VALORILE REALIZABILE

Daniel Mureșan

De ce e nevoie pentru a înfăptui, a crea ceva ? Ne poate spune mintea, dragostea, munca  dificultăţile în realizare…Cât ne este de întins orizontul valorilor după atâtea preferinţe, vise, pe atâtea sfere de cunoaştere, după forţa de a trece la fapte, a urmăririi efectelor? Nu ştie nici o persoană. Acest summum nu-l poate cunoaşte nimeni, nu depinde doar de strădanii…O concentrare asupra posibilităţilor devine indispensabilă. Titu Maiorescu ,,Valoarea fiecărui ideal atârnă de valoarea lui cea realizabilă ; prin aceasta idealul se deosebeşte de închipuirile deşarte ce se numesac utopii``. 

Tot marele nostru critic e de părere că ,,Niciodată mintea nu conduce, ea arată numai alternativele. Direcţiunea finală o are inima ``Ne pare că această desemnare nu este o simplă constatare, alăturare, ci poate fi pentru noi şi primul pas spre a ne limpezi datele posibile, spre alegere. Da, alternativele pot fi puse cu o caracterizare favorabilă, inspirată care să placă inimii sau confuză…Hotărârea, se pare că mai trebuie spus, este luată în momente diferite prioritar de suflet, minte, prin combinarea rolurilor ori la presiunea, sugestia altcuiva. Ar fi cazul ca deciziile să facă mai mult loc judecăţii.

Mulţi suntem mari admiratori ai monumentelor…pentru frumuseţea lor. Se justifică toate în ordine spirituală, artistică, sunt îndreptăţite costurile sociale, priorităţile? Nu a sosit timpul pentru a se clădi locuinţe, cât de avantajos cu putinţă, a se construi cu adevărat autostrăzile proiectate de zeci de ani? Avem în faţă multe de îndeplinit, însă şi realităţi dureroase, acestea din urmă datorate unui management în irealitate.

Artiştii, cu specificul diferit de la o şcoală la alta, de la un stil la altul , ostenesc pentru cunoaşterea lumii, cu observaţiile, analizele şi sintezele la care au ajuns, tot atâtea căi pentru a-şi etala orizontul. Uneori reuşesc într-o oră ce n-au putut face de-a lungul unei cariere, alteori truda văzută risipită aşteaptă un alt fruct. Realizarea lor înseamnă desăvârşire. Vom observa cu mai multă acuitate ori vom clădi câte puţin închizând ochii ?În compensaţie, nu de puţine ori şi nu pentru bucuria lor, vine posteritatea cu nota de excelenţă şi cu radierea, primeşti informaţia că a fost hiperbolizată nota de plată. Infirmările viitorimii pentru crezutele, buchisitele valori în şcoală nu-i supără pe autori; au rămas puţini primitori să le vadă, să le audă.

Poezia înseamnă spirit, o profunzime anume aleasă între bucurii, cu gândul să-şi împlinească rostul. Iată ce gândea Eugen Lovinescu

,,Poezia e o răsfrângere numai a tot ce e veşnic, a tot ce e oarecum dumnezeiesc şi nematerial în noi, a sentimentelor deconcretizate``.

În câte feluri s-a scris poezia şi a fost interpretată, (lucruri pe cât de apropiate pe atât de diferite) în perioada Renaşterii, perioadele Clasicismului, Romantismului, Realismului, Naturalismului, Modernismului, Simbolismului, Expresionismului, Postmodernismului au aparţinut idealului de spiritualitate numit poezie, alăturat unor canoane, a formei-conţinut cu individualitate trăite şi dezlegate, şi lăsate în nevoile enigmelor lor veşnice.

Valoarea pe care au atribuit-o criticii poemelor, creaţiilor, este o altă problemă, este o alegere ce nu se poate măsura cu obiectivitatea, din motive atât de evidente ( cunoaştere, înclinaţii ideatice şi de stil, alegere ce poate aduce mai multă originalitate în comentarii…ori se pot cântări cu o măsură mult prea individualizată, ce nu de puţine ori se reduce la fiorul exegetului în cauză). Viaţa este în mare parte trăită la întâmplare, am vrea s-o trăim după proiecte, după dorinţe, (e drept că sunt ţesute în prea multe utopii) şi tot sperăm că vor sosi ficţiunile de happy-end, să putem spune: am realizat.

Ne putem alege bunuri, servicii pe care le socotim importante, după venituri, recunoaşterea efortului,(norocoşii aleg după avuţia adunată de alţii ), ne putem gândi reuşitele. Nu se pot alege originea, sănătatea, relaţiile( mai puţin cele umile), nivelul de spiritualitate peste cel pentru care ai primit zestre, şcolile urmate,  talentele. Prelungirea timpului vieţii odată cu sănătatea până la limitele dorite (care sunt acelea?) intră în sfera veşnicei utopii. ,,Sănătatea este o comoară pe care puţini ştiu să o preţuiască…`` Hipocrate.

Apoi, ea, sănătatea se păstrează cu greu , atâta câtă a rămas, iată condiţii: ,, să mănânci ceea ce nu vrei, să bei ceea ce nu-ţi place şi să faci ceea ce n-ai face``Mark Twain. Mulţi, mulţi medici îl confirmă pe marele scriitor prin recomandările lor, dându-se exemple. Bineînţeles  e nevoie de sănătate pentru a putea vorbi de libertăţile sufletului.

Vă rog să vă gândiţi la câte faţete are adevărul unei cugetări, dar mai ales din perspectiva valorilor realizabile, la câtă  dreptate a avut Sorin Kierkegaard când spunea ,,Viaţa nu este o enigmă ce trebuie dezlegată, ci o realitate care trebuie trăită``. (Cugetare apropiată de aceea a altor filosofi existenţialişti) Cine n-ar vrea să trăiască bine, oare întrebările cu privire la felul cum ne petrecem viaţa să ne ia prea mult timp, nelăsându-l la îndemâna transpunerii, înfăptuirii, desăvârşirii ?

Ce-am putea face să trăim după vrerea noastră zilele despre care zicem că ne-au fost numărate?. Ne-am isprăvit rolul trăindu-ne oricum viaţa? Dacă nu vom pune ştiinţă, interes şi energie pe calea dezlegărilor, a certitudinilor ( a acestei încoronări plină de enigme) vom avea mai multe bucurii în trăirea vieţii? Cât de multe şi de mari ar trebui să fie împlinirile anilor noştri pentru a ne considera viaţa realizată ?.

Este posibil să credem că necunoaşterea ar putea avea efecte superioare cunoaşterii ?.  Existenţialismul ne-a pus în faţă pagini de meditaţie, însă n-a putut merge mai departe în împlinirea dorinţelor noastre, cu atât mai mult atunci când a precizat că avem libertatea absolută, chiar libertatea de a renunţa la viaţă.

Daniel Mureșan

 Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com