Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Vin alegerile în ţara lui Caţavencu,

Joiţica, Pristanda & Co!

Viorel Băetu, Germania

La 4 Noiembrie 2008, un Barak Hussein Obama câştigă alegerile, devenind astfel al 44-lea preşedinte al SUA. Obama candidatul de origine afro-americană, cu o bunică în Kenia, necunoscutul senator de Illinois, care se mai numeşte şi Hussein şi căruia la începutul coridei preelectorale, unde toreadorul Nr 1 se numea Hilary Clinton, i s-au atribuit cele mai mici şanse de a supravieţui câteva minute în arena politică, câştigă în final alegerile cu un avans zdrobitor asupra veteranului din Vietnam, John Mc’Cain.

Dar „The Change We Need” şi  „Yes We Can” au dat speranţă americanilor aflaţi în plină criză economică şi politică, mai ales că tot timpul Obama a reuşit să se prezinte ca un om cinstit care crede ce spune! La ora asta, o lume întreagă speră că noul locatar al „Casei Albe” din Washington, care va

prelua funcţia de preşedinte la 20 ianuarie 2009, va schimba, măcar puţin, lumea asta în bine!

Iar la 30 Noiembrie avem alegeri în Romania, nu că am vrea să tragem o paralelă, căci există o grămadă de puncte, care vorba românului ”nu se pupă”:

-Preşedintele SUA e Nr 1 în lume.

-Preşedintele României e ceva mult mai… încolo.

-La americani, sunt alegeri democratice pentru camera reprezentanţilor şi senat începând  de la primul preşedinte  al naţiunii americane George Washington

-La români sunt alegeri care imită tare prost o democraţie, pentru senat şi camera deputaţilor, dar care o dată şi o dată, sperăm încă în secolul ăsta, vor avea un iz de democraţie adevărată.

-Americanii au un sistem de două partide, unul conduce şi unul e în opoziţie, deci fronturile sunt clare iar liniile de demarcaţie în problemele politice şi economice sunt bine delimitate.

-Românii au 47 de partide înregistrate potrivit legii 14/2003 şi fiecare partid ştie totul mai bine ca celelalte partide, deci fronturile sunt amestecate iar liniile de demarcaţie în problemele politice şi economice sunt încâlcite de te crezi în labirintul minotaurului.

-Americanii au 100 de senatori şi 435 deputaţi la o populaţie de 298,6 milioane de locuitori.

-Românii au  137 de senatori şi 325 deputaţi la o populaţie de 21,6 milioane de locuitori, deci tot atâţia ba chiar mai mulţi, care trebuie plătiţi şi ţinuţi pe palme, de o populaţie de 13,8 ori mai mică!

Aşa că dragi români să alegem, că avem de unde. Cele 5 partide parlamentare şi cele 8 neparlamentare care au fost admise să participe la aceste alegeri au adus pe tapet un număr de 2960+44(diasporă) de candidaţi, în cele 42+1(diasporă) circumscripţii electorale. Deci totuşi nu toţi cei care „au pohtit au izbutit”,  dar sunt şi aşa destui.

Problema românului la 30 noiembrie va fi să aleagă între „umbreluţă”,”trandafiraş”” „căpşunică” „linia de troleu 23” şi alte minuni de-al de astea. Unele afişe electorale sunt de un prost gust care jigneşte inteligenţa cetăţeanului, PSD cu „cina cea de taină”, la Paşcani candidează ”Conan cel viteaz” , Tudorel Calapod de la liberali e călare pe un Ferari de formula 1, sau „Votezi primar Matei ai 23” sau Silaghi de la PD-L care vrea să-şi i-a voturile cu un mare concert de manele şi tot aşa. Ceea ce nu ştie tot românul, este ce vrea să facă fiecare partid pentru a duce România pe drumul cel bun. La atâtea platforme politice, cine să mai ştie, cine ce promite. Mai ales după ce românii noştri au fost păcăliţi din 90 până acum de atâtea ori, în cine să mai ai încredere?

Dar omul cât trăieşte speră şi deşi nu avem un Obama îl avem pe: FARFURIDI

Atunci, iată ce zic eu, şi împreună cu mine (începe să se înece) trebuie să [sic] zică asemenea toţi aceia care nu vor să cază la extremitate (se îneacă mereu), adică vreau să zic, da, ca să fie moderaţi... adică nu exageraţiuni!... Într-o chestiune politică... şi care, de la care atârnă viitorul, prezentul şi trecutul ţării... să fie ori prea-prea, ori foarte-foarte... (se încurcă, asudă şi înghite) încât vine aci ocazia să întrebăm pentru ce?... Da... Pentru ce?... Dacă Europa... să fie cu ochii aţintiţi asupra noastră, dacă mă pot pronunţa astfel, care lovesc soţietatea, adică fiindcă din cauza zguduirilor... şi... idei subversive... (asudă şi se rătăceşte din ce în ce) şi mă-nţelegi, mai în sfârşit, pentru care în orce ocaziuni solemne a dat probe de tact... vreau să zic într-o privinţă, poporul, naţiunea, România... (cu tărie) ţara în sfârşit... cu bun-simţ, pentru ca Europa cu un moment mai nainte să vie şi să recunoască, de la care putem zice depandă... (se încurcă şi asudă mai tare) precum, - daţi-mi voie - (se şterge) precum la 21, daţi-mi voie (se şterge) la 48, la 34, la 54, la 64, la 74 asemenea şi la 84 şi 94, şi eţetera, întru cât ne priveşte... pentru ca să dăm exemplul chiar surorilor noastre de ginte latine însă! (foarte asudat, se şterge, bea, iar se şterge şi suflă foarte greu. Trahanache a urmărit cu mâna tactul sacadelor oratorice ale lui Farfuridi. Bravo şi aplauze în fund, conduse de Brânzovenescu; râsete şi sâsâituri în grupului lui Caţavencu. Clopoţelul lui Trahanache de abia se mai aude. - După ce s-a mai oprit zgomotul, cu multă aprindere.) Daţi-mi voie! Termin îndată! Mai am două vorbe de zis. (zgomotul tace.) Iată dar opinia mea. (în supremă luptă cu oboseala care-l biruie.) Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele... esenţiale... Din această dilemă nu puteţi ieşi... Am zis!

Martin Luther King a spus în 1963 „eu am un vis” şi acesta s-a îndeplinit după 55 de ani, ceea ce este o dovadă că în lumea asta se mai întâmplă şi minuni. De ce nu şi în România? Deci  cu încredere la vot căci mai rău nu poate să fie!

Viorel Băetu

Germania

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)