Turism `a l'americaine

In ultimii zece ani, statiunea Paralia Katerini, situata in nordul Greciei la o ora distanta de Salonic, a devenit una din destinatiile estivale preferate ale romanilor. Chiar si in perioada de criza, si in ciuda exagerarilor mediatice la care a fost supusa Grecia de la inceputul acestui an, turistii romani continua sa onoreze oferta agentiilor de turism cu aceasta destinatie. Un sejur de sapte zile in Paralia este mai ieftin si mai atragator decat sejururi similare pe litoralul romanesc.

Muntele Olimp aproape de tarm, Marea Egee, curata si linistita ca un lac, clima superba, siturile arheologice si manastirile ortodoxe din regiune, sau atmosfera nepretentioasa de Costinesti ŕ la grec sunt atuuri incontestabile ale statiunii. Antreprenorii si autoritatile locale au reusit sa transforme un satuc de pescari intr-o destinatie turistica internationala.

Vara, Paralia gazduieste in special turisti din centrul si estul Europei, adica maghiari, polonezi, romani, sarbi, bulgari si rusi. Dintre acestia, ponderea cea mai insemnata o detin romanii, care se apropie de 70 la suta. Pe langa turisti, locuiesc in Paralia si alte zeci de romani si romance care vin din toate colturile tarii sa lucreze, din mai pana in octombrie, in hotelurile, restaurantele sau magazinele din statiune.

Paradoxal, insa, importanta economica a comunitatii romanesti nu se reflecta in stima si pretuirea unora dintre operatorii locali din turism, aflati in permanenta cautare de „fraieri”, fie acestia consumatori sau angajati. In asemenea cazuri, atat calitatea sejururilor turistilor cat si conditiile de munca ale angajatilor romani se evaporeaza. Iata cateva experiente mai putin placute acumulate pe parcursul ultimilor doi ani.

Un OPC sfios

Daca hotelurile, pensiunile si camerele de inchiriat din Paralia ofera conditii decente de cazare la standarde europene, nu acelasi lucru se poate spune despre toate localurile de alimentatie publica. Din pacate, nimeni nu stie cum arata la fata un functionar OPC, sau daca exista vreun OPC de fel. In consecinta, fiecare patron se gospodareste dupa cum il taie capul si isi impune propriile standarde de igiena. Carnea si pestele sunt livrate la restaurante ca in India, adica in saua de la scuter. Curatenia localurilor se face atunci cand unii patroni isi aduc aminte, sau se trezesc din betie. Alcoolismul cronic este numai unul dintre flagelurile care afecteaza performanta proprietarilor de restaurante, cu grave consecinte pentru indraznetii care servesc masa dupa o anumita ora.

Desi majoritatea angajatilor romani din restaurante sunt atenti si relativ bine calificati, ei lucreaza de multe ori impreuna cu angajati de alte nationalitati, insensibili la normele de igiena. Albanezii, spre exemplu, nefiind cetateni UE, accepta de obicei salarii mai mici, neavand drept legal de munca in Grecia, fiind notorii in privinta mizeriei in care lucreaza.

V, un tanar roman de 18 ani cu experienta de ospatar din Sinaia relateaza: „M-a chemat un prieten sa lucrez cu el la restaurantul de vizavi de scoala primara, dar cand am vazut in cel hal e bucataria mi-a fost mila de clienti si am refuzat oferta”. Astfel, potrivit spuselor patroanei, anul trecut la restaurantul „La Anna”, un angajat albanez obisnuia chiar sa „recicleze” resturile de ciorba neconsumate de clienti, varsandu-le inapoi in oala... Refolosirea branzeturilor, maslinelor si a legumelor din salate este o practica des intalnita in restaurantele din statiune.

Unele restaurante au incercat sa raspunda cererii de ciorba de burta, cu rezultate surprinzatoare. In comparatie cu grecii, insa, consumatorii romani rezista tentatiei de a face taraboi. „O clienta in varsta a venit la mine si mi-a soptit rusinata ca a gasit viermi in ciorba de burta. Patroana s-a scuzat, i-a spus ca bucatarul este batran si nu mai vede bine”, povesteste F, fost maitre d’ la unul din restaurantele hotelului Aktaion. „Un ospatar competent ar trebui sa fie atent in primul rand la sanatatea clientului, care va reveni, si nu sa-i cante in struna patroanei. In general turistul trebuie sfatuit ca de regula la restaurant nu se mananca tocaturi (acestea pot fi vechi) ; sa se fereasca de mancare gatita (sosul si mirodeniile mascheaza mirosurile de carne alterata) ; spaghetele sunt pre-fierte si reincalzite la microunde ! Daca clientul vrea calitate, trebuie sa aleaga mai ales preparatele la gratar, pescarie si salate”.

Ca sa nu cheltuiasca prea multi bani, unii turisti, romani, bulgari sau sarbi vin in Paralia cu mancarea in traista, adusa de acasa. Aceasta,insa, nu este o solutie daca luam in considerare temperaturile ridicate din autocar si faptul ca nu toti romanii pot egala performanta lui Brancusi, care isi prepara mamaliga in plin Paris. Altii recurg la fast food, insa carnea folosita in gyros/souvlaki, este procesata industrial din cele mai neimaginabile parti ale porcului, peste care se adauga condimente specifice, ce-i drept foarte gustoase. Ieftinatatea unor produse alimentare este de obicei proportionala cu calitatea lor si poate conduce la probleme grave de sanatate, cum ar fi toxiinfectiile alimentare. Pentru cei cu mai putini bani de concediu, exista supermarketul Lidl, care vinde produse proaspete la preturi acceptabile, dand posibilitatea turistilor sa-si prepare mesele in camerele de hotel care dispun de o mica bucatarie.

Prezentam mai jos si alte riscuri la care se expun turistii in Paralia, sau cei veniti sa lucreze in statiune in perioada sezonului de vara.

Olandeza romanofila

Printre cele mai frecventate de romani este si „La Anna – Small Amsterdam”, nu in ultimul rand datorita portiilor mari oferite la preturi mici si atmosferei conviviale intretinute de patroana, olandeza din Amsterdam. Politica de preturi a tavernei i-a facut pe multi turisti sa-i dedice pagini intregi pe forumuri online, si pe lucratorii din turism sa ravneasca un loc de munca bine platit „la Anna olandeza”. De doi ani lucrurile scartaie, insa. Anna are mari probleme cu alcoolismul si jocurile de noroc, cum a aflat pe pielea ei E., fosta ei angajata. „Ia banii din casa de marcat si ii joaca la Kino. A doua zi nu are cu ce sa plateasca furnizorii, nu poate cumpara destula carne. Uleiul din friteuza face bulbuci, creste si da pe-afara incontinuu din cauza ca e refolosit de prea multe ori. Intre fripturi, grataragiul grec se distreaza in toaleta cu vecina de la magazinul de pantofi, fiindca Anna nu mai este in stare sa supravegheze nimic. Cine mananca acolo trebuie sa fie foarte norocos, altfel se poate trezi cu o ciorba veche si acra pe care ne forta sa o dam la clienti. Chelnerul roman mai reusea sa le mai faca cu ochiul la clienti (i.e. sa nu aleaga ce era vechi), dar s-a saturat si a plecat.”
 

Ospatarul gigolo

Mirajul unei casatorii in strainatate este inca puternic printre romance, insa, dupa cum ne relateaza A., acesta este foarte riscant. Venita in vacanta in Paralia, A. s-a indragostit de Dimitris, ospatarul grec al tavernei de peste a hotelului Aktaion, care a incantat-o. Intoarsa acasa cu planuri de nunta, A. a primit un apel disperat de la acesta cum ca are nevoie de un imprumut si i-a transmis suma de 700 de euro prin Western Union. Toamna trecuta A. s-a imbolnavit, a avut nevoie de ingrijiri medicale costisitoare, insa candidatul si-a inchis telefonul si i-a ignorat cererile insistente de restituire a banilor, chiar si cu riscul implicarii politiei. Cu un suras ieftin si fals, acesta s-a „specializat” in abordarea romancelor singure sau divortate, intre 35 – 40 de ani, pe care ii este relativ usor sa le escrocheze fiindca se simte protejat de autoritati si de patronat. Desi este o persoana bine educata si atragatoare, A. nu si-a dat seama nici pana acum ca a fost victima unui gigolo local, care de fapt a taxat-o pentru serviciile prestate...(clic pentru fotografie)
 

Patronul super-prietenos

Disponibilizata in Romania de la Romtelecom, M. a ajuns in Paralia acum cinci ani. A invatat limba greaca, si-a gasit de lucru ca vanzatoare si a lucrat la mai multi patroni, cu acte in regula. Nu are insa siguranta pe post, fiindca, dupa spusele ei, este foarte greu sa gasesti un patron „ca lumea”. Celelalte romance, in special fetele tinere, strica tuturor reputatia, iar in fata acestei prejudecati celorlalte le este imposibil sa-si dovedeasca seriozitatea. „Mai devreme sau mai tarziu, te trezesti cu propuneri, nu conteaza ca patronii sunt insurati sau nu. E dezgustator, sunt foarte dezamagita. Daca faci urat si le dai de inteles ca nu accepti, nu-ti pierzi serviciul, dar incep sa te persecute si sa te chinuie...iti taie din salariu...Ultimul patron m-a platit cat a vrut el, mai putin pe zi decat mi-a promis la inceput, si mai putine zile decat am lucrat de fapt.”

L. a sperat sa poata lucra legal in Paralia sezonul acesta, insa „promisiunile aici tin de azi pana maine. Nici vorba de acte de angajare. Cand afla ca vine cate-un control de la asigurarile de stat, patronul imi spune sa ma ascund sau sa pretind ca sunt turista, in magazinul in care lucrez. Cu plata am rezolvat-o, totusi. Am insistat de la inceput sa ma plateasca zilnic si a acceptat. In felul asta nu am surprize sau frica zilei de salariu.”

Romanii care si-au facut planuri de vacanta in Paralia nu trebuie sa se sperie, totusi. Taverna de peste Kouklis sau fast food-ul Souvles ofera de obicei clientilor romani produse proaspete, la preturi accesibile. Pentru cei care dispun de un buget de concediu mai substantial, exista deasemenea restaurante mai up-market, ca Fagopoti, Pinakothiki sau Molos, de langa port.

Cu exceptia magazinelor de suveniruri, magazinele aflate fata in fata cu restaurantele de la plaja vand marfa veche de 2-3 ani, exagerat de scump, patronii plangandu-se ca „romanii nu au bani” sa cumpere de la ei. Din nou, magazinul Lidl ofera marfuri textile de calitate la preturi rezonabile, iar firme ca Hush Puppies ofera incaltaminte de firma la preturi promotionale. In rest, multi dintre pantofii vanduti in statiune sunt cumparati la kilogram de la intreprinzatorii chinezi.

Nici lipsa de respect a unora dintre localnici pentru turistii romani nu trebuie sa ingrijoreze prea mult. In fond, aceasta nu face decat sa tradeze o anumita lipsa de educatie si absenta respectului de sine. Acest gen de turism `a l'americaine, in care toata lumea inseala pe toata lumea si nimeni nu castiga realmente, i-a indepartat de statiune pe turistii din occident, ducand la pauperizarea firmelor locale.

Exista si multe alte locatii in nordul Greciei – Olympic Beach sau peninsula Halkidiki – unde probleme ca cele descrise mai sus sunt rare sau inexistente. De regula, desi nu in toate cazurile, turistii romani vor fi mai satisfacuti daca dau ascultare recomandarilor conationalilor lor care lucreaza pentru intreprinzatorii locali. Procedand astfel, investitia lor intr-o vacanta in Grecia va fi una placuta si lipsita de riscuri majore.

Florian Pantazi, istoric

http://florianpantazi.blogspot.com

http://florianpantazi.blogactiv.eu