|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Eugen EVU Grafica de Roca (Agero)
Moto: Da’ ci s-a -ntâmplat citaţene ? Iaca m-a- ntreabă pe mini ! S-a întâmplat o covârşâtoari imoralitati politică !” I. L. Caragiale
Într-o fostă platformă siderurgică gigant, azi un uriaş cadavru de reziduuri pentru ecologizarea căruia şi optimizarea europeană a infrastructurii de parc industrial, un mic sindicat numit „ Solidaritatea” - efect târziu al bombei Leh Walenta, ne trimite la redacţie un Apel către guvernanţi, în pragul alegerilor uninominale pentru Senat şi Camera Deputaţilor. Apelul cere o Lege a Lustraţiei ! Lege cerută de aproape 20 de ani de forţele civile democrate din România..Iată cum au trebuit douăzeci de ani „ brucanieni” de „ stupide people” - ca şi ce a mai rămas din „ muncitorimea - detaşament de frunte al partidului Calapod- and Schizoprenichal CO 2, să facă aidoma lui Candiano Popescu revoluţia de la Ploieşti! Vivat naţiunea, vivat Est, Vest şi Rest, vivat imnul lui Anton Pann( icatul). Jos cei de Sus, sus cei de Jos , mă dragă, măi animhăl( Iliescu dixit).
S-a scris enorm despre securitatea ceauşistă şi implicarea ei în evenimentele din decembrie şi în continuare. O lege a lustraţiei nu a fost nici după 20 de ani pusă în vigoare. Dacă parafrazăm freudismul ştiinţific, revoluţia română a fost un act istoric ratat. Iar efectele acestui ultim - peiorativ zicând „ decret „ pus în pagină de ceauşism şi în operă ( sic, n) de Iliescu et comp -prin monstruoasele coaliţii ,- poate fi numit tot nuanţând - sinistru - o sintagmă prelată din patologia mengeliştilor experimentatori al „ lagărului socialist”: democraţie distrofică. O demo(n)craţie ce s-a născut cu forcepsul celor 15.458 de angajaţi securişti şi pe scheletele căreia s-au repezit incitaţi de „Ei” să rupă oase, remodeleze cranii trepanate ori creiere aplatizate, cu pikamerul, mineriademonii securiştilor în salopetă de lucru. Conform statisticilor, în 198, România plătea din pâinea fricii şi frigul mausoleic al unei naţiuni ocupate de propria -i populaţie - prin „ aleşii” ei : 10.114 ofiţeri;3.179 subofiţeri; 1.228 personal civil şi 400.000 (!!!!) de informatori. Simplu: aceasta e cheia dictaturii. Adăugaţi acestor cifre cel puţin triplul aparatului pecerist - care de fapt chiar subordonase - după fuga lui Pacepa şi reorganizarea internă a securităţii, - „ organele” celei mai odioase securităţi din ţările estice, după sovietic şi egal cu STASI al fostei RDG.
Recomandăm cel puţin o carte despre crimele stalinismului şi ale comunismului din fostul lagăr sovietic : Holocaustul Roşu” de Mătrescu. Milioanele de victime ale Krakadilului (sau dacă vreţi Levithan) de la ultimul război mondial încoace le depăşesc pe cele ale nazismului hitlerist. Cele din alte zone ale lumii nu le invocăm acum. Recent, La Deva, autorul acestei cărţi de mai multe ediţii, a lansat o ediţie mult sporită, adăugită cu victimele şi efectele dezastruoase monitorizate cvasi- analistic de dl Mătrescu, după 1989 şi până actual. Cei ce au profitat de evenimentele prăbuşirii zidului Berlinului, spargerii imperiului roşu şi revoluţiile paşnice sau cele sângeroase ( ca în România) sunt tocmai cei ce au crima ca instrument mereu eficace - dincolo de adevăr sau minciună- sau dacă nu cumva irităm pe ştim noi cine - „cei mai presus de bine şi de rău”. Forţele Răului- avantaj service cârdăşie, laşitatea agresivă, sociopatia ereditară prin sistemele perpetuate şi perfecţionate diabolic.
O conspiraţie permanentă socot a fi ceea ce numea M. Oprea „ Banalizarea răului”- adică aruncarea sistematică, securistică a memoriei noastre în derizoriu, cu scopul amneziei şi perpetuării lui sub disimulările acestui veac „ care va fi terorist, sau nu va fi deloc”? În România de ieri, stihia abstractă dar care vampirizează real, se împieliţase prin serviotuţile iniţiale la leninism -stalinism, apoi prin cozile de topor autohtone, cu ştiutele infiltrări alogene.Devenitul balaur cu „ n” capete a fost doborât, dar întocmai ca ghemul de şerpi din capul Meduzei Gorgona, nenumărate lighioane reptiliene s-au încolăcit pe acel trup distrofic al firavei democraţii. Bălaurul este omniprezent şi răgetul lui din tenebrele unei istorii căreia memoria i-a fost îngropată sau mutilată irecuperabil - are umbră groasă până azi.
Ceea ce se dispută interminabil şi diversionist după 1989- revolta, revoluţia confiscată, lovitura de partid- palat, deturnarea, farsa istorică, rotaţia de cadre sau „ descântarea României „ - este sadomassochist „ implementat” de Iliescu drept „ emanaţie”. Fiecare naţiune îşi are hoţii şi criminalii pe care şi-i merită, spunea un scriitor francez. Locuţiunea ne doare şi efectele ei vor fi asemenea acelor dureri acuzate reflexiv de cei ce au organe amputate, însă simt durerea reală, traumatică, în golul lor până mor. Opera securităţii pactizate cu Uzurupatorii din interiorul fostului sistem- cei ce au preluat ca „ emanaţi” puterea şi destinul României contină. Ei au procedat diverdsionist implantând sentimentul culpabilităţii LOR în subconştientul nostru. Patologia cunoaşte procedeul ce aparţine marilor nebuni sociopaţi care sunt propulsaţi pe seama credulităţii, răbdării ca virtute decăzută în laşitate, frică animalică şi determinare strict- existenţială, - un procedeu de când tirania în lumea umanului.
„După 1989, mulţi fost securişti s-au repliat spre zonele ce promiteau profituri imediate. Primii ani de capitalism postcomunist stau sub semnul acestei realităţi: membrii fostei Securităţi au privatizat comunismul. „ Vorbim practic de oameni care sub regimul totalitar au acceptat bani, ştiind că în schimbul acelei sume trebuie să facă rău, să mintă, să înşele, să toarne. E explicabil de ce, imediat după Revoluţie, au acaparat zonele ce promiteau câştiguri rapide, comerţul exterior e doar un exemplu. Chiar structura „ pe reţele” a instituţiei represive i-a ajutat să performeze în capitalism”, scrie Stelian Tănase.”
În esenţă, securiştii şi-au apărat interesele şi au făcut uz de relaţiile pe care le aveau. Numeroşi membri ai aparatului au preluat practicile învăţate şi le-au aplicat şi în alte domenii de activitate. Securitatea a conspirat foarte mult, era instrumentul său favorit”, susţine Stejărel Olaru.” De fapt comuniştii au iubit din totdeauna capitalismul, pe care formal declarau că vor să-l distrugă. Partidul se transformase, de multă vreme, într-o piaţă pe care se trafica PUTERE şi INFLUENŢĂ, după toate regulile cererii şi ofertei. De aceea foştii securişti s-au dovedit cei mai potriviţi să preia frâiele TRANZIŢIEI la economia de piaţă, pentru care aveau dezvoltate abilităţile, aveau banii şi informaţiile necesare” opinează expertul Marius Oprea.
Premiatul Nobel rus Soljeniţîn scria că „ideologia a fost alibiul criminalilor care se socoteau absolviţi de orice vină. Securitatea a preluat această logică.” Reinterpretarea amnezică (perfid, dirijat uitucă n.) a desfăşurat frecvent scenarii absurde. Remember sofismul „ cred deoarece e absurd”! dezinformarea, strategiile experţilor răului, „ apărători al cauzei binelui” - paradoxal.Dragoste cu sila, adică Violul conştiinţelor şi masselor lui Gustave le Bon. Opera răului a mizat şi pe virtuţi d-antan, vidate de conţinut, ca întregul vast DEX al limbii noastre, redus in absurd de propaganda securistică - ceauşistă la acel „ limbaj de lmen, de maximum 500 ( !! ) de cuvinte - ne amintesc de istoria barbariilor lumii. În cea anume constă „ şperaclul” acesta ? Membri sau foştii colaboratori ai securităţii politice au susţinut ideea demagogică a unei „ datorii faţă de ţară şi faţă de interesele sale”. Ceea ce s-a confiscat decenii la rând în dictaturi drept „ datorie” - sub jurământ la securitate şi armată, dar şi la partidul - ţară ( sic, n) a fost sentimentul patriotic, naţionalismul viciat de doctrinele puterii de tip disimulat militarist.
Tismăneanu comentează în Raportul său controversat, cu acest raţionament just, haida de fie şi cunoscând din.familia de altădată.despre ce vorbeşte: „Nu sadismul individual, ci convingerea lor că servesc interese superioare.Sunt convins că şi azi Gheorghe Enoiu, principalul torţionar al anilor 50 şi 60 în calitatea sa de şef al anchetelor speciale, găseşte argumente ideologice pentru fărădelegile pe care le-a înfăptuit”.
Liota de foşti criminali care au fost răsplătiţi de emanaţi - ca preţ al colaborării confiscării revoluţiei, depăşeşte cifrele cuantificate. Ei au pensii absolut incomparabile cu ale „ masselor” care agonizează după o viaţă de coşmar în „ epoca ceauşescu” şi chiar după. Milioane de distruşi irecuperabil, faţă de un procent „ ix” de privilegiaţi datorită cârdăşiei ideologice a „ emanaţilor”. Şperaclul ? Şantajul reciproc şi manipularea, diversiunea, conspiraţiile înfiltrările partidelor, etc. „ Există cazuri de foşti ofiţeri ai Securităţii care au devenit istorici ai filmului, directori de biblioteci universitare ori inspectori silvici, fără a explica vreodată cum a fost posibilă complicitatea lor activă cu forţele demonice. Au fost un timp draci, apoi s-au întors acasă în lumea noastră. Fireşte, este o enormă minciună. Nu se poate să slujeşti Răul cu îndârjire şi să pretinzi apoi că nu ai ştiut ce faci” (Vladimir Tismăneanu).
Sute de foşti ofiţeri au fost gratulaţi cu pensii ce depăşesc 300 de milioane anual. Nicolae Manolescu scria într-un editorial că revoluţia a fost făcută de securitate şi acoliţii ei. Devreme ce a spune clar : „tot ei conduc ţara noastră” este egal cu a vorbi de funie în casa spânzuratului, o disperare fără leac te cuprinde amintindu-ţi de ecleziastice ziceri „ deşertăciune”. Suntem astfel o ţară ocupată - prin comportamentul lor, de proprii ei emanaţi, cu nume ilegitim de „ cetăţeni”. Istoricul Marius Oprea conchidea undeva : „ Din păcate, CNSAS-ul se răfuieşte, în foarte multe cazuri, cu securiştii morţi. În plus, un adevărat complot al tăcerii, organizat „ din raţiuni de stat”, a acoperit faptul că suntem CONDUŞI DE ACEEAŞI FĂURITORI ŞI APĂRĂTORI AI societăţii socialiste multilateral dezvoltate” ( subl. n.) „ În decembrie 1989, în stradă, a început să se tragă.Imaginaţi-vă că vedeţi o scenă în care de o parte sunt revoluţionarii, ne realizaţii de peste ani, iar de altă parte, securiştii - apărătorii vechiului regim, AFACERIŞTII, PARLAMENTARII, MOGULII, BARONII LOCALI de astăzi, Spuneţi-mi dumneavoastră, cine a câştigat”?
Ne rezumăm în concluzie doar la câţiva securiştii beneficiari ca „ băieţi deştepţi”. Aceste picături din oceanul de zoaie al „ emanaţilor” sunt altceva decât acea picătură de sânge care să spele Răul şi ruşinea, ticăloşia şi efectele pe termen lung al celei mai mari farse din istoria României.
Eugen EVU
-------------------------------------------
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
