Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

VALENTINE’S DAY, HOGAŞ AL GLOBALIZĂRII

Editorial Maria Diana POPESCU, Agero

Ţara răsună de reclame comerciale, tradiţia le pare un moft conducătorilor, iubiţilor conducători democraţi, care au ridicat porţile de tot īn faţa invaziei străine, a libertăţilor anarhice īn toate domeniile. Marfa sclipitoare din afară, Valentine’s Day, Thanksgiving Day, Halloween, fast-food (rapidă dar/şi nesănătoasă), ne īnghesuie cu o morală violentă, ne atrofiază romānismul, ne aruncă peste bord, de la hore pīnă la filozofie, noi mergem şchiopătīnd la noi acasă, dominaţi de globalismul pan-american, remorcaţi de un Big Brother.

Valentine’s Day nu-i decīt o fotocopie a unei sărbători americane, venită cu tăvălugul hedonist, cu cel al dezmăţului postmodernist īn scopul cīştigurilor financiare. Īn cartea celor „322 de vorbe memorabile” ale lui Petre Ţuţea stă scris negru pe alb: „americanii n-au vocaţie, ei gīndesc negustoreşte”. Adevăr grăit-a teologul şi filosoful romān, americanii Īl invocă pe Dumnezeu ca să le binecuvīnteze prăvăliile, „exercitīnd stăpīnirea lumii doar la casele de bani”. Astfel de platitudini globalizante au redus sărbătorile tradiţionale romāneşti la statistici ale vānzărilor, la statistici ale marcheturilor, ale molurilor, pentru că ele nu au cum să fie un bun conducător de cultură, nici de educaţie. Diferenţa dintre arta unei sărbători originale din cultură romānească şi arta comercială nu prea se mai face azi.

Sfīntul Valentin, la origini o sărbătoare creştină prăznuită mai ales de Biserica Romano-Catolică, dar şi de Biserica Ortodoxă, pentru conotaţia profundă a vieţii Sfīntului Valentin, ca protector al căsătoriei, este transformată īn sărbătoare care propovăduieşte deşertăciunea, amăgirea, libertinajul. Sfīntul Valentin, a trăit īn secolele II-III, īn perioada īmpăratului Claudius al II-lea, care a emis un decret prin care respingea oficierea căsătoriilor soldaţilor, pentru a-şi rezerva o forţă militară puternică, pentru că, remarcase el, soldaţii necăsătoriţi sīnt mai eficienţi, mai detaşaţi de probleme, decīt cei căsătoriţi. Sfīntul Valentin, desconsiderīnd decretul, i-a căsătorit īn secret pe creştinii care urmau să fie īnrolaţi, aceasta fiind o formă de luptă īmpotriva desfrīului pe care īl impusese īmpăratul. Aşadar, este sfīntul rīnduielii creştine, binecuvīntate de Dumnezeu.

Atitudinea faţă de sărbătoarea Sfīntului Valentin, aşa cum se manifestă īn contemporaneitate, mai cu seamă īn viaţa tinerilor, este o reiterare unor obiceiuri romane păgīne. Pe la mijlocul lui februarie romanii sărbătoreau „lupercaliile” īn cinstea lui Lupercus sau Faunus, lupoaica-emblemă a Romei, care, spune legenda, i-ar fi hrănit pe Romulus şi Remus (un simbol al lumii romane). La acea dată īn lumea păgīnă era un fel de purificare a aşa-numitelor elemente feminine: ogoarele şi femeile. Se aduceau  jertfe lui Lupercus pe Palatin īn Roma, la Peştera Lupului, un cīine şi o capră drept jertfă de către cei care formau „Frăţia lupului”, nişte preoţi tineri care jupuiau animalele, tăiau īn fīşii pielea şi alergau goi cu pielea aceea muiată īn sīnge, lovind cu ea pămīntul şi pe femeile īntīlnite, īncredinţaţi că aceste practici le vor face fertile. Tot īn această perioadă se scriau pe bileţele numele femeilor din cetate, iar burlacii din Roma trăgeau cīte un bilet, urmīnd ca timp de un an să petreacă cu femeia al cărui nume īl extrăgea, după care hotăra dacă se vor căsători sau nu cu femeia respectivă.

Din acest context au preluat contemporanii o altă practică imorală, aceea a căsătoriei de probă, de petrecere īn cuplu neoficial, nelegitim atīt īn faţa lui Dumnezeu, cīt şi īn faţa societăţii, nu īn familii binecuvīntate de taina căsătoriei, aşa cum o conturase Sfīntul Valentin. Din păcate sărbătoarea unui Sfīnt binefăcător a devenit o zi a banilor aruncaţi pe hogaşul globalizării.

Iubirea nu are nevoie de o dată calendaristică, dacă se respectă porunca iubirii supreme dată de Iisus Hristos.

Maria Diana Popescu, Agero

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia)