Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

UTOPIA POSTMODERNĂ?

O CHIMIE PERFECTĂ, NECESARĂ, SOCOTESC UNII

Editorial Maria-Diana Popescu (Agero)

Grafica de Roca (Agero)

Criza de identitate morală a societăţii noastre s-a răsfrīnt inevitabil şi asupra literaturii. Este una mai acută decīt cea a societăţii, pentru că nu e dată numai de lipsurile materiale, ci şi de pretenţii nejustificate, care īi aruncă pe scriitori īn dispute uneori violente. Īn ultimii ani cu precădere, constatăm că īn literatură, ca de altfel īn politic, social, īn artă, lucrurile sīnt īntoarse pe dos, aproape orice este posibil, chiar şi imposibilul este posibil. Lăsată īn voia unei depline libertăţi, literatura contemporană se mişcă precum s-ar mişca o grămadă de particule browniene. Tot mai mulţi oameni, cărora capitalismul democratic le-a structurat existenţa după alte norme sau nevoi, s-au apucat  de scris, ştiu eu?, poate dorind să  evadeze din condiţia personală.

Ei pretind nonşalant literaturii să le răspundă cu genuri adecvate arhitecturii lor interioare, iar aceasta, maleabilă şi ductilă, li s-ar  conforma. Numai că răspunsul literaturii a luat-o īnaintea pretenţiilor lor şi aşa s-a născut un nou soi de scriitură - ca satisfacere a maşinăriei lor existenţiale. Ea le dă senzaţia falsă de confort sufletesc, nimic mai mult. Prin definiţie, literatură a plăcerii şi chiar a fericirii - produce īn starea lor endorfine – mediatori ai fericirii.  Oare nu şi Huxley spunea că e de preferat fericirea īnaintea artei? Utopia postmodernă o īngăduie fără rezerve. E o chimie perfectă, necesară, fără urmări sănătoase pentru cititori. Īn afară, desigur, de dependenţa unor creatori de scriitură şi de plăcerea īn sine care creează dependenţa. Cum să le treacă timpul aşa, degeaba, fără să scrie măcar un poem, fără să dea de-a dura cu sexul şi cu  derivatele acestuia pe hīrtie?

Spunea cineva ca aceste aere licenţioase sīnt fanfaronade iscate dintr-o crasă incultură. Literatura nu a avut trebuinţă niciodată de o ideologie a „şliţului desfăcut” sau a „poalelor ridicate”. Īn ultima vreme mi-au căzut īn mīnă tot mai multe astfel de cărţi care propun exhibiţionismul unor  literaţi apăruţi dintre blocuri, cu limbajul trivial de cartier. Preocupările mele igieniste se traduc prin nevoia unui val de aer curat īn literatura prezentului, nepoluat de scrieri precum: „Băgău”, „Ştrumfii afară din fabrică”, „Pizdeţ” şi multe altele pe care nu le mai amintesc, mi-e ruşine. Un bun prieten scriitor şi critic literar īmi mărturisea că acest gen de literatură balansează īntre impresionismul şocant, agresiv şi francheţea nudă a hip-hop-ului grefat pe aborigene plaiuri mioritice, dar care are efect numai asupra cititorului de ocazie. E o perioadă cīnd calitatea textului nu mai are importanţă, autorii lor sīnt promovaţi cu obstinaţie, ne sīnt serviţi īn doze greşit calculate scriitori prăfuiţi sau nume noi apărute peste noapte pe frontispiciul literaturii, pe care nu i-au citit nici rudele. Unele din scrierile lor anemice au nevoie de respiraţie frunte la frunte, altele, triviale, au nevoie de bulina roşie.

Aşadar, o literatură vinovată, invadată pe latura sa postmodernă de adaosuri „underground”, cade īn sarcina acestui timp pe care tot mai puţin reuşim să-l ţinem sub control. Cu cīt acest gen de literatură e mai obedient faţă de normele scrierii, faţă de modele, cu atīt este luat īn seamă. Ispitiţi şi manipulaţi de această lichefiere frenetică a literaturii de după `89, criticii şi-au asumat şi ei un rol activ īn spectacolul pornografiei postmoderne, ocupat īncetul cu īncetul de hedoniştii generatori de senzaţii tari. Eticheta aplicată de aceştia pe astfel de producţii literare nu este acceptată decīt de cititorul mediu, cel care nu prea īnţelege  cum stau lucrurile cu literatura, nicidecum de cititorul īnvederat. De aici conflictele de  judecare şi premierea unor  autori de frontieră, care nu au nimic comun criteriului valorii dar care colecţionează diplome.

Critica literară este īnlocuită treptat de publicitatea agresivă, aplicată unor astfel de autori. Printre protejaţi mai pătrunde cīte un scriitor bun, dar, oare, mai poţi fi bun printre măştile devoratorilor? Nu faci parte din nicio gaşcă, nicio şansă. Aparent, avem o mulţime de scriitori, pentru că se publică anual o mulţime de titluri. Īn realitate, există o mīnă de autori buni.  Restul? Condeierii cei de toate zilele şi de pretutindeni. Ei īşi dau cu părerea despre soarta literaturii romāne, īntocmesc clasamente, dau premii, au reviste, se laudă şi se nemuresc ei īntre ei şi sīnt, deocamdată, ştim noi bine de ce, foarte căutaţi de edituri. Dar nu vor fi decīt privilegiaţii (efemeri) cu tiraje mari şi cu o bună promovare a cărţilor. Atīt. Apa trece pietrele rămīn. Alţi autori, mult mai buni, rămīn necunoscuţi, au tiraje mici, scoase prin eforturi proprii. Dintre cei vechi, mulţi şi-au consumat muzele, generaţiei noi īi dă energia pe dinafară, este īn literatură, vorba maestrului Eugen Evu, „o fojgăială de grafomani, de paranoici mai ceva ca la… Socola!” 

Maria Diana POPESCU, Agero

-------------------------------------------
-- Formular: 'Parerea'
-------------------------------------------

1. Ce doriti sa ne transmiteti?:''
2. Tema / articolul / autorul::''
3. Numele si prenumele Dvs.:'Kostas Ovidiu Popovici'
4. Adresa Dvs. E-mail:'kospo24@yahoo.com'
5. Numarul Dvs. de telefon (fix):''
6. Numarul Dvs de telefon (mobil):''
7. Textul mesajului Dvs.:

'E un mare adevar in afirmatiile tale, gastile si grupurile de interese functioneaza in toate domeniile vietii noastre. Cand e vorba de ciolan sau de glorii acestea devin tot mai violente, mai violente decat gastile de dupa blocuri.Nu numai in literatura e preyent fenomenul dezmatului si in presa video, adica in televiziuni. Se pare ca se doreste acest lucru. se doreste alterarea societatii. Mult succes, eu te felicit, iti admir curajul de a spune lucrurilor pe nume, multi ziaristi refuza si se conformeaza tacerii sau intereselor lor.

Si ca sa sporesc numarul celor pe care ii incomedezi cu prestanta ta, te felicit, felicit si revista pentru tinuta si calitatea ei si pentru alegrea facuta, pentru ca Diana Popescu este unul din cei mai capabili jurnalisti din cultura preyentului.

Sint cititor fidel si voi ramane. Domnule Hetco Lucian, felicitari pentru tot ceea ce faceti si pentru aceste pagini cu adevarat minunate.

Kosta Ovidiu Popovici'

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)