UE şi islamizarea Europei
Dimitrie
Grama, Danemarca
Impresii
si pareri personale in FORUM
 Nu
se poate contesta faptul că în ultimii douăzeci-douazeci şi cinci de ani
un fenomen straniu s-a putut dezvolta din ce în ce mai mult în Europa de
Vest şi mă refer aici la încercarea (şi reuşita parţială) prin
intermediul "superstatului" Europa Comună, de aplatizare şi neutralizare
a tradiţiilor, religiei şi legilor locale, caracteristice fiecărui
popor.Rezultatul acestui proces a dus din ce in ce mai repede şi mai
profund, la alienarea individului în propria lui societate. De asemenea
ambiţia din ce în ce mai puternică de centralizare (care într-un mod
diabolic aminteşte de "Uniunea Sovietică"), a dus la dezvoltarea unui
aparat de îndoctrinare şi control al individului, care pe nesimtite şi
"în mod democratic" şi-a pierdut din ce în ce mai mult libertatea.
Acum aproape
un an, un ziar danez a publicat nişte caricaturi la adresa profetului
Mohamed şi toata lumea musulmană, după ce imamii (preoţii musulmani) din
Danemarca au publicat falsuri compromiţătoare, s-au aprins într-un
protest "panislamist" încununat cu boicoturi economice, ameninţări cu
acte teroriste, incendieri de ambasade, etc., lucru de înţeles din
partea acelor naţiuni care trăiesc în anul 1450, după Mohamed. Insă ceea
ce nu înţeleg este de ce ţările europene din aceeaşi unitate europeană
cu Danemarca şi alte tări democratice din lume, care ţări au înscrise în
constituţie dreptul fiecarui individ de a se exprima liber, nu au sărit
în ajutorul Danemarcei. Nu s-au solidarizat cu ea! Ba din contră, o
grămada de intelectuali şi politicieni aşa-zisi "politic-corecţi" au
sărit ca arşi în ajutorul imamilor fundamentalişti, vărsându-şi veninul
coroziv asupra fraţilor creştini danezi. Am scris, la vremea aceea
câteva comentarii scurte încercând să apăr libertatea danezilor şi
indirect a noastră a tuturora de liberă expresie, mai ales că-mi bazam
comentariile pe o experienţă şi cunoaştere personală a musulmanismului,
trăind trei ani în Arabia Saudită. Mai mulţi români, atunci, m-au atacat
vertiginos, chiar agresiv. M-am gândit că românii ar avea cumva o scuză,
fiind 50 de ani obiectul persecuţiei şi îndoctrinării comuniste şi mai
ales gândindu-mă că generaţia tânără habar nu are de istorie şi de
faptul că şi noi românii am suferit vreo 500 de ani din cauza turcilor
islamici, dar trista constatare că intelectualii din Vest sunt nişte
laşi şi trădători ai principiilor de libertate, greu câştigate în timp,
m-a şocat. M-am gândit că aceasta este condiţia umană actuală, ca
om-masină, fără voinţă şi constiinţă proprie, dirijat de undeva de sus
şi mi-am îndreptat gândurile şi atentia în alte direcţii.
Apoi, din
întâmplare am dat de cartea jurnalistei şi scriitoarei italiene Oriana
Fallaci, "La Forta della Ragione" (Puterea Ratiunii), publicată în 2004
şi m-am gândit să traduc liber, fără pretenţii şi să expun câteva pasaje
scrise de aceasta neînfricată luptatoare pentru păstrarea tradiţiilor de
cultură şi libertate. Recomand cartea aceasta tuturor celor care sunt
interesaţi să descopere şi alte opinii, mult mai sănătoase şi mai
curajoase, decât cele expuse de mass-media oficială. Oriana Fallaci
scrie printre altele că ONU este o organizaţie "islamofila" şi se
bazează pe faptul că toate statele musulmane sunt membre ale ONU, cu
toate că au refuzat să semneze "Declaraţia Drepturilor Omului". In
schimb în 1997, ONU publică "Declaratia Drepturilor Omului in Islam", un
document care chiar de la început legifereaza: "Toate drepturile omului
cuprinse în aceasta declaratie sunt supuse legii Sharia din islam. In
ţările musulmane Sharia este singura ramă de referinţă pentru cei care
au cu drepturile omului de a face".
ONU acceptă
aceasta stranie clauzulă şi ambasadorul Pakistanului la ONU poate să
declare, fără ca nimeni sa aibe dreptul să protesteze, că, citez: "Prima
declaratie a drepturilor omului este Coranul, iar primele legi
privitoare la drepturile omului sunt cele expuse de Mohamed la Medina".
Inchipuiţi-vă ca un creştin sau un evreu ar fi declarat ceva asemănator
la ONU fără ca lumea musulmană sa se aprindă în „razboi sfânt“! Eu am
trait acolo şi cunosc "drepturile omului" musulman şi stiu cum se aplică
legea Sharia, mai ales femeilor. De asemenea mă întreb de ce aşa-zişii
"politic-corecţi" nu reacţionează la abuzurile din acele ţări guvernate
de legea Sharia şi mai ales de ce nu reacţionează la faptul că,
aproximativ 90% din tarile musulmane sunt dictaturi, ori militare ori
fundamentaliste.
Oriana Fallaci se întreabă de asemnea, cum de este posibil ca la Paris,
Londra, Copenhaga, Amsterdam, Roma, Madrid, Viena, etc., imamii
musulmani şi orişicare alt musulman, pot batjocori nepedepsiţi
tradiţiile creştine, pot numi femeile noastre „curve“, pentru că nu-şi
acoperă părul, pot arde drapelurile naţionale, pot ameninţa cu
represalii teroriste, etc., în ţările noastre libere, care i-au
acceptat, când au invocat teroare în ţările lor de origine musulmană şi
mai ales cum este cu putinţă că nimeni nu are voie (de fapt, acum este
interzis prin lege in UE), să critice sau să "ofenseze" religia
mahomedană?
Senegalezul musulman Doudou Diere, reprezentant special în Comisia
Drepturilor Omului de pe lângă ONU, scria într-un raport oficial ONU
despre tragedia musulmanilor din cele două continente, America şi Europa
unde, citez:" femeile, copiii şi bătrânii musulmani sunt jertfele unor
continui atacuri fizice şi verbale şi din această cauză trăiesc în
spaimă". Recomand oricărui cititor să se aventureze pe la periferiile
Parisului sau în Amsterdam, Londra , Marseille, Birmingham să se
lamureasac personal cui îi este frica şi de cine!
Am găsit foarte educativă expunerea istoricăa a fenomenului musulman şi
voi incerca să redau parte din primul capitol al cărţii "La Forza della
Ragione", pentru că mă gândesc că nu strică nimănui o repetiţie a unei
lecţii de istorie, extrasă din vechi documente, aşa cum nimeni nu mai
are curajul şi dreptul să o predea acum, doar Oriana Fallaci. "Nu mă
bucur când spun că arde Troia. Din Gibraltar până la fiordurile din
Sřrřya, de la stâncile din Dover la plajele Lampedusei, din stepele
Volvogradului la văile Loirei şi dealurile Toscanei, focul se întinde.
In toate comunele noastre se află acum un sat sau un oraş paralel, care
amintesc de Beirut în anii -70, un stat în stat, un guvern în guvern, un
sat sau oraş guvernat de Coran. Este doar o etapă în expansionismul
musulman. Acest expansionism pe care nimeni nu a putut să-l oprească,
nici Alexandru cel Mare, nici Julius Cezar, nici Xerxes, persanul sau
Napoleon, francul. Pentru că singura artă pe care fii lui Allah
întotdeauna au stăpânit-o la perfecţiune, este arta de a invada, cuceri
şi subjuga. Şi prada lor favorită a fost întotdeauna Europa şi
creştinismul.
In Anul Domnului 635, doar trei ani după moartea lui Mohammed, armata
jumătătii de lună a invadat Syria şi Palestina creştine. A fost A.D. 638
când ei au cucerit Jerusalimul şi Mormântul sfânt. A fost în 640 şi anii
imediat următori, când islamul a cucerit Persia, apoi Armenia şi
Mesopotamia şi tot în acei ani au invadat Egiptul creştin şi s-au
revărsat peste restul Africii de Nord creştine, Tunisia, Algeria şi
Marocul. A fost în 668 când ei au atacat Constantinopolul pentru prima
oară şi au tinut orasul sub asediu timp de cinci ani. A fost anul 711
când au trecut Gibraltarul şi au subjugat Portugalia şi Spania catolice
şi unde cu toate eforturile lui Pelayo şi Cid Campeador şi al altor regi
care au participat la Reconquista, au rămas aproape 800 de ani. Si toti
care în naivitatea lor nemărginită, cred în mitul despre "coexistenţa
pacifică între cuceritorii musulmani şi cuceriţii creştini", ar trebui
să reciteasca istoria mânăstirilor arse, istoria bisericilor prădate şi
transformate în moschei, istoria călugăriţelor violate, cea a femeilor
creştine şi evreice duse şi închise pentru totdeauna în diversele
haremuri, istoria copiilor răpiţi şi transformati apoi în ieniceri, care
să-şi terorizeze propriul popor. Ar trebui să se gândească la
răstigniţtii pe cruce din Cordoba, spânzuraţii din Granada, decapitaţii
din Toledo, Barcelona, Sevilla şi Zamora.
In Zamora la ordinul lui Almanzors, vizirul numit "mecenarul
filozofilor" şi "cel mai mare conducător pe care Spania-musulmană l-a
creat vreodată", la ordinele lui s-au executat cele mai teribile
atrocităţi, inclusiv trasul în ţeapă. Cine îndrăznea doar sa pronunţe
numele lui Virgina Maria sau Isus Cristos, era imediat executat. La fel
cel care ar fi îndrăznit sa tragă un clopot de biserică! Si dacă trecea
un musulman, toţi păgânii creştini sau evrei erau obligaţi să
îngenuncheze şi să-i facă loc. Şi dacă musulmanului i se năzărea ceva
care să-l deranjeze, avea dreptul să-i pedepsească acolo pe loc, fără
nici un fel de judecată. Asta da toleranţă! Din Spania, în 721 au
început invazia Franţei catolice. Sub conducerea lui Abd al-Rahman,
guvernatorul Andaluziei, au trecut Pyrineii şi au cucerit Narbonul.
Acolo au masacrat toată populaţia masculină, luînd în sclavie femeile şi
copiii. Au urmat Carcassonul şi Nimes, unde toti calugării şi toate
calugăritele au fost omorâte. Din Nimes au continuat prin Lyon şi Dijon,
prădând toate bisericile şi mănăstirile. Şi cât timp a durat acest
pîrjol doar în Franţa de sud? Unsprezece ani! In 731 o armată de 380.000
de infanterişti şi 16.000 de cavalerişti au cucerit Bordeauxul şi de
acolo s-au îndreptat spre Poitiers şi Tours. Si dacă Charles Martell nu
ar fi invins la Poitiers-Tours în 732, francezii (şi poate restul
Europei) ar fi dansat azi, „flamenco".
Oriana Fallaci redă apoi invazia musulmană în peninsula italică,
Sicilia, Roma, Toscana, bazinul Mării Adriatice, etc., dar eu ţin să mai
amintesc aici doar un episod din căderea Constantinopolului la 1453. "In
timp ce ienicerii violau calugăriţele chiar pe altarul catedralei Sf.
Sofia, Mehmed al ll-lea, în ciuda legilor Sharia din Koran, s-a îmbătat
cu vin cipriot si după aceea l-a violat pe primul născut al marelui Duce
greg-ortodox, Notora; un băiat de 14 ani renumit pentru frumuseţea lui.
Apoi Mehmet al ll-lea a decapitat toată familia Notora împreună cu toţi
nobilii greco-ortodocşi. Bisericile, după ce altarele au fost jefuite şi
clopotele topite, au fost transformate în moschei şi bazare. Aşa a
devenit Constantinopolul – „Istambul." Oriana Fallaci ne dă şi câteva
date statistice interesante din statistica demografică ONU, date care
dovedesc clar supremaţia musulmană cu privinţă la nativitate şi
înmulţire. Populatia musulmana creşte în medie cu 4,60-6,40 % pe an, pe
când cea crestină în acelaşi spaţiu european, creşte doar cu 1,40-1,50 %
pe an.
Dar cel mai bine ar fi să ne amintim de ceea ce Boumedienne, (Premierul
algerian, cel care l-a dat jos de la putere pe Ben Bella) a declarat la
Adunarea Generala ONU în 1974, citat: " Intr-o bună zi, milioane de
oameni vor părăsi regiunile din Sud, îndreptându-se spre Nord. Si ei nu
vor veni ca prieteni. Ei se vor înghesui acolo ca să vă cucerească. Si
cucerirea Nordului se va înfăptui prin "a pune copii" pe lumea asta a
voastra. Femeile noastre vor fi acelea care cu ajutorul uterului lor ne
vor asigura victoria!" Islamul de sute de ani are un plan bine definit
şi îşi obligă toţi supuşii să se devoteze misiunii de a converti,
într-un fel sau altul toată lumea credinţei lui Mohamed. Şi Europa este
mai aproape decât crede sau vrea să ştie, de finalizarea acestui proces.
In curând copii noştri vor fi obligaţi să schimbe Biblia cu Coranul şi
asta doar pentru că statistic de acum într-o sută-două de ani,
musulmanii vor fi în majoritate de populaţie în Europa.
Eu nu sunt pe deplin convins că atunci, fiind în majoritate, musulmanii
vor respecta sau accepta religiile sau traditiile noastre creştine.
Istoria islamului ne spune clar că nu va fi aşa. La fel ne spun
exemplele statelor musulmane actuale, moderne, unde libertatea de
expresie intelectuală sau religioasă, care diferă de islam, este ori
inexistentă, ori foarte limitată.
Dimitrie
Grama
Danemarca
|
