WikiLeaks şi regăsirea demnităţii pierdute

Nicolae BALINT

Manipularea - īn diversele ei forme de manifestare - este īn fapt o formă a războiului psihologic. Cand Sun Tzu a scris „Arta războiului", cu siguranță că nu s-a gāndit la ce forme elaborate va cunoaște acesta īn decursul evoluției umanității. De fapt, problema pe care ar trebui să ne-o punem cu toții, este dacă evoluăm cu adevărat sau ne autodistrugem puțin cu fiecare zi? Insidioasă, īmpletind elemente de adevăr cu altele ce țin de domeniul ficțiunii, manipularea prin cuvānt şi imagine are o putere de persuasiune extraordinară determinānd publicul țintă - ce joacă rol de receptor - să gāndească și să acționeze īn sensul dorit de emițător. Este vorba de o manipulare īn masă, acțiune desfășurată concomitent cu distrugerea unor valori morale, sociale, familiale și religioase. Din punctul de vedere al emițătorului, succesul acțiunii nu ține numai de modul cum este pregatită manipularea, de durata și modalitățile de acțiune, ci ține mai ales de calitatea publicului receptor, de gradul lui de instruire, public căruia i se induc treptat sentimente, convingeri și idei, care-i nu-i aparţin şi pe care probabil nu le-ar fi avut niciodată dacă n-ar fi fost supus unei permanente şi insistente acţiuni de manipulare. Astfel, cuvāntul ca formă de expresie a tot ce este mai nobil īn forma de manifestare a inteligenţei umane, capătă din ce īn ce mai mult valenţe distructive, de destructurare a convingerilor proprii. Cu cāt publicul ţintă este mai puţin instruit şi educat, manipularea prin cuvānt este mai facilă, iar obiectivul urmărit este mai uşor de atins. La fel şi īn cazul imaginilor manipulatorii care se adresează subconştientului. Nu există manipulare fără manipulatori şi nici manipulare de dragul manipulării. Īntotdeauna există scopuri, iar cei care le urmăresc stau de cele mai multe ori īn umbră şi acţionează prin interpuşi, persoane inteligente, dar lipsite de caracter şi moralitate. Dacă īn timpul loviturii de stat din decembrie 1989, manipularea prin cuvant - ca formă de manifestare a războiului psihologic - a fost evidentă chiar şi pentru cei mai puţin iniţiaţi īn regulile de purtare a războiului psihologic, acum această manipulare a devenit mult mai elaborată. De 22 de ani īncoace, poporul romān este supus continuu, atāt din afară, cāt şi dinăuntru unui adevărat atac informaţional - vezi cazul telegramelor WikiLeaks - fiind de cele mai multe ori incapabil să deceleze adevărul de ficţiune şi complăcandu-se drept urmare, īntr-o condamnabilă, dar explicabilă letargie, derută şi lipsă de atitudine civică. Personal, consider că de 22 de ani trăim o manipulare la nivel naţional şi trebuie să recunosc cu amărăciune, una de mare succes. Prin idei și discursuri repetate obsedant, ni s-a indus treptat sentimentul neputinţei, al inferiorității noastre īn raport cu alții, al incapacităţii de a ne organiza şi conduce singuri. Ideologiile, motorul oricărei evoluții sociale, au fost confiscate și compromise de o clasă politică incapabilă să se raporteze la un ideal uman și național. Aşa a fost posibil un jaf la scară naţională, de care - ce bizarerie -nimeni pānă acum nu se face vinovat. Nimic din ceea ce era performant şi viabil īn timp nu a fost preluat după prăbuşirea regimului comunist. Repetāndu-ni-se obsedant c㠄industria romānească este un morman de fiare vechi", am ajuns să şi credem acest lucru şi să fim astfel complici tăcuţi și imorali la distrugerea ei. Azi nu mai avem industrie autohtonă şi nici perspective că vom mai avea īn curānd. Īn acest fel, treptat, a dispărut o clasă socială - proletariatul - cu idealurile ei cu tot. Dar ceea ce este mai tragic, a dispărut īn acest fel şi bruma de solidaritate socială care mai exista īn societatea romānească. Agricultura, domeniu īn care după '90 au lipsit cu desăvārşire politicile coerente, trăieşte īn prezent o dramă greu de imaginat, deşi ar fi putut fi domeniul care ne-ar fi asigurat independenţa alimentară, plus exporturi la produse cu mare căutare pe piaţa mondială. Sub imperativul necesităţii reformelor imediate, dar īn fapt urmare a unor interese oculte atāt din exterior, cāt şi din interior, am privatizat la grămădă şi pe bani de nimic, īntreprinderile şi băncile, am destructurat armata, sănătatea, educaţia şi cercetarea. Am răsturnat valori morale unanim şi universal recunoscute. Locurile cele mai importante īn ierarhia firească a oricărui stat civilizat care se respectă şi care ar trebui să vegheze la viitorul naţiunii sale, l-au luat revoltător de mulţi indivizi semidocţi, inculţi, şmecheri, corupţi şi lipsiţi de scrupule, dar care au un singur merit: sunt docili celor care i-au pus īn funcţii. Oligarhiei statului comunist, ce avea mult mai multă decenţă şi bun simţ, stat care avea şi mecanisme de autocontrol, i-a luat locul o altă oligarhie, arogantă, agramată şi servilă, dar foarte rapace şi lipsită de scrupule. Naţionalismul, cu tot ce avea el mai pur, mai frumos şi mai sincer - manifestare firească a afirmării identităţii unui popor - a fost compromis de discursul oamenilor politici care l-au clamat īn exces, fără a-i pătrunde sensul şi fără a fi animaţi sincer de el. Īn exterior, percepţia despre romāni şi Romānia este de-a dreptul catastrofală. Şi asta īn ciuda faptului că avem campanii de promovare a valorilor naţionale (branduri romāneşti), pe bani mulţi, avem chiar şi instituţii care trebuie să facă acest lucru..... Cine se face vinovat de această stare de lucruri? Va ajunge să răspundă cineva pentru tot ceea ce ni s-a īntāmplat īn ultimii 22 de ani? Trăim vremuri de mare cumpănă şi nu sunt semne că īn următorii 50 de ani s-ar putea naşte o mişcare de renaştere naţională şi regenerare morală, iar asta, īn primul rānd, pentru că la nivelul mentalului colectiv există serioase carenţe de percepţie şi comportament. Cu un popor care, paradoxal, a ajuns - determinat fiind de alţii - să trăiască īn prezent, fără să se mai gāndească la viitorul său şi cu atāt mai puţin la trecut, care a ajuns să consume fără să producă, la care sentimentul responsabilităţii pentru viitorul copiilor lor se manifestă tot mai puţin şi care-şi petrece timpul liber īntre tefonul mobil şi talk-show-uri, este greu să schimbi ceva īn mersul vremurilor pe care le trăim. Īn fapt - ce amară concluzie - poate că ne merităm soarta pe care alţii ne-au rezervat-o cu mult timp īn urmă. Mankurtizarea romanilor ca popor este mai aproape ca niciodata. Dar poate că, trebuie să cădem foarte jos pentru a putea să ne ridicăm din nou la o anume statură de demnitate morală şi naţională pe care cu siguranță că o merităm.

Nicolae BALINT

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com