Editorial

SUCCESURI ŞI INEXACTITUDINI

Maria Diana Popescu, Agero

Dacă tot ne-am legat scutul antirachetă de cap fără să ne doară, măcar ne alegem cu ceva? Nişte dolari fără acoperire, proaspăt tipăriţi, intră cumva īn visteria statului sau īn buzunarele fără fund ale puterii? Pīnă una-alta, uneltele sofisticate de ocupaţie au venit cu războinici cu tot la Deveselu. Ăştia da americani! Ştiu să aducă vīnt de război pentru morişca lor, pe seama naivilor. Dacă mineriadele ne-au scos de pe harta ţărilor civilizate, scutul ne bagă īn focar. Nici vorbă de repoziţionare īn lume. Tot īn zona gri rāmīnem, adică sub scara marilor puteri. Cīt despre siguranţă şi securitate naţională, la fel ca şi īnainte. Nu se ştie cine ne-ar sări īn ajutor, măcar īn glumă, chiar dacă stăpīnul lumii ar decide, aşa intempestiv, să bea o cafea la Bucureşti cu preşedintele nostru şi, cu preţul aburului cald, să obţinem promisiunea că vom primi o umbrelă pentru intemperii. Noi, prieteni cu americanii, la cafea? Mă īndoiesc. Ca şi cum un ţīnţar, purtător al īnchipuitului virus West Nile ar fi prieten cu un elefant. Sīntem chemaţi la ordin doar pentru a sluji. Am uitat cum īn 1997, la Madrid, ni s-a īnchis uşa NATO. Fără 11 septembrie 2001, cīnd s-au rescris coordonatele puterii mondiale, pe alte strategii şi interese globale, nici īn 2002, la Praga, n-am fi fost primiţi īn NATO. Multă vreme după primire, prudenţa blocului occidental īn relaţiile cu Romānia a fost maximă, pentru că nu exista certitudinea că īn frunte se află unul de-al lor. Legăturile Bucureştiului cu Rusia erau utile nouă, periculoase pentru americani. Nu-şi puteau da secretele pe mīna unei ţări care juca la două capete, deşi aveau īn plan relocarea unor baze militare spre Estul Europei, iar Romānia era ideală scopului. Aveau īnsă nevoie de garanţii şi de aliaţi de nădejde la Bucureşti. Din aceleaşi raţiuni geopolitice, au īnchis ochii la criterii, statutul de ţară membră NATO ne-a facilitat şi intrarea īn U.E.

N-a contat că statul funcţiona doar pe hīrtie, că economia de piaţă era o gogomănie care stătea drept şi funcţiona strīmb, că toţi sacii din căruţa noastră se deşertau īn afară. Iată că īn aceste zile, cohorte de analişti, jurnalişti şi politicieni se dau de ceasul morţii la televiziunile controlate tot de ei, ca să convingă poporul că vizita īn S.U.A. a fost o reuşită. Da de unde? A fost chemat să semneze nişte fleacuri pentru americani, care vor garanta că ţara noastră nu va fi niciodată īn cărţile lor, chiar de le punem la dispoziţie marea cu sarea şi aurul din adīncul Muntelui Roşu. Fleacurile acestea li se cuvin doar pentru că ne bagă īn seamă. Aşadar, indiferent de tulburările viitoare, S.U.A. ne va hrăni la sīnul uriaş al iluziei, apărīndu-şi cu dinţii tehnologiile de ultimă generaţie, implantate īn tabăra de le Deveselu. Aşa cum revoluţia din 1989 a fost a altora, nu a poporului nostru, acest mizerabil joc al puterii mondiale, odată instalat, īmi spune clar că avem nevoie de rachete anti-prostie, şi pentru care votez.

Cīnd vom avea ac pentru orice cojoc, vom putea vorbi de un drum suveran. Cīt despre americani, de cīnd s-au format, s-au tot extins. Au cucerit teritorii pe care le-au īnglobat economic şi politic, au instalat dictatori fideli ce au controlat supuşii cu mīnă de fier. Numai că, toate imperiile au crescut, s-au umflat pīnă au crăpat, s-au īngropat īn propria grăsime, s-au dezintegrat īn cosmosul istoriei. Daţi-mi voie să gīndesc despre americani ce vreau. De cīnd sīntem pe pămānt, ca popor, n-am agresat pe nimeni. De ce-am fi gazdele unor agresori expansionişti şi profitori? Cine iubeşte jocurile lor? Dar jocurile Uniunii, care aduc profit numai ţărilor mari, precum Germania şi Franţa? Oare zona euro trebuie să fie salvată, din moment ce capitalismul e o fantomă īn toiag? Şi cīt ne-am luptat să intrăm īn U.E.!, de parcă n-am fi fost dintotdeauna istoriceşte şi culturaliceşte īn Europa. Ca şi cum am fi intrat īntr-un bar, minori fiind, după criteriile uniunii, ne-am falsificat buletinele, am şpăguit la intrare pe cei cīt uşa şi am dat de beţie, de bară, fum, etnobotanice, pistoale şi transpiraţie. Mă gīndesc cu jale la ora aceasta dacă uniunea n-ar mai fi, aşa dintr-odată, din ce ar mai trăi europarlametarii sau finanţiştii putrezi de bogaţi, care nu vor mai avea niciun vad din care să pescuiască. Īn mod sigur vor fi izolaţi īn rezerve speciale ca purtători ai gripei porcine. Succesurile vor apune īn parlamentul european, ciobanii se vor īntoarce la hibernat, urşii vor fi trimişi la zoo, lupii īşi vor pierde blana de oaie. Pentru popor aceste inexactitudini vor fi nişte vise urīte. Tot omul va avea posibilitatea să crească găini, nicio aviară nu le va mai ameninţa, romānul nu va mai fi doar bun de plată, de īnfometat şi de īngropat.

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com