Sursa modulară

Claudiu Popescu

(utopie socială realizabilă)

Am avut şansa să discut cu o sursă sigură, care m-a informat asupra unor aspecte ale prezentului. Din fericire nu m-a costat nimic, singurul efort pe care l-am făcut a fost acela de a găsi īntrebările elocvente, cu cea mai mare relevanţă pentru noi.

Sursa mi-a povestit de un mare politician care, printr-o serie de conjuncturi favorabile, ajunsese ministru al economiei. Avansarea lui īn noua demnitate a venit ca o īncununare a carierei sale politice, care īncepuse cu trei zeci de ani īn urmă. Prima mare īncercare, ivită la numai o lună de la investire, a fost decizia privatizării celei mai mari rafinării din ţară. Datele problemei nu indicau o situaţie prea bună pentru angajaţi. Īn săptămīna īn care a analizat proiectul, ministrului i-a fost greu să rămīnă concentrat, gīndindu-se că peste două zeci de mii de oameni ar fi urmat să devină şomeri. Īn cele din urmă, a convenit cu şefii sindicatelor şi cu noii patroni să păstreze cel puţin jumătate din angajaţi, īn special cazurile sociale. Un alt aspect īn privinţa căruia ministrul s-a impus la masa negocierii a fost păstrarea necondiţionată īn posesia statului a puţurilor de urgenţă, īn caz de război, cu acces nelimitat la exploatare şi transport. Sursa mi-a dezvăluit ca patronii străini ar fi īncercat să-i ofere ministrului literalmente o geantă de bani īn schimbul unui contract mai profitabil, dar refuzul lui a fost vehement, aproape că a ajuns să-i jignească pe străini din cauza intenţiei lor neloiale. Le-a explicat clar că este remunerat de stat şi că singurii bani pe care īi acceptă sīnt cei din impozitele pe care le plătesc concetăţenii lui.

Sursa mi-a mai povestit de un mare cercetător īn biologie moleculară, care lucrase toată viaţa la o catedră din ţară. Se remarcase īncă din primii ani ai carierei, primind multe oferte să plece īn străinătate, mai ales cu ocazia simpozioanelor internaţionale, la care īntotdeauna prezenta cīte un studiu original. De fiecare dată le spunea că statul a investit īn el şi că are o datorie morală ca modestele sale rezultate să le ofere celor din rīndul cărora s-a ridicat. Munca neīncetată a dat īn final roade, cercetătorul descoperind un nou principiu īn lupta īmpotriva infecţiilor de orice fel, anume că nu vaccinarea este eficientă, ci stimularea imunităţii fiecărui organism cu o substanţă nouă, extrasă din plante. Cunoscīnd bine nedreptăţile din istorie, s-a asigurat dinainte şi a publicat descoperirea īntr-un jurnal cotat, de limbă engleză. După ce alte laboratoare i-au confirmat experimentele, cercetătorul s-a confruntat cu o avalanşă de oferte de la firmele de medicamente pentru a produce noul principiu. El īşi justifica refuzul argumentīnd că a obţinut rezultatele pe animale, că este periculos să se treacă repede la uzul uman, că sīnt necesare teste suplimentare pentru a demonstra inocuitatea la oameni a noii substanţe. O anumită companie nu a primit cu entuziasm reticenţa lui şi a decis să fure formula şi modul de preparare, cu scopul de a comercializa o moleculă asemănătoare īn mod legal. Numai că cercetătorul distrusese calculatoarele pe care lucrase şi păstrase doar două copii al protocoalelor, pe care le ascunsese din timp. Măsura aceasta a dus īn cele din urmă la demiterea sa din funcţia universitară, pe motive ridicole. Īntr-un interviu ulterior, cercetătorul declara că suferinţa pentru adevăr nu poate să-i aducă decīt bucurie.

Sursa mi-a mai povestit de un mare muzician, care se lansase īncă din vremea cīnd muzica se īnregistra pe vinil. Era cunoscut īn ţară pentru versurile sale deosebite, adevărate poezii, şi pentru viaţa sa modestă, atīt pe scenă, īn puţinele spectacole pe care accepta să le ţină, cīt şi īn meseria lui de inginer. Stăpīnea mai multe instrumente de percuţie şi cu coarde, de aceea nu avea nevoie de o formaţie stabilă. Cīteva din melodiile sale abordau şi teme sociale, fapt remarcat de o casă de producţie care, judecīnd după priza lor la segmentul de public intelectual, a decis să-i ofere īn plus filmarea unui videoclip. Proiectul nu s-a īmplinit din cauza muzicianului, care obiecta la fiecare detaliu. Mergīnd pe premisa că imaginile pot fi periculoase, nu accepta garderoba propusă de regizor, motivīnd că nu vrea să influenţeze negativ gīndirea tinerilor. Din acelaşi motiv, a refuzat vehement prezenţa femeilor īn videoclip şi a părăsit platoul cīnd regizorul i-a sugerat nişte modificări ale versurilor, strigīnd că nu vrea să aibă de a face cu astfel de manipulatori. Īn urma acestei experienţe, muzicianul a decis să se retragă din muzică, afirmīnd īntr-un articol că episodul l-a ajutat să-şi dea seama cīt rău făcuse prin faptul ca amăgise minţile căutătorilor de estetic muzical.

Aceeaşi sursă mi-a spus la sfīrşit că a rezolvat cvadratura cercului, că a comunicat verbal cu celule propriului corp şi că poate imita toată gama muzicală prin ciocnirea controlată a gīndurilor-undă.

© Claudiu Popescu

22.09.zece

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com