Un marketing al fericirii - luna cadourilor

Psiholog Mstrd. Ilie Marinescu

Nu ţi-ar plăcea să ştii o formulă magică care să îţi aducă buna dispoziţie, să îţi creeze un confort şi o atmosferă care să te facă fericită ? Sunt convins că da, şi nu ai nici o vină pentru că simţi astfel, pentru că şi eu aş reacţiona fără îndoială la fel dacă m-ai întreba aşa ceva. Toţi tânjim în această perioada a anului după o stare de fericire care să radieze din suflet către cei dragi. Dacă ar fi să ne ghidăm după gluma lui Woody Allen că „viaţa este un restaurant mic, prost şi scump şi-n plus, nici nu ne satură”, ar trebui să renunţăm la toate plăcerile pe care aceasta ni le oferă. Cum însă în această lună stările emoţionale vă sunt puse la grea încercare, alternând între bucuria primirii cadoului mult râvnit sau tristeţea că ceea ce v-aţi dorit de o bucată bună de vreme nu vi s-a îndeplinit, este bine să vă păstraţi cumpătul şi să vă bucuraţi din plin chiar şi pentru cel mai neînsemnat cadou, fiindcă de cele mai multe ori gestul celui care oferă un cadou contează mai mult decât valoarea lui. Să devină oare un pericol al fericirii voastre această lună în care vă puneţi toate aşteptările de peste an? Dacă veţi căuta fericirea în rafturile magazinelor s-ar putea să descoperiţi când oferiţi cadourile sursa nefericirii, fiindcă nu aţi intuit pe deplin aşteptările persoanei dragi, sau aţi intuit-o, dar…este prea puţin.

Darurile pot înlocui fericirea?

Oamenii fericiţi ar trebui să nu consume pentru că ei au de toate. Atunci, comerţul înseamnă că este stimulat de suferinţa voastră, de dorinţa de a avea sau a primi cât mai mult. Cu câteva zile înaintea unei sărbători religioase, când multe persoane alergau după cadouri, eram într-un magazin şi m-am trezit în faţa unui raion de jucării. Lângă mine două persoane bine îmbrăcate alegeau cu nervozitate cadouri, fiecare în colţul lui, probabil pentru copiii lor. Fără îndoială că spuseseră vânzătoarei vârsta copiilor pentru ca aceasta să le dea ultimul cadou la modă pe care aceştia nu-l posedau încă. Păreau că sunt grăbiţi şi indispuşi. M-am simţit deodată întristat de scena respectivă, fiindcă aveam impresia că vor să cumpere cadouri pentru a-şi compensa absenţa, se simţeau vinovaţi că nu stăteau destul cu copiii acasă şi se răscumpărau răsfăţându-şi copiii cu munţi de cadouri. Mi-l închipuiam pe copil primind cadoul cu o vagă încântare, iar apoi brusc, să întoarcă spatele părintelui vinovat că nu stă destul acasă, şi brusc magazinul mi s-a părut sinistru.

Cadourile produc obiceiuri proaste?

Dacă odinioară darurile erau rare şi preţioase pentru majoritatea oamenilor, care aveau mare grijă de ele, în zilele noastre sunt complet devalorizate, aruncate sau uitate foarte curând după ce au fost primite, mai ales dacă nu au fost pe măsura aşteptărilor tale. Într-un fel toţi ne dorim ceva care să ne scoată în evidenţă personalitatea, mai ales dacă vecina ta va primi de Crăciun o maşină nouă, pentru că cea de anul trecut nu îi mai place, iar tu o banală geantă de vinilin. Pentru acele persoane invidiate de tine, există totuşi teama că acele repetate şi „banalizate” „promisiuni de fericire” pot duce la apariţia unor proaste obiceiuri şi la pierderea capacităţii de a se bucura de cadouri mai fireşti, desprinse de material, care cel puţin poţi spera că sunt mai satisfăcătoare şi mai durabile în timp. Un dar foarte scump înlocuieşte oare fericirea şi iubirea dintre doi oameni?

Fericire sau aparenţă?

Fericirea înseamnă să fii fericit cu adevărat nu să te prefaci că eşti fericit. Este luna cadourilor în care toate frustrările trebuie date uitării şi să te bucuri din plin de fiecare clipă petrecută alături de cei dragi, indiferent de cadoul primit. Este luna sau ziua în care aceste gesturi îţi încarcă pozitiv sufletul de bucuria că din puţinul sau prea plinul celui de lângă tine a făcut un alt suflet fericit, aşa cum tu însăţi doreşti să fi fericită. Nu încerca însă să profiţi de pe urma acestor gesturi, ia-le ca atare, deoarece s-ar putea ca dincolo de semnificaţia lor  să fie un cal troian.

By Psychologist Mstrd. Ilie Marinescu

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com