VIAŢA, LITERATURA

ŞI NEADEVĂRURILE UTILE

Daniel Mureșan

 

În timpul acţiunilor, a indiferenţei, între persoanele apropiate, prieteni ori necunoscuţi se practică dialogurile înţesate de adevăruri şi minciuni, poate cu tot atâtea semi adevăruri, omisiuni ce deformează în diferite, multe feluri despre ceea ce se vorbeşte. Nu trebuie să uităm în a-l asculta încă o dată, dacă e nevoie, pe Tudor Arghezi ,,Viaţa noastră oscilează între două contradicţii, datoria de a spune adevărul şi necesitatea de a-l ascunde” (Iată parcă viaţa nu numai că le încuviinţează, dar nu poate fi fără ele).

De unde ar avea minciuna un suport faptic atât de mare încât să fie necesară, încorporată, comparată cu adevărul? Se poate crede că după utilitatea pe care o aduce.

În creaţia lirică, vin motivaţiile din partea iubirii, a altor sentimente pentru a amesteca  exactităţile cu anumite inexactităţi, cu îmbrăţişările primite din partea neadevărurilor, omisiunilor, minciunilor, a trăirilor. Adevărurile se fac cunoscute în iubire, ură, supărare.  

Gustave Flaubert, acest mare scriitor realist, previne ,,Ca o regulă, noi nu credem în faptele şi teoriile care nu ne folosesc”. Ce-ţi trebuie un dezavantaj mai mare în faţa rigorii decât de a nu o crede dint-un motiv exterior ei, şi totuşi adesea se întâmplă. Pasul de unire pe care-l face omul între adevăr şi alte alegeri, opriri asupra aceea ce-i convine se datorează atât de mult notorietăţii de care se bucură în lume cuvântul adevăr…. 

Sigur, ar trebui să ascundem adevărul numai din bunătate, doar pentru a proteja pe cei în suferinţă. Or oamenii îi găsesc marele folos al minciunii abia atunci când aceasta le susţine interesele, le aduce câştiguri palpabile, din păcate mai foloseşte minciuna şi din răutate şi mai ales nu se ruşinează în faţa bunei cuviinţe…

 

 

Dragostea pentru utilităţi se află cu un pas în faţă, pune semnul sinonimiei între dreptate şi adevăr, stau mărturie  şi revoluţiile, războaiele, nu este o simplă verbalizare, un simplu joc al cuvintelor, pentru efect. ,,Adevărul este tot ceea ce este folositor lumii şi bun în practică,,. Chiar în programele de schimbare a lumii apar teze, principii, adevăruri în devenire; se vor dovedi, în mare parte, neadevăruri mai mult, mai puţin utile. Să reflectăm puţin la revoluţia română, la programul revoluţiei şi la rezultatele ce-au urmat…Să ne gândim, pentru câteva clipe, la teza marxistă conform căreia clasa muncitoare reprezintă obiectivitatea în revoluţie,( deci şi adevărul) în transformarea socialistă a societăţii, în asigurarea continuă a progresului. Fiind consecvent revoluţionară este prin definiţie progresistă… Confuziile pot fi produse la început din necunoaştere, pot fi manifestările generoase ale unor proiecte, apoi sut căutate intenţionat ( de iniţiatori) pentru a li se da rangul de necesităţi istorice, pentru a asigura succesul unor practici ce ne amintesc de Patul lui Procust. Astfel de raţionamente, fără putinţa de verificare, propagă doctrinele vieţii fericite, în numele unor convenţii ce se pretind profunde, revoluţionare…

,,Adevărul foloseşte celor care îl ascultă, dar le face rău celor care îl spun“. Totuşi, să nu se simtă omişi cei care n-au fost pomeniţi că se bucură de adevăr şi când îl spun, ori cei care se supără când îl ascultă.

 

Daniel Mureșan 

grafica, Daniel Mureșan