|
UNIREA CU ROMA SUB CUZA SI ILIESCU
Prof. dr. Viorel Roman
consilier academic la Universitatea din
Bremen, Germania
Impresii si pareri personale in FORUM
Asa cum Razboiul Crimeii 1853-1856 e vazut ca primul
razboi mondial neîmplinit, tot asa si Razboiul Rece - incheiat dupa
întelegerea ruso-americana din anii '80, e un al treilea razboi mondial
nerealizat.
Românii s-au folosit de aceste oportunitati sub principele Alexandru Ioan
Cuza 1859 si presedintele Ion Iliescu 1989 pentru revenirea la originea si
valorile civilizatiei lor latine, la Roma. Pentru ca de fiecare data rusii
se retrag in matca lor, mai mult sau mai putin pasnic, si se modernizeaza
pentru a face fata islamului si pericolului galben. Ei pastreaza totusi un
cap de pod pe Prut / Nistru si influenta la români, ca placa turnanta
ortodoxa, culoar de legatura cu fratii lor, slavii de la sud de Dunare.
*
Congresul de la Paris îi scapa pe moldo-valahi de protectoratul ruso-turc.
Ei ajung astfel, sub protectia marilor puteri, sa faca Unirea 1859 si apoi
Cuza in sapte ani reorienteaza Principatul de la Istambul / Moscova spre
occident / Roma.
România ramine obedient Patriarhului grec, unealta ruso-turca, asa ca
discutiile despre Concordat, Unirea cu Roma erau secrete. Pentru rusi,
greci, turci, austrieci, maghiari si sîrbi era inacceptabila emanciparea
românilor de sub supravegherea politico-religiosa greco-pravoslavnica.
Mihail Kogalniceanu, sfetnicul lui Cuza, a dictat o scrisoare in aceasta
chestiune in prezenta a trei persoane, asa ca s-a aflat de planul de a
parasi tabara greco-slava in favoarea Europei occidentale, latine. Nici
intermediarii lui Cuza Voda cu Sfintul Scaun, n-au fost la inaltimea
ceruta.
Biserica românilor anatemizata de greci dupa secularizarea averilor
manastiresti inchinate lor, ca eretica si schismatica, obtine autocefalia
sub regele Carol I. Oricum autoritatea Patriarhului grec se baza la
români numai pe forta armata a Sultanului si a Tarului de la Moscova.
Dupa detronarea si exilarea lui Cuza, politica revenirii la Roma a fost
inlocuita de fratii lui francmasoni instruiti la Paris cu o ideologie
„ortodoxa laica“, cu limba, cultura franceza si dinastia de
Hohenzollern-Sigmaringen, ramura romano-catolica.
In ciuda tuturora, Cuza e un erou pentru români. Anturajul sau, în afara
de Kogalniceanu, era „bizantin“ si nici de dusmani nu ducea lipsa. Iata
ce observa ziarul rus Le Nord: „Cuza aspira nu mai putin decit la coroana
regala a României, subordonarea ritului grecesc celui roman in
Principate, convertirea lui insasi la catolicism, in schimbul sprijinului
puterilor catolice pentru urcarea lui la tron. (22 febr. 1864)
In acelasi an boierul Nicolae Rosetti Raznoveanu îl denunta la Moscova pe
Cuza: „Toti am fost cuprinsi de cea mai dureroasa neliniste vazind
staruintele, deja de patru ani, de a smulge tarii noastre credinta, care
pina acum a pazit si mângaiat pe parintii nostri; toti am tremurat, vazind
ca aparatorii firesti ai credintei noastre, oameni, care stau in fruntea
tarii noastre, se unesc deschis cu aceste sfortari care ne imping prin
toate mijloacele la schisma si erezie, supunindu-ne jugului papal… In
acelasi timp, organele oficiale ale guvernului au inceput, la orice
ocazie, sa destepte in noi ura si dispret fata de coregionalii nostrii
din Rusia si de biserica greaca de la Constantinopol, mama noastra
obsteasca… N-a fost destul ca a lipsit de putere pe calugarii greci,
trebuia sa-i si goneasca… Cu toate acestea generatia de acum… a ramas
legata in adincul inimii sale de vechia lor credinta ortodoxa, astfel ca
râvna guvernului nu a putut culege multe jertfe. Dar viitoarea generatie
va fi mai accesibila pentru iubirea papala. Pentru aceasta au inceput sa
scoata din seminariile nationale limba parintilor greci si sa o
inlocuiasca cu studierea limbilor franceza si latina… au introdus
profesori greci-uniti. In fruntea Universitatii din Iasi au pus pe un
unit… In scolile de fete au adus surori de carietate catolice... In
ora-ele de judet, ca in Botosani, se vede ca sunt destul de multi simpli
preoti catolici de parohie, au instituit episcopate catoli-ce. A pregatit
introducerea calendarului greco-unit… In sfirsit, ca sa se dea ultima
lovitura, s-a infiintat seminarul catolic din Iasi ca sa inunde satele
noastre cu propagandisti romano-catolici si sa le predea ca jertfa
prozelitismul bisericii papale. Guvernul nostru nu pierde nici-o
inprejurare ca sa arate o vadita bunavointa fata de episcopul catolic si
propagandei lui, pe când în locurile cele mai inalte se discuta public
despre superstitiile credintei orto-doxe… Pe lânga aceasta trebuie sa Va
spun, ca guvernul nostru, numai pentru a termina despoticele sale planuri…
trebuie sa se incredinteze de ajutorul – fireste nu fara folos personal –
politicei straine, trebuie sa-i dea – zic – o asigurare: aceasta
asigurare este darîmarea religiei noastre nationale si inlocuirea ei cu
religia catolica. Nu am nevoie sa arat aci legatura launtrica, care
uneste propaganda catolica din tara noastra cu propaganda pe care o
savirseste in aceiasi vreme clerul polon, insufletit de aceiasi politica
in tinuturile apusene al imperiului (rus). Astfel a trebuit sa se temine
marele plan, care nu a avut alt scop afara de a ataca imperiul rus
ortodox in acelasi timp din doua parti opu-se, creându-i la Vistula si pe
Dunare dusmani de credinta si de politica. Augustul imparat, care conduce
in prezent soarta imperiului, numai sa voiasca, si va stropsi cu o singura
lovitura revolutia si erezia… Eu nu vorbesc despre marile interese
politice, care trebuie sa înpiedice Rusia in lupta contra distrugerii
ortodoxiei la Dunare; numele ei atunci va fi urât, influenta ei va fi
perduta, influenta dusmana insa va fi stapâna lînga portile ei. Eu chem
gânduri nelumesti. Eu ma adresez ortodoxiei tuturor fratilor nostri din
Rusia… Ceea ce ati facut pentru tinuturile apusene ale imperiului, unde
ca si la noi, credinta nationala a fost o tinta pentru fanatica propaganda
a partidului polon, faceti acelasi lucru si pentru noi…“ (Stefan Berechet,
Un nou document privitor la reformele bisericesti ale lui Al. I. Cuza, in
Biserica Ortodoxa Româna, 1925, p.75)
Avem aici sintetizate toate prejudecatile ortodoxe legate de Roma, dupa
Unire 1859 si Revolutie 1989: (re)orientarea moldo-valahilor de la Tarul
rus si Patriarhul grec spre Europa de vest (azi Uniu-nea Europeana), spre
Roma e tradare; prezenta occidentala pe Vistula si Dunare la poloneji si
români (extinderea NATO de azi), este si din punct de religios
inacceptabila pentru ortodocsi condusi de Moscova; prezenta catolicilor
si unitilor cu Roma din Ardeal in invatamint, institutiile de carietate
este numai un cal troian al prozelitismului occidental; chiar si cultura
laica franceza, limba franceza si latina sunt la fel de subversive etc.
Acest codex pravoslavnic, vechi de un secol si jumatate, e propagat in
România postrevolutionara sub lozinca - „Nu ne vindem tara!“
* *
La Revolutia din ´89, Iliescu, fidel celei de a „treia Roma“ / Moscova, ia
puterea dupa lichidarea lui Nicolae si Elena Ceausescu, adepti ai celei
de a „patra Roma“ / Bucuresti. De atunci toata suflarea româneasca e
pentru Europa / UE si depasirea statutului de sclavi la periferia
orientului.
Asa a reaparut spinoasa dilema politico-religioasa din vremea lui Cuza
Voda: pentru integrarea româno-ortodocsilor in vest, in lumea catolicilor
si protestantilor, e necesar un limbaj comun, de dialogul si Unirea cu
Roma. In acest scop Iliescu a fost de mai multe ori la Roma, si in mai
1999, cind Emil Constantinescu, un subaltern de-a lui pe linie de PCR, era
presedinte, Ioan Paul II a vizitat România si a rede-schis, unicului neam
ortodox de origine latina, portile „Europei“ unite / UE. Au venit apoi si
conducatori apuseni laici, care sprijina si ei integrarea in UE 2007. Si
Preafericitul Patriarh Teoctist a fost de mai multe ori la la Roma, s-a
imbratisat in vazul multimii cu Papa si au vorbit de Unire atit la
Bucuresti cit si in Piata Sf. Petru.
Bineinteles ca Iliescu nu e Cuza, cum nu e nici Constantinescu, care-l
imita. Lipseste azi un Kogalniceanu si o generatie pe masura. In Razboiul
Rece rusii au lichidat tot ce facilita românilor emanciparea, orientarea
lor spre vest. Doua mii de biserici unite cu Roma au fost trecute la
ortodoxia Moscovei de Armata Rosie. Mii de preotii si zeci de mii de
intelectuali prooccidentali au fost exterminati si exilati. Au fost
interzise mii de publicatii, autori. A urmat îndobitocirea, cu larg
caracter de masa: „In scolile elementare, de specialitate, dar mai ales
din licee si facultati trebuie sa fie inlaturati profesorii de valoare
care se bucura de popularitate. Locurile lor trebuie sa fie ocupate de
oameni numiti de noi, avind un nivel de pregatire slab... la facultati sa
ajunga cu prioritate sau in mod exclusiv, cei ce provin din cele mai joase
categorii sociale, cei care nu sunt interesati sa se perfectioneze la
nivel inalt, ci doar sa obtina o diploma." (KGB. Istoria secreta a
operatiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov. Buc. 1994, p.447)
In acest context nu-i de mirare ca de 14 ani Iliescu linisteste norodul
drept credin-cios cu duhul soborniciei si se confrunta si cu vrajmasi
cunoscuti deja sub Cuza. Rusii, grecii, maghiarii si sirbii nu sunt pentru
emancipare si Unirea cu Roma.
Nici Unitii cu Roma, dupa o generatie in catacombe, n-au ajuns la cadenta
impusa de clarviziunea si dinamismul papei Ioan Paul II. Români care mai
pledeaza pentru obedienta rusa si greaca sunt putini, totusi exista
urmasii ai boierului Raznoveanu si ai KGB-ului, mai ales in Moldova. Ei se
închina in continuare la Moscova / Constantinopol si vad in occident tot
raul, vrajmasie si prozelitism.
In lipsa alternativei occidentale autentice, reapar paleativele
trecutului. Astfel curentul cultural francez, apusean, evreii,
francmasonii, dinastia germana joaca din nou rolul de intermediari între
români si apus.
Sub Iliescu avem o situatie similara cu cea sub Cuza, dar exact pe dos.
Daca profitind de Razboiul Crimeii, Cuza si Kogalniceanu, in taina si
fara sprijinul eficient al intermediarilor cu Roma, au fost mari
deschizatori de drumuri inpotriva tuturora, Iliescu si Teoctist, cu toate
ca au in vazul lumii sprijinul generos al papei Ioan Paul II, al vestului,
inclusiv dorinta majoritatii, nu sunt la inaltimea momentului istoric
prilejuit de sfirsitul Razboiului Rece. Din contra. Dupa toate aparentele,
Era Ion Iliescu e una de tranzitie.
* * *
Azi nu mai e un secret pentru nimeni ca „toate drumurile duc la Roma“, ca
Papa îi accepta pe români asa cum sunt, nu cere convertirea la
romano-catolicism. Nici macar modelul Unirii cu Roma din 1700 nu e actual,
iar extinderea UE / NATO nu e impotriva rusilor, care coopereaza cu
occidentalii in vederea unitatii militare crestine pe fronturile Asiei.
Cultura apuseana nu respinge valorile orientale, ci printr-un dialog de
la egal la egal, urmareste o imbogatire si inobilare reciproca.
Majoritatea vad ca România / Moldova merg intr-o directie gresita si 2/3
din studenti vor sa se integreze individul, sa fuga in vest. Si daca
Cuza si Iliescu n-au reusit, dupa Razboiul Crimeii si Razboiul Rece, sa-i
scoata pe moldo-valahi de la periferia mizeriei orientale si integra in
civilizatia Europei latine / UE, urmasul lor, Presedintele care va fi ales
in 2004, va avea o noua sansa, in era globalizarii.
Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen,
Germania
|
