Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

TICĂLOŞIE ŞI LITERATURĂ

Nicolae Băciuţ

 

 

Într-un interviu cu Romulus Guga, acesta spunea că e de neimaginat un scriitor mare care să treacă nepăsător pe lângă un om căzut pe trotuar. E adevărat că e greu de imaginat o operă majoră scrisă de un caracter pitic, cum nu e o garanţie implicită a valorii existenţa unui mare caracter. La mijloc stă, între altele, un factor decisiv: talentul.

 

Nu întotdeauna biografia însoţeşte şi/sau urmează opera, ca un apendice, şi atunci aceasta îşi câştigă „autonomia estetică”, rupându-se de eticul biografiei autorului. N. Steinhardt a mărturisit în repetate rânduri admiraţia pentru unele dintre cărţile lui Eugen Barbu („Groapa”, „Săptămâna nebunilor”) dar şi refuzul de a scrie despre aceste cărţi pentru că autorul a avut o atitudine fără suport etic, imorală, faţă de prietenii săi de la Paris, Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca.

 

E paradoxal, dar, iată, păcatele autorului devin şi păcate ale operei, ceea ce nu e tocmai… etic, moral. Departe de mine gândul de a fi avocatul ticăloşilor literari sau al unor ticăloşii din lumea literară sau de a ierta ticăloşia în contul unei opere importante, chiar dacă voi avea mereu reţineri pentru astfel de autori. Îmi vine greu să aplic însă unei opere aceeaşi sentinţă care i se poate aplica unui autor. O capodoperă rămâne o capodoperă, chiar dacă admitem că ea ar putea fi opera unui ticălos, dacă acceptăm că un ticălos poate deveni autorul unei opere majore.

 

Câţi autori români din perioada postbelică (nici înainte n-au fost doar sfinţi!) până în 1989, unii chiar şi după, n-au făcut compromisuri, mai mici sau mai mari, dar sunt şi autori ai unor cărţi care nu pot fi ignorate. Până şi poetul de serviciu şi propagandă al ideologiei roşii, Mihai Beniuc, are cărţi care trebuie reţinute, măcar „Cântece de pierzanie”. Ce ne facem cu opera lui Sadoveanu, dar a lui Eugen Jebeleanu şi încă a multor scriitori care au plătit vamă unor ticăloşii ideologice?

 

Ce e de făcut cu astfel de autori? Îi scoatem din manuale, nu-i mai citim, îi aruncăm în beciurile uitării, doar pentru că nu au avut mereu coloana vertebrală dreaptă, că s-au vândut sau s-au lăsat cumpăraţi? Suntem atât de bogaţi în literatură încât să ne permitem să îngropăm valori doar din considerente extraliterare? E o întrebare. E bine să ne-o punem. Nu doar în aceste zile ale Postului şi iertării!

 

Nicolae Băciuţ

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)