|
VIAŢA
ESTE UN CICLU?
Venera E.DUMITRESCU-STAIA,
Canada
Impresii si pareri personale in FORUM
 Bineînteles
că DA! Viata cuprinde un
lanţ perpetuu de fenomene
naturale, de stări fizice
şi psihice, de transformări
morale, materiale, adaptări,
readaptări, mentalităţi,
etc., etc., un "perpetuum mobile", care se produc întotdeauna în aceiaşi
ordine, număr de zile,
luni, ani, după care se
reproduc constant anumite fenomene în aceiaşi
ordine, natură,
viaţă
pe pamânt, ştiinţă,
descoperiri, producţii
literare, muzicale, filozofice, religioase, care au însă
o tema comună, anume VIAŢA
PE TERRA.
Cred că nu sunt puţini
cei care din curiozitate, interese personale, completări
de studii sau pur şi
simplu "o trecere a timpului", să
nu aibă curiozitatea de a
cerceta şi urmari evoluţia
OMENIRII, a societătii, a
individului, a statelor formate în urmă
cu sute de ani, apoi dezagregate
şi în continuă
transformare teritorială,
curiozitate care să ne
stârneasca cercetarea fenomenului "apariţiei
omului pe Pamânt". Multe generaţii
au avut norocul să afle
aceste schimbari naturale, sociale, mondiale, etc., chiar din fragedă
copilarie şi adolescenţă
datorită învaţământului,
care în gama foarte larga de materii prevazute în programa analitică
a timpurilor, se înfaţişa
EVOLUŢIA OMENIRII, cu
legile ei naturale şi
sociale. În concluzie, fiecare era liber să
aprofundeze sau nu "mersul omenirii legat de natura înconjuratoare".
Acum, în acest secol XXI, acele materii de bază
care reuşeau într-un
procentaj semnificativ pozitiv să
fie asimilat de elevi, din păcate
în acest secol pe care-l trăim
intens din toate punctele de vedere, constatăm
că exista multe lacune în
informarea tineretului, tocmai a celor care ar trebui să
fie cel mai bine dotaţi,
pentru că al lor este
viitorul. Cum bine spune proverbul "Adună
bani albi pentru zile negre" sau "Cum îţi
aşterni, asa vei dormi"
s.a.m.d. Trăim în epoca în
care primeaza BANUL şi
ŞTIINŢELE
EXACTE. Foarte bine şi
trebuie să fim recunoscători
marilor descoperitori, dar aceasta nu înseamnă
să ignoram sau chiar să
eliminam anumite fenomene ciclice, naturale, care formează
viaţa pe Pământ,
sociatatea. Exista în ultimul timp "ameninţarea"
că peste vreo 50 de ani
apele, oceanele, nu vor mai putea "oferi" omenirii cantităţile
de peşte pe care noi, astăzi,
muritorii de rând, le folosim, ca hrană
de bază pentru mulţi,
în special pentru cei care trăiesc
în zonele respective. Cauzele, spun oamenii de stiintă,
sunt multiple, printre care poluarea atmosferică,
încalzirea, pescuitul intensiv sau fără
justificăril ecologice. Pamântului mai curând
decât era prevazut, precum şi
alti factori care ne înconjoară.
Mai este ceva de făcut?
S-ar parea că da, cu condiţia
ca oamenii de astăzi, care
au "pâinea si cuţitul" în
mâna si nu în cele din urmă
populaţia, sa fie constienţi
de RĂUL care va afecta
generaţiile următoare,
pentru ca în fond, nu ducem lipsa de oameni de stiintă
şi nici de mijloace
materiale pentru cel putin a reechilibra "
ÎNCEPUTUL SFÂRSITULUI" - să-i
zicem APOCALIPSA, care de fapt a început cam de
demult, dar se pare ca ne prefacem ca nu o vedem,
dar o simţim
venind.
Cine se gândea acum mai bine de 500 ani când Galileo Galilei (1564-1642)
a lansat din Turnul Pisa în 1584 (italienii considera turnul ca o ruşine
a construcţiei) un bulgăre
de plumb, unul de lemn şi
altul de hârtie, toate cazând pe pamânt, indiferent de massa conţinutului
lor, afirmând teoria că
"Toate corpurile sunt animate de aceiaşi
miscare - căderea". Tot el
a afirmat ca - "Nimic nu este absolut imobil şi
totul depinde de referinţa
în care ne găsim". Galileo
era partizanul lui COPERNIC (1473-1543), astronom polonez, "parintele"
sistemului heliocentric.
Cine credea că JULES VERNE
(1828-1905), scriitor şi
poet visător va scrie o
serie de lucrări
anticipând în celebrele volume "Voyages extraordinaires" multe din
descoperirile pe care le cunoastem şi
în acest secol XXI, care la timpul lor au fost şi
ramân prezente în memoria noastră
şi a copiilor noştri.
În Septembrie 1994, mă
aflam la Paris constatând - "mare vâlva mare" în jurul Tour Eiffel, unde
se aflau multe gherete cu diverse "be-bell"-uri purtând chipul lui Jules
Verne, printre care şi un
volum nou apărut sub
semnatura lui JULES VERNE, chiar în ziua de 30 Septembrie, intitulat:
"PARIS AU XX-e SIECLE".
Curiozitatea mi-a fost mare, (coborând în anii copilăriei,
dar ma gândeam în special la nepotul meu să-i
completez seria de lux cu 10 volume) şi
ca atare l-am cumpărat, la
fel şi ziarul FIGARO, ce
cuprindea o pagină
întreaga cu titlul: "Jules Verne: LE PARI SUR PARIS". Această
apariţtie în 1994 se
datoreşte găsirii
cu totul întâmplătoare a
unui manuscris inedit al lui JV, care "zacea" într-un coffret al lui
Michel Verne, fiul scriitorului. Manuscrisul editat la Libraria
Hachette, se înscrie în linia verniană,
fără
a "striga" ca fiind o capodoperăa,
dar putându-ne distra citind aceste povestiri, în partea profetică,
care trata portretul capitalei Frantei - Paris - în anul 1960...
În cele relatate mai sus, am încercat să
redau pe scurt şi infim
din trecutul Omenirii şi
aceasta pentru a ajunge la "subiectul zilei", care cam începe sa propage
o oarecare temere în mijlocul ţărilor
dezvoltate, aceasta datorită
evolutiei rapide şi
de mult aşteptată
a Chinei comunisto-democrată,
care din ce în ce prinde amploare prin
exercitarea de metode neobişnuitate şi sprijinirea chiar a unor
dictaturi africane în goana după ţiţei sau materii prime.
Oamenii şi omenirea, aşa
cum am spus la început, volens-nolens, urmează
un ciclu şi adaug la
aceasta o alta maximă "Cei
din urmă, vor fi cei
dintâi", sau cum scriu cartile religioase "bogaţii
vor sarăci!".
Nimic nu este veşnic, nici
chiar natura şi ea moare,
dar ea înviază după
fiecare anotimp; diferenţa
este ca oamenii mor, dar nu ştim
dacă există
o altă viaţă
"dincolo...", nimic nu este palpabil, totuşi,
ei pot "trăi" prin noi
şi printre noi, urmându-le
preceptele lor de viaţă,
aplicând cele scrise sau spuse de ei în folosul omenirii, practic a le
acorda încredere!
Cine credea că vor cadea
naţional-socialiştii,
fasciştii si comuniştii?
Cine credea în urmă cu
câtiva ani, că
ţările capitaliste dezvoltate,
vor întinde mâna Chinei neo-comuniste
pentru colaborare mondială
şi nu numai atât, dar a
început o adevarata "bătălie"
pentru schimburile comerciale cu aceasta imensă
ţară
care are o densitate a populatiei calculata la 1/5
din populaţia mondială,
aprox.6 mld. locuitori ai
Globului terestru, China având ca suprafata 9.600.000 kmp., adică
de 20 ori mai mare decât Franţa.
China, ca şi toată
omenirea a suportat ciclul inerent, între anii 221-206 î.I.Ch. era China
imperială, iar între
1911-1937 era Republica sub Mao Zedong (1949-1976). Să
nu se neglijeze cultura chineză
precum scoala şi folozoful
Confucius şi nu în cele
din urmă, faptul ca în
general poporul, chinezul de rând,
stie sa munceasca bine si constiincios, având o
mentalitate modestă şi orientată spre bunăstare.
Nu am intenţia să
fac "filozofia" trecutului, important este că
ACUM, în zilele noastre, între 3-5 Noiembrie 2006, se desfăşoară
în capitala Chinei,
Beijing, SOMMET-ul cu 50 reprezentanti ai Africii,
care va aprofunda cooperarea tehnologică
sino-africana, un adevărat
Eldorado pentru chinezi. Cu această
ocazie, relaţiile între
China şi
ţările africane sunt de aici
înainte bazate pe "Prietenie şi
Pace, în scopul Cooperarii si Dezvoltării".
Să nu se neglijeze nici
faptul că actualul guvern
chinez actionează pozitiv
şi în America latina.
După cum scriu publicaţiile
apărute în ultimile 24
ore, precum şi alte medii
de informare televizate, "Cooperarea tehnologica sino-africană
datează din anul 1949 în
momentul fondării Noii
Chine, ea fiind întărită
după aplicarea politicii
de Reforme şi de
Deschidere a Chinei. Prima Conferinţă
ministerială a Forumului
asupra Cooperării
sino-africane care s-a ţinut
în anul 2000 tot la Beijing constituie unul din jaloanele cooperării
tehnologice între cele două
părţi.
În cadrul acestui Forum, China, de-a lungul ultimilor 6 ani, a suprimat
datoriile celor 31 ţări
africane cu suma de 10,5 miliarde yuani, (aproximativ 1,05 miliarde
euro). China a scutit de drepturile vamale pentru 190 mărfuri
din 29 tari africane printre cele mai defavorizate, formând aproximativ
10.000 tineri africani, trimitând tineri voluntari chinezi în Africa.
Începând cu anul 2004, ministrul chinez al Stiintei
şi Tehnologiei a organizat 89
formaţiuni de tehnici
practicate în China cu destinaţia
în ţările africane
şi 25 tari africane au trimis
experti pentru participarea la formatiunile propuse de chinezi asupra
produselor lactate şi
tratamentul apelor. În 2006, China a convocat între 3-5 reuniuni asupra
cooperării
şi proiectelor tehnologice cu
Africa de sud şi Egipt.
China a lansat numeroase proiecte tehnologice "model" în Africa, vizând
a ajuta poporul local pentru a-şi
rezolva problemele existente în domeniul producţiei
si a vietii cotidiene, precum energia solară,
insecticidele etc. În urma cu câteva zile, China a semnat cu Africa de
Sud, un proiect de
îngrijiri medicale şi învaţământ
medical la distanţă,
informatică, ce se ridică
la suma de 3 milioane USD. Egiptul, care deţine
o mare suprafaţă de deşert,
cele doua părţi
vor da mai multa atenţie
cooperării asupra
protectiei mediului înconjurator şi
al amenajării acestuia.
Ministrul chinez al ştiinţei
şi tehnologiei a subliniat
faptul că aceasta
cooperare sino-africană se
gaşeste
încă într-o faza elementară,
ramânând încă multe de
facut, drumul de parcurs nefiind uşor.
Acest forum sino-african ar putea deschide o noua fază
în cooperarea tehnologică
între cele doua părţi,
dat fiind că în China,
întreprinderile vor deveni
progresiv principalii actori ai inovatiilor tehnologice
şi vor obţine
un loc din ce în ce mai important în cooperarea tehnologica sino-africană.
În plus, guvernul chinez va stabili o platformă
pentru întreprinderile chineze în Africa şi
acorduri interguvernamentale de cooperare tehnologică
vor fi semnate cu mai multe ţări
africane în anii viitori.
Succint, am încercat să
scot în evidenţă, cele
publicate şi auzite
datorită mediilor de
informare, despre acest moment foarte important ce se petrece în aceste
zile în China, care au "pus pe foc" marile puteri
economice ", care mai de care
încercând o colaborare fructuoasă
cu China. Părerea mea este
ca "roata lumii se-nvârteşte"
şi ca de multe ori "CEI
DIN URMĂ POT DEVENI CEI
DINTÂI".
Închei cu un dicton latin, care poate fi reactualizat
şi anume:"VAE VICTIS!" adică,
VAI DE CEI ÎNVINŞI! Titut
Livius, istorisea cum galii, conduşi
de Brennus, datorită
superiorităţii lor
numerice şi modului feroce
de a lupta, au cucerit Roma, trecând-o prin foc şi
sabie. Spre a se salva, multi cetăţeni
s-au refugiat în Capitoliu, ultima fortareaţă,
care a fost supusă unui
asediu ce a durat şapte
luni. Ei au capitulat, negociind cu galii retragerea acestora, contra
sumei de o mie de livre de aur, iar Senatul roman a căzut
la învoială. În timpul
cântaririi, romanii au reproşat
învingătorilor ca greutăţile
erau falsificate. Atunci, Brennus a aruncat în balanţă
şi spada lui cea grea,
exclamând: "Vae victis!", cuvinte ce exprimau atunci, ca
şi acum, că
nu exista lumite la dreptul învingătorilor,
care pot oricând să calce
cele convenite,
cei învinşi
fiind la discreţia învingătorilor.
În timpurile noastre, VAE VICTIS poate fi folosit cu ironie
şi dispret la adresa celor învinşi,
fie având sensul de compătimire,
de clemenţă faţă
de aceştia.
Venera E.DUMITRESCU-STAIA
Montreal, Canada
|
