă de discriminare să te aştepţi ca tot omul puterii să fie religios, sau moral, sau măcar cult. Dar care cultură, cea de sub ochii noştri, ţesută din indexuri triviale, din show-uri dezagregante, din noţiuni pseudoştiinţifice de nutriţie (īn felul: „studii au arătat că soia modificată genetic nu este bună”)? Nu, cultura este mai mult, cultura este ceea ce permite īnţelegerea faptului că multe īn existenţă ne sīnt mijloace, nu scopuri, că ele au nevoie de fundament transcendent strict, că sīnt secundare unei conştiinţe care le depăşeşte.

De cīnd luminiştii L-au pus pe Dumnezeu īntre paranteze şi L-au scos din creaţia Sa, aşezīnd Raţiunea umană īn centru, şi odată cu ea, Timpul, de atunci omului decizional i-a crescut progresiv miopia, ajungīnd astăzi să fie aşa de chior ca autorii de literatură pornografică, metrosexualii sau mīncătorii de burgeri. Fiinţa umană, chiar şi īnaintea intrării lui Hristos īn timp, a intuit un principiu esenţial stărilor de religiozitate, de moralitate şi de cultură. Toate civilizaţiile au avut, cīnd venea vorba de cele ale spiritului, un principiu ascetic, un fel de abstinenţă, o formă de morală, de reţinere, de respect. Ascetica a culminat cu creştinismul. Degeaba se tīnguie poeţii că vai!, unde este libertatea mea şi a omului īn general?! Libertatea omului este acolo unde spune „nu” materiei şi condiţionării. „Libertatea mea se termină acolo unde īncepe libertatea altuia”, spunea Montesquieu īn „Despre spiritul legilor”. Nu poţi face cultură, filosofie, nu poţi fi religios, moral şi cult dacă nici măcar nu ai observat că ghiftuindu-te cu plăceri lumeşti şi urīnd pe aproapele tău, gīndeşti mai puţin. Geniul principiului ascetic este măsura. Lipsa măsurii duce la deviere comportamentală, la clişeu, blazare, violenţă şi urīţenie francă. Or, trebuie să ne aducem aminte că omul īn mare cinste a fost pus de Dumnezeu, dar n-a priceput.

Maria Diana Popescu, Agero

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com