HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

Un ospiciu numit România -  

Cronica unui eşec premeditat 

 

EŞECUL  UNEI  CRONICAR - COZMIN  GUŞĂ

 

Corneliu Florea, Canada

             

În  ROMÂNIA, într-o librărie, atenţia mi-a fost atrasă de coperta unei cărţi ce avea titlul:  UN  OSPICIU  NUMIT  ROMANIA, sub care mai scria  Cronica unui eşec premeditat. Autor Cozmin Guşă - C.G..  Refuz, ca simplu cititor, cetăţean român şi medic, să se numească România un ospiciu, oricât de nemulţumit şi intrigat ar fi cronicarul ( cel ce scrie o cronică poate fi numit cronicar). România este ţara românilor, iar ospiciul, după DEX este  spital, sanatoriu în care sunt îngrijiţi alienaţii mintali, bolnavii psihici; casă de nebuni; balamuc !   

 Am cumpărat cronica, 270 de pagini, si am citit-o. Întitulându-şi astfel paginile scrise şi semnate cronicarul a devenit un blasfemator al României şi nu un cronicar al vremurilor pe care le trăieşte în ţara în care s-a născut  el şi tot neamul său romanesc. 

Cronicarul este puţin cunoscut în diaspora românească, dar bine cunoscut în România, unde vârtos a făcut politică de alpinist spre vârful piramidei politice. S-a născut  în 1970 la Câmpia Turzii, a terminat facultatea de fizică la Cluj, iar la Bucureşti a ajuns secretar general al PSD-ului (la pagina 162 scrie că asemenea funcţie a avut şi Nicolae Ceauşescu). Semnificativă, din punct de vedere psihologic, această asociaţie. Poate, în capul celor care vad în politicieni altceva decât nişte căţărători la putere prin orice mijloace, o fi însemnând ceva grozav.)

Nu l-a suportat pe Iliescu şi Năstase, erau mai mari ca el, mai puternici, îi ţinea în hăţuri fiind tânăr (acestia l-au etichetat lichea şi Guşă-agent rus). În 2004, l-a sprijinit pe Băsescu împotriva lui Năstase şi astfel a ajuns consilier prezidenţial. Felicităr!  În 2005 s-a despărţit de Băsescu, prin demisie – cu toţii ştim câte feţe de cortină are cuvântul demisie. În 2008 a candidat la primăria capitalei, care i-a suflat-o doctorul Oprescu, un vechi activist al partidului comunist, iar în 2009 l-a sprijinit pe Geoană împotriva lui Băsescu. "Prostănacul" Geoană a pierdut iar politologul ardelean a căzut în depresie datorită eşecului (depresiunea nu intră la bolile chirurgicale, aşa că nu se poate extirpa …)

Am folosit cuvântul politolog , pentru că C.G. este doctor în politologie. Fizica, pe care a terminat-o la Cluj, a pus-o de mămăligă ca şi Patapievici. În paranteză, după 1989 toţi oportunişti politici sunt doctori în politologie, mult mai uşor decât un doctorat în fizică, care nu face nici două parale pe lângă cel politologic !! Şi apropo, politolog, politologie, nici nu existau în DEX-urile dinainte 1989, ne-am procopsit cu ele de la lovitura din Comitetul Central.  E ceva !!

 Să ne demonstreze că este doctor în politologie CG are un capitol de 36 de pagini de explicaţii şi interpretări despre bolile mintale, psihice în care îi îndeasă  pe românii în ospiciul din cronica lui. Scrie despre societatea romanească că este dezaxată (pag. 40), iar marea majoritate a românilor, datorită stresului social de după 1989, prezintă grave tulburări de conştiinţă, de personalitate, antisociale, sunt anxioşi, depresivi, dependenţi de alcool sau droguri, maniaco-depresivi, schizofrenici, paranoici. Da sunt, ca în toate ţările lumii, dar nu e cuminte, rezonabil, înţelept să numim ţara ospiciu. Citiţi capitolul şi vă veţi convinge ce balamuc face doctorul în politologie din ţara lui şi vă veţi da seama de ce CG nu a rămas în fizică, o ştiinţă extraordinară, dar numai pentru cei fără tulburări de comprehensiune a realităţii. Trebuie să menţionez că după cronicarul politolog sunt şi excepţii, nu toţi sunt alienaţi mintali, au mai scăpat câţiva cu toate că trăiesc în ospiciul descris de el … 

Cronicarul  îşi intitulează capitolul următor cronica subiectivă a ultimei sute de ani cu precizarea ca în această sută de ani, pe care o începe cu răscoala din 1907, s-au pus seminţele dezastrului  (pag. 74). E bine că a intitulat-o subiectivă pentru că este o slabă, puerilă cronică, exact ca a elevilor care au căzut la bacalaureat în 2011. Fâşii de evenimente şi personaje istorice lipite şi comentate cu adevărat subiectiv, părtinitor sau distorsionat, mai ceva decât  lucrările celor căzuţi la bacalaureat. Scrie: "Sub falsa impresie de construcţie a solidarităţii naţionale acel tip de organizaţie a reuşit să scoată la suprafaţă ,,monştrii,, care sălăşuiau în adâncul societăţii româneşti de atunci, scrie despre Legiunea tineretului roman, demonstrându-ne ca e repetent şi în politologie, nu numai la istorie. Pe unele le mai şi brodeşte, mai ales pe cele după 1989, dar nu-i numeşte monştri ieşiţi la suprafaţă şi pe care noi, cu toţii cei de acum, îi cunoaştem mai mult şi bine cronicarul politolog. Trebuie precizat că afară de două şocuri (se practică epatarea pe scară socială) un ospiciu numit  România şi apel către tinerii valoroşi – la care am să revin – nimic nou, nimic necunoscut în cele 270 de pagini, deşi C.G. vine din vârful piramidei politice şi sunt convins că ştie multe, ce trebuiau  împărtăşite  cititorilor romani din ospiciu lui, dar altum silentium din lipsă de curaj civic !!

Următorul capitol m-a interesat pentru ca scrie despre eşecul elitelor. E mai bun decât precedentul, dar rămâne la suprafaţă. Tăinuieşte multe, nu merge până în pânzele albe. Frică, griji sau interese?! Începe cu elitele politice de la Dej la Ceauşescu şi ajunge la stolojenii, văcăroii, hrebenciucii zilei mediocrităţi. Trece la elitele intelectuale de la ,,marele,, Zaharia Stancu până la ţuţerii Mircea Cărtărescu şi Patapievici (pag. 129). Justiţia nu are elite, merge şi aşa, iar la elitele presei vorbeşte de lustragii, şantajişti, delatori. Se întreabă cum a făcut atâta avere  Cornel Nistorescu şi cum Mihai Tatulici, marea vedeta a UTC-ului de pe timpuri, este tot în fruntea mass mediei din Bucureşti (Tovaraşul Mihai Tatulici este cel care după 1989 a lansat  sintagma ruşinea de a fi român !).

Stăruie cu argumente concrete asupra a ceea ce nu are biserica ortodoxă română, elite. Începe cu preoţii turnători, informatorii de bază ai securităţii de ieri şi de azi până la Bartolomeu Anania şi Teoctist. Despre turma creştină care îşi urmează orbeşte pastorii. (pag 149) şi oprimarea, desfiinţarea şi devalizarea Bisericii Greco-Catolice  de către BOR. (pag.150). Total declin moral şi creştinesc în BOR în timp ce turma creştină e ţinută în bezna … celor 18.000 de biserici noi construite după 1989 din banii publici. (pag151) şi altele.

Despre elitele societăţii civile spune că sunt trendy printre cei avuţi !! ,,Trendy,, este la modă şi în romgleza politologilor şi concluzionează: îşi trec onoruri şi onorarii de la unii la alţii, într-o ,,societate civilă,, care are un teribil aspect de cloacă (pag. 153)  Drept, şi îi bagă în cloacă pe Patapievici şi Andrei Pleşu. Merită ! Elitele politice de astăzi sunt bine puse pe tocătorul politologului, dar nimic, nimic nou. Toate astea le ştie şi badea Grigore din Ciosa, şi sunt convins că ar scrie o cronică mai bună despre statul roman atât de defect, dezarticulat (pag179)  .           

Un capitol aparte al cronicii este cei 4 escu. Ceausescu – megaloman, cu educaţie precară şi complexe. Iliescu – un mediocru dizarmonic, ce a jucat ,,la cacealma,, în România promovându-şi pseudodisidenţa. Constantinescu – ucigaşul speranţei … care nu a avut curaj, putinţă şi voinţă. Băsescu – o mare dezamăgire… părintele şi victima celei ,,de-a doua fraţii a Securităţii … o păpuşă în mâinile unora care îl manipulau – manipulează! Faptele şi comentariile celor 4 escu  le aveţi în faţă la tot pasul. E bine că le-a scris si C.G., dar de la el ne aşteptam la mai multe detalii şi interpretări. Îmi rămâne speranţa în badea Grigore din Ciosa, nu în politologi.

Capitolul unde şi ce suntem astăzi e pesimist, deprimant, tragic. La pagina 226: Romania de azi- ţară periferică, izolată, cu vecini ostilizaţi (ostilizaţi ?).  Economia Romaniei a fost practic dărâmată cărămidă cu cărămidă  (pag. 232 ), România , pe linie moartă  (pag. 239).  Clasa politică s-a-nţepenit  (pag. 241).  Şi după tot acest  cocteil pesimist de douăzeci de pagini, politologul cronicar vine cu întrebarea:  ce-i de făcut ?  Şi iată care îi este răspunsul : APEL CĂTRE  TINERII  VALOROŞI : PLECATI  DIN  ŢARĂ !!

Surprinzătoare soluţie, izbitor filistinism, şocant apel din partea unui politolog al tinerei generaţii !!  De trei ori în trei  pagini  îndeamnă  tineretul să plece din România pe care o consideră la început un ospiciu de nebuni , apoi junglă românească (pag.255) şi la urmă o compară cu peşteră despre care a vorbit Platon (pag. 257).   

Domnule Cozmin Guşă, sunteţi încă tânăr, sunteţi liber să plecaţi dacă numai atât vă duce capul de fizician politolog frustrat de eşecurile personale, dar nu îndemnaţi  pe nimeni să plece, fiecare să-şi aleagă singur soarta lui. Nu deschideţi porţile ospiciul dumneavoastră şi  faceţi ieşirile tinerilor valoroşi din el.

Şi încă ceva, aţi făcut o referire nefundată la adresa tineretul, care după unirea cea mare şi  firească, a ales ca orientare politică naţionalismul românesc al Legiunii, aţi scris că a generat monştri! Ce a generat tânăra dumneavoastră generaţie ? Ce generează în continuare? În două decenii nu s-a găsit în generaţia dumneavoastră un singur român tânăr, în jurul căruia să fie atâta adeziune de simţire şi voinţă naţională, de care avem atâta nevoie, cum s-a format în jurul lui Corneliu  Codreanu …

 

CORNELIU  FLOREA

SEPTEMBRIE  2011

CANMORE – CANADA

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com