|
O pagină
înapoi - Temele discutiei >>>>
|
Un dialog initiat de
Sergiu Simion
(Cernavoda) şi
Lucian Hetco
(Rechberghausen, Germania)
Tema 2 aici >>> |
 Sergiu Simion, Romania: Pentru
inceput, propun intrebarea: " Ce parere aveti despre un
asemnea dialog, cum vi s-a parut aceasta idee? "
Formular
>>>>
|
 Lucian
Hetco, Germania : Eu unul ma bucur de acest dialog.
Exista insa un roman cu adevarat nou?
Si care este situatia din tara?
Care este imigrantilor romani din afara tarii?
Cate milioane de romani traiesc
azi in afara tarii? Cate "feluri de romani" exista?
Formular
>>>>
|
Lucian
Hetco, Germania.
Un bun prieten din tara, imi spunea vizavi de aceasta deschidere a
discutiei, urmatoarele: " ... aici este
nevoie de idei simple, clare, sensibile, realiste, nu din
carti, teorie si documente UE..... La noi, problema capitala
nu este "democratia" ( unde exista?..doar in Grecia
ateniana), ci "Traditia", adica acel complex de factori care
ne ajuta sa ne identiiificam, recunoscandu-ne."
Aici as
dori sa punctez: cred ca este oportun sa ne gandim daca in
cadrul temelor ce vor fi deschise aici vom dezbate si
aceste teme tip ancheta " vom
disparea ca natie sau nu ?" - "
presa marginala" , definitia notiunii de
"roman nou" - "
Se vorbeste acum despre romanul nou
(cum este el?)" ce inseamna?
Formular
>>>>
|
|
Dimitrie
Grama, Danemarca, citat din corespondenta: De ce nu si romanul
universal? Brancusi?
Cateva ganduri
despre"omul roman universal" - Cu privire la Brancusi am
incercat sa-ti scriu citeva rinduri, ieri cred,in care foarte
laconic l-am caracterizat un artist al lumii intregi, o punte de
legatura intre civilizatii in timp. Am stat de vorba in Franta
cu oameni care l-au cunoscut personal si intr-adevar Brancusi a
fost un artist adevarat pe care faima si banii cistigati inca in
perioada lui fecunda, productiva nu l-au corupt. El a ramas
acelasi spirit pur si elevat, caracteristic celui care pe
jumatate este trecut de partea cealalta a banalului cotidian,
trecut intr-o alta dimensiune, unde lucrurile capata un alt
inteles si alta menire. Si ciudata aceasta metamorfoza stranie,
aceasta simbioza cu o alta intelegere, i se poate intimpla
fiecarui om, fie el taran roman, vraci aztec, preot budist, om
de litere sau de stiinta. Multi sunt falseturi, reprezinta doar
un moft care este la moda, ii intilnesti prin cafenele unde isi
expun, celui interesat sa asculte revelatiile lor spirituale,
dar pe linga acestia exista o lume autentic diferita, asa cum a
fost Brancusi. Cred ca avem in continuare multe de invatat de la
Brancusi, nu atit in arta cit in comportament spiritual. De
asemenea cred ca Brancusi, a fost ce a fost, datorita faptului
ca si-a pastrat intotdeauna bunul simt taranesc, a fost mindru
de originea lui si aceasta stare necontaminata de coruptia
intelectuala si mai ales spirituala a unei societati blazate ca
cea din Paris, i-a deschis portile spre o alta stare de spirit.
Creatia lui este creatia omului universal in spirit si libertate
de gindire, neingradit de micile cercuri culturale care la un
moment dat pot fi la moda. Formular
>>>>
|
Sergiu Simion - Romania. Cred ca, pentru inceput
avem un start bun. Trebuie sa remarc, efervescenta ideilor
si in mod special similaritatea problemelor intre tari atat
de diferite. Nu credeam ca voi recunoaste in discutie atat
de vizibil si atat de repede aproape aceleasi teme din
spatiul public romanesc ! Ar fi fost excelent daca
privitorul putea vizualiza prin fotografii toti
participantii si speram ca va fi posibil acest lucru in
curand.
Formular
>>>>
|
 Antonia Iliescu - Belgia: De la "Românul între Est si
Vest (nou)"- care anuntă o nouă rubrică a revistei Agero si
"Românul nou între Est si Vest" (tema propusă), este o
diferentă ( joc de cuvinte?). Românul este si el un om pe
pamânt, - un "om printre oameni" - care nu e nici vechi nici
nou, ci om pur si simplu, cu fricile lui, cu recticentele,
oboselile, suspiciunile, resemnările si nefericirile lui,
care s-au cronicizat. Altii, cu indiferentele si agasările
lor. Zidul, desi dărâmat din exterior, continuă să crească
în interiorul nostru. Trebuie să sărim mereu peste ziduri,
ca să mai putem respira. Suntem prizonierii propriilor
noastre zidiri, care aparent ne feresc de agresivitatea
vremurilor, dar în acelasi timp ne mortifică. Există însă o
cale de eliberare; ea se numeste încredere. Marin Preda
spunea: "dacă dragoste nu e, nimic nu e". Eu as îndrăzni să
spun: "dacă încredere nu e, nimic nu e". Increderea este
singurul liant firesc dintre oameni. Formular
>>>>
|
|
Reghina
Schröder- Niedersachsen, Germania -
Brancusi ca si alte valorii de seama
ale Romaniei, este si va ramine o valoare inestimabila pentru
noi Romanii. Sint nascuta la citiva km de Satul
Hobita-Gorj unde s-a nascut marele nostru sculptor nemuritor,
Brincusi. Parerea mea este ca nu exista Romani Noi sau vechi .
Sintem toti Romani si ar fi bine ca cei care se ocupa de
imaginea tarii noastre sa descrie originea , cultura si valorile
noastre nationale pentru ca cei pe unde sintem plecati sa
nu ne cunoasca numai prin Dracula, Nadia si Hagi. Citesc acest
ziar electronic Agero cu drag deoarece astfel nu ma simt departe
de Tara. Multumim pentru activitatea Dv si sper ca de fiecare
data sa fiti in interesul cititorului, fara perdea, adevarul
curat. Salutari din Niedersachsen.Formular
>>>>
|
Lucian Hetco, Germania -
Romanul universal - intre alti emigranti? Exemplific
aceasta cu cateva ganduri din corespondenta mea la inceput
de octombrie. << Aici (nota: in Germania) se anunta o toamna bacoviana. Cred cu
convingere ca daca Bacovia s-ar fi nascut german, era azi
poet national, cu asa o vreme ca cea atlantica ce ne
fericeste cu ploi multe, vanturi napraznice si strazi goale.
In rest, este poate prea multa liniste in jur. De la orele 7
seara, cand incepe sa se intunece, pe strazile oraselului
vecin nu mai auzi vorbind decat "Ausländerii" ce vorbesc de
regula tare (si totusi, nu racnesc) in grupuri mai mici sau mai mari: turcii,
albanezii, kurzii, bosniecii, sarbii, romanii, rusii si toti
ceilalti mai mult sau mai putini ratati in sistemul tip
"Wirtschaft". Altceva, in afara de Wirtschaft nu
prea are valoare
aici, cultura generala, daca exista ca notiune, e de regula
orientata tehnic, spiritualitatea germana atat de eminenta
in ultimele secole e inabusita de sub-mediocritatea de tip
nord-american, de pseudocultura televizata, caci Banul a ajuns
singurul monument public. Cine il are, e si destept si frumos.
Sub-mediocritatea a devenit etalon social, iar cine iese din tipare
si emite pretentii culturale, chiar si modeste, ori nu e "democrat", ori trece
de inchipuit. Intre romanii emigrati, e chiar si mai rau. Cei mai multi dintre concetateni
s-au
aciuit inca de dupa-masa, singurei prin barloagele lor, de regula dispretuitori
si incapabili de comunicare, ca sa nu mai vorbim de empatie.
Altii gonesc pe
autostrada, catree case, incomodandu-i pe semeni cu buna stiinta, dar
scapandu-se pe sine, pentru cateva minute prin ipotetica lor superioritate
(motorizata), de frustatiile si ritmurile infioratoare ale
zilei ce abia a trecut. Pe autostrazi sunt cu totii eroi,
agresivitatea are in sfarsit un debuseu greu controlabil. E greu si aici, caci oamenii sunt infricosati de
vremurile sub care traiesc. >>
Formular
>>>>
|
Dimitrie
Grama, Danemarca, Draga
Lucian, Vad ca a aparut in "Agero" un mic text dintr-o
convorbire pe care am avut-o si de fapt o continui cu
privire la universalitate si acolo ca exemplu Brincusi.
Interesanta este de asemenea tema "romanul nou" pe care
revista a abordat-o acum, dar care tema probabil va isca tot
felul de neintelegeri. Si de ce cred ca va fi asa? Pentru
simplul motiv ca tema este de natura foarte subiectiva si de
asemenea este o tema de afect. Multi oameni care aduna o
experienta personala si mai ales cind aceasta experienta
este "bazata" pe trairi atit in Romania cit si in
strainatate, ajung la concluzia ca ei "stiu", sunt "experti"
intr-o masura atit de mare incit parerile si teoriile pe
care si le exprima trebuiesc neaparat respectate ca un fel
de adevar fundamental! De aceea eu vreau de la inceput sa-mi
exprim doar gindurile si opinia mea strict personala si care
imi dau seama poate fi complet gresita in alt sistem de
gindire sau expusa unui alt individ. Deci nu am nici un
prestigiu intelectual de aparat.
Pornind de la simpla constatare ca fiecare societate se
schimba in timp, (unele pot sa evolueze, cum sunt de exemplu
popoarele anglo-saxone etc,, altele din contra pot sa
regredieze, de exemplu Egiptul, Mesopotamia, etc.) trag
concluzia ca si majoritatea indivizilor care populeaza
aceste societati se schimba. Cu toate ca nu putem compara
direct, romanul de azi probabil ca nu este deloc asemanator
cu romanul de acum 500 de ani. Cel mult ne putem compara,
cred eu, cei care facem parte din generatiile adiacente,
care avem la indemina cit de cit modele asemanatoare de
comparatie.In acest context doresc sa expun citeva din
preocuparile mele personale cu privire la "romanul nou",
care eu sper ca acum se formeaza, tocmai in aceasta clipa si
in cele care vor veni, deci este tineretul de astazi, sunt
copii si nepotii nostrii. Am mari sperante pentru ei cu
toate greutatile socio-economice pe care le intimpina
Romania.
"Romanul vechi" este cel ca mine la 50-60 de ani, care
imparte cu toti ceilalti o culpabilitate pe care intr-o
masura oarecare nici nu doreste sa recunoasca ca exista. Imi
bazez "teoria" pe cele vazute si auzite atunci cind eram
copil si deci am intrat in contact cu generatiile dinaintea
generatiei mele (strabunici, bunici, parinti) cu cele vazute
si acceptate de generatiile care au urmat. Se pare ca
generatiile trecute, dar pe care noi oricum le-am cunoscut
indirect, au avut o atitudine destul de stricta cu privire
la citeva din lucrurile care mi se par fundamentale pentru o
societate, cum ar fi cinstea, onoarea, etica. Cel putin in
Ardeal asa era. Smecherii, hotii, oamenii fara onoare erau
dati ca exemple negative, reprezentau un fel de excrement al
societatii si deci pentru igiena acelei societati aceste
excremente erau inlaturate, sau cel putin se incerca ceva in
aceasta directie. Culpabilitatea societatii de dupa 1947
este aceea de incurajare, in primul rind de catre guvern, a
elementelor disgratioase, putrede, in mai toate domeniile
societatii si mai ales usurinta cu care oamenii au acceptat
aceasta situatie ciudata. Bine, acum toti se apara spunind;
"ce domnule, nu se putea face nimic, venea securitatea peste
tine", si eu ca om inteleg aceasta spaima, dar ea exista si
in Rusia, Polonia, Ungaria unde de bine de rau s-au ridicat
pumni spre cer si voci puternice. "Omul vechi" ar trebui sa
se debaraseze de aceasta culpabilitate, recunoscind-o! In
Romania "omul vechi" confunda si acum notiunea de "smecher"
cu cea de a fi destept. Un smecher, un hot fara scrupule
daca se descurca este chiar si admirat!! In Romania "omul
vechi" a acceptat ca o natie venita de la granitele
Pachistanului, sa fie numita international "romi", de ce nu
"franci", ori "spani", etc. si in mare masura romanii pe
alte meleaguri ale pamintului sa fie confundati cu "romii".
Deci nu dati vina pe tigani. Ei sunt cum sunt si datoria
noastra ar fi fost aceea de a ne pastra identitatea
nationala, sa o aparam si sa nu permitem astfel de confuzii.
Probabil ca ar fi multe alte subiecte de discutie pe aceasta
tema de comparatie "roman vechi"-"roman nou", dar nici
spatiul si nici ambitia mea personala nu se extind atit de
mult.Am speranta in generatiile viitoare, am speranta ca
dupa o perioada de haos si atunci cind tara nu mai poate fi
furata, principiile sanatoase vor birui. Si cu acestea
"binele " va birui, creind o baza noua de supravietuire a
acelui popor framintat. Este de asemenea singura sansa de
supravietuire a "romanilor", altfel in timp toti vor deveni
"romi". D.G. 15 Sept.2005
Formular
>>>>
|
Sergiu Simion, Romania. Cred ca este
important de remarcat in context contrastul foarte
puternic intre aspiratia oamenilor catre valorile
autentice si presiunea sociala foarte puternica dar
...in directie opusa . Domnul Dimitrie Grama a
definit foarte corect incurajarea in plan social si
in toate domeniile a pseudo-valorilor si as
zice chiar a anomaliei sociale dupa 1947 . Aceasta
incurajare a elementelor din clasa de jos a avut la
baza o directiva NKVD . Pe de alta parte, dupa cate
cunosc nu exista inca o explicatie satisfacatoare
pentru usurinta cu care oamenii au acceptat “aceasta
situatie ciudata”. Personal cred ca a existat o
spirala a fricii , a presiunii sociale si
conformismului de grup, a contagiunii psihice dar
mai exista elemente care nu se incadreaza in nici o
categorie discutata aici . Daca au existat milioane
de membrii de partid nu cred ca rezulta in mod
necesar ca sunt toti vinovati. Cand aflam acum
oficial ca inainte de 1989 organele de represiune
isi recrutau informatori din elevi de liceu ( !)
cred ca nu mai putem vorbi de o vina colectiva .
Revenind la prezent, exista o fractura vizibila
intre spiritualitatea romaneasca rafinata (
Brancusi ) si vulgaritatea prezentului dar din
acest punct de vedere se pare ca situatia este
oarecum similara pe mai multe meridiane. Pe de alta
parte, cred ca avem deja un consens cu privire la
necesitatea de a ne recupera propriile noastre
valori si de depasi barierele alienarii (lipsa de
incredere amintita de doamna Antonia Iliescu."
Formular
>>>>
|
|
Liliana Bertea , USA - 'Mi se pare foarte interesant
acest mod de a comunica,mai ales cind esti atit de
departe de toti cei cu care odinioara puteai avea
discutii de acest gen.Nemaivorbind de faptul
ca,relatiile,pe care le facem in strainatate sint
circumstantiale si uneori trebuie sa uzezi de toata
empatia pentru a inchega o conversatie,"romanul nou"dupa
citiva ani de stat in SUA nu mai stie bine romaneste,iar
despre Brincusi stiu mai mult americanii,ca slava
Domnului il au in muzee.Probabil ca multi altii,am
plecat cind nu se mai pleca si am venit cind nu se mai
venea.Important este ca in sfirsit gasesc un loc unde
pot sa imi exprim parerile si sa am si un virtual
interlocutor.Multumesc pentru descoperirea acestui site
colegului meu pictorul Marcel Lupse pe care il
cautam.Romanul fie el nou sau vechi,daca e roman
adevarat ,are genetic transmisa;buna cuviinta,cinstea si
intelepciunea,Nu am inteles niciodata de ce Mihail Ralea
si-a permis sa ne califice natia romana ca natie
tranzactionala,la fel cum nu inteleg ce menire au
ambasadorii romaniei care nu corecteaza greselile
enorme,exprimate la posturi Tv si radio.Ca un
pachistanez(sofer de taxi in NY)spunindu-i ca sint din
Romania,ma intreaba daca nu sint tiganca?Nu pot decit
sa-l desfid cu toata figura mea blonda si cu ochi
albastri.Dar si acum cind informatiile circula cu viteza
luminii,sa auzi la radio pe un post de cu muzica
clasica,(la inceput crescindu-ti inima)despre Enescu cum
ca ar fi de fapt din Ungaria mi se pare o insulta
nationala.Cred ca m-am intins mai mult dar sper sa putem
comunica deschis pe aceasta cale .Va multumesc pentru
acesta initiativa.Iana ' |
Dimitrie
Grama, Danemarca Observ, asa cum de fapt am banuit, ca nu
prea sunt multi entuziasti care sunt dispusi sa-si expuna
punctele de vedere pe aceasta tema si deci s-ar putea trage
concluzia ca un astfel de subiect nu prea are o "greutate"
filozofica in conceptia romanului actual, fie el autohton, fie
el emigrant. S-ar putea ca subiectul acesta sa fie un fel de
exercitiu intelctual si nimic altceva pentru majoritatea
romanilor si deci lipsit de consecvente practice. Pacat, pentru
ca ar fi putut fi o cale de analiza si in acelasi timp de
redescoperire a unor valori omenesti, spirituale si poate de
apropiere, de contact si invatatura atit intre "autohtoni" si
"diaspora", cit si de apropiere si invatatura intre generatii.
Eu, in mica prezentare trecuta am incercat sa-mi expun o parere
privitoare la "roman vechi-roman nou" si acolo mi-am exprimat
speranta pe care mi-o pun in generatiile viitoare. Dar
generatiile viitoare se formeaza acum. Ele acum deja au nevoie
de indrumare, de contact cu alt mod de gindire si conduita, care
sa balanteze exemplele proaste de coruptie, nepotism, etc., care
inca au radacini adinci in Romania. Prin asta nu vreau sa spun
ca doar romanii sunt corupti, hoti, etc. Nu, si in West exista
aceleasi fenomene, citeodata chiar mai sofisticat expuse pe
piata, mai profesional ascunse, dar exista. Poate ca singura
diferenta care eu o observ este aceea ca in Romania, romanul
bun, este tot timpul pacalit si el saracul accepta, pe cind aici
in West nu se accepta oficial furtisagul. Cei prinsi sunt trasi
la raspundere si pot suferi consecvente grave datorita unor
fapte criminale.
Noi, cei din West am avea multe exemple de dat si poate ca ar fi
de datoria noastra sa ne angajam, chiar indirect, in acest
proces de educare a natiei, a generatiilor ce vin, inspre o
etica elevata si o atitudine noua, treaza si ascutita, care sa
le ajute sa biruie aceasta "timiditate" sau "neangajament" in
propriul lor destin. Impreuna, prin schimb de idei, prin
colaborare pe plan moral si spiritual am putea face ceva, cred
eu. Dar exista oare vreun interes in aceasta privinta? Nu este
oare mai usor sa nu-ti bati capul, sa nu te angajezi in treburi
pe care unul sau altul de cine stie unde vrea sa ti le bage pe
git. Nu oare mentalitatea "lasa-ma sa te las" este asa de
puternica incit efortul necesar unei desprinderi din ea este
prea mare. Si cine are asemenea energie?
In orice caz, eu intotdeauna am considerat ca este de datoria
tuturor celor care au posibilitatea de a scie, de a educa direct
ori indirect atit copii cit si masele sa-si asume aceasta
raspundere. Intelectualitatea doar se lamenteaza, dar nu face in
fond nimic serios, organizat. Se arunca cu mult noroi in toate
ziarele de scandal, de mahala, dar cind este vorba de ceva
serios, de un protest adevarat care sa zguduie o societatae
(pentru ca aceasta putere zace in pana), atunci toti
intelectualii sunt ocupati cu alte probleme. Deci, intrebarea
mea este: Exista oare o vointa, o constiinta care sa ne lege
inspre o noua cale mai luminoasa pentru cei ce vin, au ba?
Dimitrie Grama
|
|
O pagină
înapoi - temele discutiei >>>>
|
