|
VINE IAR ÎNCEPUTUL LUMII?
Opera îşi devoră creatorul.
Astfel şi lumea?
Eugen Evu, Provincia Corvina
După un pelerinaj virtual
solidar la Cimitirul Vesel din Săpânţa
S-a spus în mod just că
bolile individului sunt şi bolile societăţii. Cu alte cuvinte,
simptomatologia patologică a omului şi a vârstelor sale, se constată şi
la colectivităţi, popoare, continente. Acelaşi lucru este valabil şi la
civilizaţii. Bolile naturii sunt în om şi în istoria lui şi ele
preced - corelate climatic- cataclisme şi haos.
Alienarea psihică este un
simptom agonic, tot astfel şi demenţa senilă ce precede moartea
Rupturile dintre natură şi fiinţă - paranoia abisală şi crizele
existenţiale, nebunia şi manifestările violente, primitiv instinctuale,
inclusiv ale exacerbării erotice, preced dezastrele pe termen lung.
Însăşi memoria ancestrală (memoria lungă) a omenirii, este atunci grav
afectată. Sentimentul apocaliptic revine ciclic la răscrucile mari ale
umanităţii, ca anamneza a ceea ce a mai fost: prin aceea că Timpul este
circular şi precesiunile sunt astrofizic/ matematic dovedite cu toate
efectele lor la nivel terestru-planetar şi în „infinitul mic”.
Dintotdeauna, omul mintos şi foarte simţitor - adică
trezit în lume şi iubitor de semenii lui şi de ea „lume, lume, soro
lume, cum să mă satur de tine?” (Doină românească) a
exacerbat în propria-i agonie crepusculară sentimentul spaimei morţii
întregii lumi: pentru el, odată cu moartea lui, este nu doar sfârşitul
lui, ci al întregii lumi! Sau cel puţin bănuieşte şi afirmă că
„sfârşitul lumii e aproape”. Subconştientul individual este şi el
rezonant cu subconştientul colectiv: un popor sau un grup de popoare,
continent sau civilizaţie întră în criza de identitate urmare a unor
eşecuri majore istorice, crize politice-economice, etc. Şi atunci
Religiile în paralel cu Ideologiile - clerurile, recte Activiştii
cutărui segment (adică religiile profane care idolatrizează Utopiile
emanate şi structurate dinamic spre a desface-face-reface Istorie -
idealizează!) - vor fi de tip Apostolic-Mesianic-Apocaliptic.
Împărăţiile (Imperiile de azi) cu satrapiile lor cu tot, fiind în
agonie, fie sunt uzurpate economic - politic -militar (revoluţii,
invazii, acte teroriste etc) - fie îşi „translează” graniţele, se
prefigurează altundeva, dacă nu se refac cele demult prăbuşite, dar sub
alte denumiri şi forme.
Globalizarea este ]n opinia
mea un alt fel de comunism utopic al Consumismului şi al Hibridizării
(amestecului rasial menit a revigora genele îmbătrânite ale unor grupuri
- A nu uita sintagma de „ sat planetar” circulată de o vreme. Dar
este ea una proprie? Nu ar fi mai degrabă potrivită cea de „New Babylon
World”?
.Obsesia
fascismului nu a fost şi nu va fi alta decât cea a
stalinismului-bolşevic şi emanaţiilor utopice post-belice, oglinda
neagră a extremelor care se determină reciproc. Revenind la efectul
agonic al acestui final prelungit de mileniu: celebra zicere
„Secolul XXI va fi religios, sau nu va fi deloc” nu este un simplu
sofism. Mileniul III a început calendaristic acutizând paroxistic
Milenarismul şi profeţiile delirante ale Sfârşitului lumii. Dar în jurul
anului 1000, aşa ceva a mai fost. Agonia a precedat - spre dezamăgirea
„sfinţilor” apocaliptici de atunci, un haos comportamental inimaginabil
(Henry Focillon „Anul 1000”)
Alt teribil moment de acest
gen a fost Ciuma şi moartea a jumătate din populaţia Europei din
secolul XIV. Ce altceva DECÂT Apocalipse au fost Primul şi al Doilea
război mondial, „Operele” unor Hitler şi Stalin - fiecare dintre
ei fiind conform percepţiilor subiective (gonflabile) ale epocii lor
„Îngerul Bun” şi „Îngerul Rău”.Ce mi-e Idol, ce mi-e Ideologie, recte
Idealuri ? Precum în dogme, aşa şi în doctrine. Crizele de tip
escatologic aparţin celor trei religii princiopale…
Consider că actualul
APOCALIPSYS (cum sau no figuris), este criza creştinismului versus
islamismului, însă determinată de criza energiilor fosile pe cale de
epuizare. Iată de ce preferăm termenul de Revelation celui grecesc de
Apocalipsys- atât de greşit perceput în …s atrapiile Împărăţiei
globaliste …
IO…Cel
Groaznic ( din rusă- groz, groza, grozav, groznîi), cel Cumplit, Cel
Rău versus Cel Viteaz, cel Bun etcetera..
Cum – rezumându-ne la Moldova
- provincia cea mai chinuită de „ iradierile” seculare ale slavilor
ucrainieni- ruteni- russini- ruşi, ( remember Ivan Cel Groaznic,
tartorul Imperiului cel năvalnic din stepe! …) Moldova de ieri (ca şi
acum), a fost Ioan Vodă – Armeanul. Cronicarii medievali, „
naşii” laudacilor bolşevici de mai târziu, precum şi în „epoca
recentă”, care mereu îşi vor lăuda curtenitori- ipocriţi - slugarnici
şeful, ca şi unii istorici ramoliţi, îl numesc Cel Viteaz,
negând că – din alte izvoare - Vodă se turcise, jucând la două capete,
adică era şi cu Allah şi cu Iehova de la Moscova via Kiev,
pravoslavnic foarte – după cum umblau apele istoriei. Fost numit de
tribalismul poporului - rob presupus, ( inclusiv prin apartenenţa la
creştinismul panslavonic ! Aşa îl numea deci şi enoriaşul
-poporul- mulţime-carne de tun „ Cel Viteaz” Ioan
Vodă cel Viteaz.
Iar de cei motivaţi la reversul percepţiilor, îl numeau Ioan Vodă Cel
Cumplit.
Am copilărit în era
stalinistă şi aşa am învăţat la şcoală, că era „ Ioan Vodă Cel Cumplit.
Exemplul se extinde la majoritatea domnitorilor şi boiernaşilor ce s-au
perindat, culminând poate cu cel ce ne-a făcut „ reetingul” horror
nombetr one în history : DRACULEA, Vlad Ţepeş, pare-se reactualizat ca
model recent în ţara de ţări numită încă România…Mirare că un slogan
electoral recent, clama pesudo- protocronistic – demagogic: „ Noi suntem
urmaşii lui Traian „!... O fi, dacă EI aşa se cred. Dar după Biblie
omenirea actuală ar fi urmaşă a lui CAIN , cel ce şi-a ucis fratele din
gelozie faţă de iubirea Tatălui ( paternităţii cereşti) , etc. etc. Cât
despre Decebal…capul său s-a rostogolit pe treptele Romei, …dar să nu
cădem şi noi în mistica interminabil resurectă a …orginismului care
…legitimează în istorie comportamentul politic al cetăţeanului, ca unul
de Ocupant, ci nu de locuitor- născut- din Neam de Neam…Apropos
slavonisme : denumirea de ţară vine de la latinescul TERRA, ca şi aceea
de ŢĂRANI, de unde au confiscat-o pravoslavnicii şi au adaptat-o
numindu-şi satrapiile ŢARATE, adică în slujba
ŢARULUI…
Dar până la urmă toţi aceşti
EXPONENŢI emanaţi ai crizelor de identitate colective, ai delirurilor
colective şi Instinctelor Agonizante ale Mulţimilor (lui Gustave le Bon)
- au adus nu Sfârşitul Lumii ci sfârşitul UNOR LUMI - conducând spre
Groapa Comună a unei astfel de „metafizici apocaliptice” populaţii ce
depăşesc miliardul: acestea au fost Civilizaţii Agonice. Asemenea
individului uman - cărămidă vie a civilizaţiei sau dacă vreţi a
Templului - Bisericii vii a lui Hristos - rezumându-ne aici doar la
civilizaţia de tip creştin (schismatică în istorie) însăşi civilizaţia
parcurge legic naşterea, adolescenţa, maturitatea, îmbătrânirea, agonia
senilă şi moartea.
Iată de ce conceptul
Globalizării pare a conţine în profunzime motivaţia reală dinamică
alături de Progresul tehnologic şi al Cunoaşterii actuale, prin efectele
şi suferinţele ce de fapt sunt SIMPTOME POSIBIL ALE VINDECĂRII pe termen
mediu şi lung. Ştiinţa este de natură RECUPERATORIE atunci când are
rezultate spectaculoase în învingerea marilor maladii, în genetică,
domeniile benefice salvării omenirii de spectrul foametei, războaielor
mereu dublu motivate: economic şi religios sau şi doctrinar-politic.
Spre a ieşi din aceste simple
consideraţii demn fi amintite cui doreşte sau nu ştie că ar dori să le
ştie. fără „dureri de cap”, să ne consolăm cu zicala populară „lume
trece, lume vine” - aşadar omul vine, omul trece, pe constanta
religiosului civilizaţiei părţii noastre de Lume: speranţa - credinţa
şi accederea întru Înviere. E omenesc prin programare divină ca să avem
nostalgia unei durate mai mare de trai, iar în alt plan al sacrului - a
Nemuririi..Dar oare nu nemurim prin neamuri - ramuri, generaţie de
generaţie până la nedorite estincţii genetice motivate de hazardul
memoriei cromozomiale sau unele mutaţii din natura subcuantică a fiinţei
noastre colective? Nemurirea ce ni-i dată astfel, prin perpetuare
reînnăscută în urmaşi., iată ce va trebui să păstrăm, dacă nu vom
recupera o durată peste cea a omului postdiluvian - specia actuală.
Suntem părţi ale Inteligenţei Cosmice ubicue însă avem Conştiinţa Vieţii
care transcende în noi înşine. Existenţa - iată miracolul suprem pe
care nu îl visăm, ci îl suntem ! Legea este Devenirea :
Calea, Adevărul, Viaţa. Murim trăind, da. Clipă de clipă, vârstă de
vârstă. Dar trăind creăm, ne înălţăm şi aspirăm spre tot ceea ce merită
a numi pentru noi înşine Viaţă. Excelsior. Diferenţialele divine sunt
implicit în fiinţa care suntem şi vom mai fi.
Nimic aşadar
sofistic nici în enunţul nostru speculativ deductiv: ceea ce
va fi a mai fost . Prin aceea că spaţiul- timpul sunt circulare iar
în Univers nu există nicăieri linia dreaptă infinită. Iar sintagma
„lumea celor drepţi” este o simplă butadă a rigor mortis, o
rămurică din ceea ce aş numi Atitudinea Metafizicii Săpânţa - a
cimitirului Vesel de la Săpânţa (în traducere latină vulgata fiind de
fapt din SAPIENTIA).
Acesta este un fenomen unic
în lume. singurul inconvenient este că valoarea inegalabilă a textelor
funerare, epitafuri vesele, ar cere pentru un turism, rentabil sunt
sigur, traduceri în limbile de mare circulaţie! Ne tulbură acum
informaţia istoricului antic: Dacii mureau râzând. Ei, cei ai
primelor milenii, şi cei de dinaintea lor încă ştiau ceva ce noi,
neamurile următoare, între timp am uitat? Poate că nici moartea nu este
uitare. Poate că este memoria care transcede. Cine o recoltează?
Peiorativ zicând, cel ce seamănă seceră! Cu sabia, cu napalmul, cu
rachete aer/ aer, cu lassere, cu holograme de c[l[re’i apocaliptice, cu
psihotronice, cu manipularea climei şi a psihozelor colective, poate
mâine şi cu …O.Z.N.-uri. L urma urmei, ceea ce erau cândva bizarele
wimanas, s-au perfecţionat…Cuvinte cheie pe google : Zecharia Sitchin,
Ozn Vatican, NASA – explozii solare, OZN la Cairo, etc.
Eugen Evu
Provincia
Corvina
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII
-
Inseraţi un comentariu la subsolul acestui
ARTICOL
|
