|
Unu
- Ceauşescu, Doi
-
Sadam
Şi în 68 de state mai există
pedeapsa cu moartea
Viorel Baetu ( Ars Longa -
Nuernberg), Germania
 La
25 decembrie 1989, după un proces scurt, Nicolae Ceauşescu (Dictatorul
Roşu; Măcelarul din Balcani; etc, etc) este condamnat la moarte, pus la
zid şi executat. El a avut 71 de ani.
La 30 decembrie 2006 după luni şi luni de proces Saddam Hussein
(Dictatorul din Bagdad; Măcelarul din Bagdad; etc, etc) este condamnat
la moarte, dus într-un subsol unde îl aşteaptă o frânghie cu un laţ la
capăt şi spânzurat. El a avut 69 de ani.
Dintre faimoşii dictatori, roşii sau negri, astăzi au mai rămas doar
câţiva care se mai ţin pe tron.
Numărul unu este Fidel Castro sau „Fidel cel roşu” care are acum peste
80 de ani. Se pare că el va muri în propriul pat, de moarte bună şi Cuba
după ce va plânge la comandă, îl va înmormânta cu toate onorurile, mai
ceva decât faimoasele înmormântări ale boşilor mafioţi din Chicagoul
anilor 30.
Numărul doi este Kim Jong Il sau „Kim cel cu bomba atomică” care are
acum 65 de ani. După legea seriilor, acesta ar trebui peste 2 ani, adică
la 67 să aibă aceeaşi soartă ca Nicolae şi Saddam, iar în Coreea de Nord
se practică sistemul execuţiilor publice - împuşcare spânzurare,
uciderea cu pietre şi linşajul. Deci au de unde alege!
Ceilalţi, care sunt împrăştiaţi prin Asia şi Africa, se ţin la putere
până ce un general se satură să fie numai general şi îi dă la o parte.
Aici generalul devine dictator, dictatorul dispare de pe scenă şi
dictatura se va numi altfel, rămânând la fel de brutală şi nemiloasă ca
cea precedentă.
Execuţia lui Saddam a readus în atenţia opiniei publice mondiale
controversata discuţie asupra pedepsei cu moartea. Gemenii conservatori
Lech si Jaroslaw Kaczynski care conduc Polonia, anunţă lansarea unei
campanii in favoarea reintroducerii pedepsei cu moartea. „Vrem sa lansam
o dezbatere, cu scopul precis de a obţine o modificare reala a
protocolului numărul 6 al Convenţiei, care interzice pedeapsa capitala
în Europa, sau cel puţin sa obţinem ca aceasta problema sa rămână la
latitudinea legislaţiilor naţionale“, a declarat Gosiewski, ministru
fără portofoliu in guvernul de la Varşovia. Într-un recent interviu,
preşedintele Lech Kaczynski, şi-a exprimat dorinţa de a iniţia o
dezbatere europeana pe tema pedepsei capitale. „Trebuie sa discutam
despre aceasta în Europa si cred ca, pe măsura ce va trece timpul,
Europa îşi va schimba părerea“, a afirmat preşedintele polonez, care s-a
declarat „un adept al pedepsei cu moartea“. Uniunea Europeana a sărit în
sus …de bucurie!
Întodeauna depinde din ce unghi priveşti o problemă.
Interesant e să vedem cum un Nicolae născut, crescut în România cea
balcanică şi ortodoxă şi un Saddam născut, crescut în Iraqul cel
oriental şi închinându-se profetului, să ajungă să semene de parcă ar fi
fraţi gemeni.Saddam se naşte la Audscha un sat sărac din Iraq, într-o
familie de ţărani foarte săraci.
Ceauşescu se naşte la Scorniceşti, un sat prăpădit din România, într-o
familie de ţărani săraci lipiţi pământului.
Saddam ajunge la putere călcând peste cadavre, devine, secretar general
al partidului Baath, conducătorul ţării şi comandantul suprem al
forţelor armate, …şi.. şi...şi.
Ceauşescu ajunge la putere înlăturându-şi fără milă concurenţii, devine
secretar general al partidului comunist, conducătorul ţării şi comandant
suprem al forţelor armate, …şi.. şi.. şi.
Saddam face totul numai pentru binele poporului său, deci foloseşte
bogăţia ţării, petrolul, pentru a se îmbogăţii el şi ai lui.
Ceauşescu face totul numai pentru binele poporului român, deci foloseşte
bogăţia ţării, vinde evrei, nemţi şi arme, pentru a-şi umple el şi a lui
conturile secrete din Elveţia.
Saddam, lasă din când în când să picure ceva din bunăstare şi spre
supuşii săi, dar cu trecerea timpului, tot mai puţin, până ce închide
robinetul de tot. El îşi lasă „iubitul popor” în mizerie, dar în mâna
lui Allah.
Ceauşescu aduce o scurtă perioadă de bunăstare aparentă, poporului român
la începutul anilor 70, după care îşi creează clica lui care devine
„poporul”, restul trebuind hrănit doar atâta cât să poată aplauda când
familia se arată plebei. El îşi lasă supuşii în mizerie, dar în mâna
Partidului Comunist.
Saddam omoară, tot ce i se pare lui, că stă în calea „misiunii lui
sfinte” scrise pentru el „de Allah cu propria-i mână” în special pe
curzi şi şiiţi.
Ceauşescu omoară (e drept mai subtil) tot ce i-ar putea submina puterea
şi autoritatea, în special pe cei care au capacitatea de a gândi.
Saddam îşi aduce clanul la putere, îl face bogat şi puternic dar îl
supraveghează cu ochi de Argus.
Ceauşescu îşi aduce clanul la putere şi-i dă tot ce nu a visat pe vremea
când se spălau şapte într-o găleată, dar ce spune el e „Lege”.
Saddam se autoglorifică prin statui, tablouri, imnuri şi tot ce credea
el că duce la nemurire (se mai înşeală omul în viaţă).
Ceauşescu se autoglorifică prin statui, tablouri, imnuri, şi tot ce
credea el(Elena) că te poate face nemuritor (asta a devenit, dar nu cum
şi-a închipuit).
Saddam îşi construieşte un palat după altul şi se proclamă urmaşul
califilor din Bagdad.
Ceauşescu îşi construieşte un palat după modelul „Versailles” ( la asta
nu poate ţine pasul cu aurul califilor) şi se proclamă urmaşul lui
Ştefan cel Mare.
Saddam Hussein nu a recunoscut niciodată instanţa tribunalului special
şi i-a sfidat pe judecători la fiecare audiere.
Nicolae Ceauşescu nu a recunoscut niciodată curtea militară care l-a
condamnat şi a sfidat completul de judecată.
Poate există o mică deosebire:
Ceauşescu a avut-o pe Elena.
Sadam nu a avut-o!
Dar amândoi au fost convinşi în paranoia lor că reprezintă…….Ce au
reprezentat?
Din păcate s-au reprezentat doar pe ei, familiile lor şi poate 5% din
populaţie, cea care i-a ascultat orbeşte, fără să gândească şi pentru
asta au trăit bine!
Cine i-a adus, cine i-a luat?
Unde eşti tu Faust!!!!
Viorel Baetu ( Ars Longa)
|
Comentarii de la
cititori |
|
