TREPTE ALE CALITĂŢILOR, DEFECTELOR

 Daniel Mureșan

Mintea şi sufletul îşi dau mâna, s-au acomodat cu un anumit echilibru între morală şi imorală, spunându-şi în sinea lor: nu avem ce face în faţa imperfecţiunilor vieţii. Îi auzi pe tot mai mulţi concetăţeni spunând ,,Îl prefer pe cutare pentru că-i deştept, chiar dacă ştiu că a furat, că aşa şi-a făcut averea" Aşa se împacă în mentalul unei părţi a populaţiei injustiţia cu justiţia, caracterul

(o definiţie ideală) cu relele lumii.

De câte cauze, condiţii este dată trândăvia de moştenirea unei mari averi, dar pentru a se ajunge aici poate exista şi ipoteza că au fost înaintaşi harnici

(oameni virtuoşi), fie această moştenire a fost preluată, păstrându-se aceleaşi hoţii în familie, dar lenea îşi poate avea explicaţia în naştere, educaţie etc. Câţi paşi ai  calităţilor şi defectelor ar putea fi numiţi până s-a ajuns la trândăvie? Mulţi şi diferiţi.

,,trândăvia are o mamă care are un fiu, furtişagul, şi o fiică, foamea'' Victor Hugo , Mizerabilii. Iată  schiţate treptele lenei, ce urât să-i spunem mamă apatică, indolentă,  totuşi sunt la vedere hoţia, înfometarea, nemerniciile pentru care poţi fi un trândav plătit, crimele…iar foamea( fiica trândăviei) e pusă să accepte toate viciile.

Spaţiul este fără limite pe cărările în trepte ale metehnei. Minciuna ajunge la profesionalismul deplin, în ciuda faptului ,, că are picioare scurte,,. Vanitatea , rareori se întâmplă invers, creşte în raport cu  dobândirea rangurilor sociale, a puterii; cum să întindă mâna laudei obişnuite, să nu se lase îmbrăcată în haine de aur ca împăratul gol. Egoismul, spiritul de desconsiderare, de nedreptăţire, de neomenie nu mai pot fi împăcate cu vechile peceţi. Infatuarea trăieşte doar drama vizibilităţii sale, alăturată concurenţei. Arsenalul viciilor îşi arată potenţa , de obicei, odată cu creşterea în demnităţile sociale.

Dar şi ,,Cele mai strălucite minţi  sunt capabile de de cele mai mari vicii'', l-am parafrazat pe marele filosof raţionalist, Rene Descartes.

Atributele bune însă şi cele care încep cu imperfecţiunile si se termină cu practicarea marilor vicii se găsesc, se pot găsi la fiecare ins. Influenţabilitatea de care suferim direct este un viciu. Ea poate fi , între anumite limite, în situaţii mai rare şi o calitate. Să nu te laşi influenţat când cineva îţi este caracterizat negativ este o calitate rară, tot o calitate pare a fi să fii plăcut surprins când acel cineva îţi este prezentat cu însuşiri frumoase ( parcă valoarea cuvenită se situează cu o treaptă mai jos).

Cu cât ştim că răul şi mai ales clevetirile sunt mai răspândite, cu atât mai mult ar trebui să fim atenţi la ce fel de înrâuriri pot avea asupra noastră. Influenţele pot înmulţi trptele răului, micşora treptele virtuţilor.

Am întâlnit mulţi oameni care îşi respectă promisiunea. Avem încă multe scări de urcat pentru a ne putea lăuda în faţa acestei norme elementare. Atâţia promit cu acel procent de sută la sută şi totul rămâne în final la zero. În aceste ultime situaţii se dezleagă cu mare greutate, ori rămâne în sinedie calificativul , treapta pentru cel care reproşează uitarea promisiunii…

 Byron, când spune,, Sper să merit cerul făcând din pământ un iad''admite că pentru a deveni un sfânt, un mare caracter e nevoie să te supui tuturor supliciilor, unei vieţi a relelor, în speranţa că ţi se va răspunde cu ,,binele raiului,,. Câte trepte ale bunelor şi relelor se înmănunchează într-o astfel de tentativă (decorul întrece orice imaginaţie, dacă vezi în faţă calităţi lacunare şi defecte lăudabile, după modul nostru obişnuit de a privi viaţa ). Mai trebuie doar puţin să fie încurajată o carenţă pentru a o vedea cum urcă treaptă după treaptă, iar constatarea acesteia în sine va apare ca o notă a caracterului, o calitate.Însuşirile bune, elogiate ajung la saţietate, din lipsă de măsură, vigilenţă pun piciorul pe curba descendentă. (Secretele minţii, ale sufletului nostru, cu plusuri şi minusuri, sunt de nestăpânit, făcând parte din acelaşi corp, suflet cu momente neaşteptat de diferite).

Virtuţile n-ar avea trepte ale creşterii? Sigur se găsesc trepte, ascensiuni şi pentru creşterea în caracter. Sinceritatea, spiritul de dreptate, de omenie, de sacrificiu, de împăcare, de răbdare, de înţelegere în faţa neajunsurilor se resimt, sunt practicate nu chiar după măsura înţelegerii câştigurilor pe care le aduc, altminteri lumea ar fi în întregimea ei un iad. Un răspuns bun în faţa unei vieţi chinuite, ridică o treaptă, o notă a înţelegerii umane, regretabil că atâţia sfinţi nu se fac cunoscuţi, nici n-ar avea vreo şansă în faţa verbiajului, entuziasmului de care sunt cuprinşi cei protejaţi, abonaţi la mass media.

Poate pentru că mulţimea viciilor se află în faţa existenţei, dau ele prea multe exemple că pot aduce o viaţă mai uşoară, pun în continuare mari probleme în faţa creşterii virtuţilor. Filosoful Andrei Pleşu remarca ,,Nu există virtute care să nu conţină un risc involutiv, un viciu subteran, rezultat din excesul sau din anemia ei''Ce să dea ascensiunea , puterea virtuţilor, chiar dacă ar dispărea cele două riscuri

(excesul şi anemia)?. Ar putea creşte puterea manifestărilor( care ar fi suportul ?), scăzând excesul şi anemia….

Adevăratele calităţi sunt departe de imaginea pe care o au oamenii despre ei, despre însuşirile lor. E sigur că în multe cazuri ,,Inteligenţa este aroganţa educată'' cum ne spunea Aristotel.

Tot aşa, mulţi preferă odată cu Moliere să creadă că ,,Un viciu comod este preferat unei virtuţi obositoare (cum pot face ei, din fire comozi, dreptate virtuţilor, viciilor?), apoi atâţia nu văd în viaţă nimic altceva în afara neajunsurilor (ei n-au chemarea pentru a constata treptele calităţilor, mai degrabă pot considera sinuciderea o virtute), tot mai mulţi cred sincer că de nu ţi-au făcut un mare rău, ţi-au făcut cel mai mare bine, fiindcă n-au abuzat de putere.  În această ultimă credinţă se găsesc trepte ale calităţilor şi defectelor, după judecata interpreţilor.

Daniel Muresan 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero, Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu (Rumänien). Redakteure: Ion Măldărescu, Cezarina Adamescu (Rumänien)