|
 WikiProiect
împotriva culturii române
Dr. Titus Filipaş
Iată că un
episod nou din războiul implacabil 4GW --cea de a patra generaţie a
confruntărilor statale - purtat împotriva României se desfăşoară acum.
În general procedurile războiului 4G sunt orientate specific împotriva
fundamentelor culturii unei ţări. Iar î n cazul acesta, chiar istoria
României este ţinta. Pe Internet (vezi articolele Basarab I şi Familia
Basarabilor de pe Wikipedia ; căutaţi cu Google, memoria cache Google
restituie variantele mai vechi ale articolelor, citiţi de asemenea ce
scrie în casetele Discuţie ) poate fi exemplificat în plină desfăşurare
atacul, demn poate de a constitui subiectul unui studiu de caz.
Generalissimul Wikipediei care conduce acest episod de război cultural
anti - românesc nu îşi dezvăluie numele real, şi mi -a fost imposibil să
îl ghicesc. El semnează doar cu nickul creat lingvistic deformând
intenţionat numele unui autor clasic ce scrie printre primii despre
creştinism : Plinul cel Tînăr. Mesajul subliminal pe care astfel ni-l
transmite Plinul cel Tînăr este acela că jonglează cu problemele de
lingvistică. Sînt interesat numai de Lingvistica Descartes, nivel la
care Plinul cel Tînăr nu a ajuns . Credeţi - mă, n u am vreun chef să
pătrund în lumea virtuală distorsionată pe care o creează personajul
real ce se ascunde îndărătul pseudonimului Plinul cel Tînăr, o lume de
intellectual garbage. Însă Plinul cel Tînăr expune mult prea ostentativ
intenţia planului WikiProiect, distorsionările dezvăluie din start
esenţa programului din pubela intelectuală destinată “formării gândirii”
unei noi generaţii de cetăţeni ai României. Şi iată cum ceea ce se
anunţa a fi, altminteri foarte lăudabil, mărturisesc prima percepţie,
proiectul unei noi comunităţii epistemice pentru România al cărei mesaj
începea cu ademenitorul : “Bine ai venit la WikiProiect România, un
proiect menit să îmbunătăţească acoperirea subiectelor legate de
România!”, se dovedeşte a fi numai bluff.
De la redutabila şi exemplara comunitate epistemică de intelectuali
pentru cultura română care a fost societatea Junimea, ştim că într -o
comunitate epistemică de acest tip trebuie respectată obligatoriu
onestitatea intelectuală. Or, ascunderea sub nick dovedeşte în chip
flagrant absenţa onestităţii intelectuale la un segment important al
celor care comandă WikiProiectul pentru România, ce se anunţă totuşi
emfatic drept un proiect de nouă comunitate epistemică a vorbitorilor de
limba română. Personajele/ persoanele care comandă WikiProiectul pentru
România sunt multiplicate în clonă şi se prezintă a fi Sfatul
Bătrânilor. Tot anonimi, bineînţeles, asta îmi aminteşte cumva numele
formaţiei vechilor rockeri sârbi ‘Distroficii Anonimi din Beograd’, deşi
atacurile de pe web contra noastră nu sosesc de la vecinii noştri foşti
iugoslavi . Pornind descendent şi condescendent din abstracţia unui
principiu, declar franc că nu intenţionez să lupt cu personajele anonime
şi virtuale, chiar dacă astfel sînt atacat la modul cel mai virulent de
către personajele reale ce folosesc Sfatul Bătrânilor şi Plinul cel
Tînăr ca paravane.
De fapt în discuţiile purtate la articolele amintite (Basarab I, Familia
Basarabilor) din Wikipedia de limba română se punea în esenţă problema
combaterii, chiar stopării influenţei ideologice, presupuse nefaste, în
cultura de limba română a eseurilor scrise de personajul foarte real
Titus Filipaş. Adică de mine. “Citarea unei lucrari auto-intitulate eseu
scrisa de un tip cu numeroase articole dacomane. Halal informatie. Un
eseu de pe un site obscur nu e o sursa de incredere. Plinul cel tanar 24
septembrie 2007. Excluderea oricarei referiri la proza domnului T.F.
(care pana la urma nu are pretentia de a fi mai mult decat un eseu).
Plinul cel tanar 25 septembrie.” Or, punctul de vedere al semnatarului
Plinul cel tanar nu este ceva nou şi nici măcar ceva absolut original .
El reprezintă , -- fără ca semnatarul să citeze sursa! --, doar
abordarea anti-umanistă în tratarea istoriei susţinută actualmente de
filosoful german Peter Sloterdijk (născut la 1947) . Faptul că Plinul
cel tanar nu îl citează pe autorul Peter Sloterdijk nu poate să fie
calificat din start drept furt intelectul. Poate că omul real care,
prudent, nu îşi dezvăluie identitatea într -un banal articol postat pe
Wikipedia, a comunicat deja informaţia aceasta de esenţă, şi care îl
disculpă deontologic, în Sfatul Bătrânilor. Dacă nu a făcut - o, el
discreditează foarte grav acest WikiProiect pentru România . Apoi,
faptul că ascunde colegilor oneşti şi totodată partenerilor săi de la
WikiProiect toată anvergura ideologiei lui Peter Sloterdijk în tratarea
istoriei (vezi numai abordarea de tip Züchtung preferată într - un mod
evident de Sloterdijk şi de anonimul care semnează Plinul cel tanar ,
dar combătută argumentat de alţi autori) dovedeşte egregios lipsa de
respect şi de consideraţie a Plinului cel tanar faţă de partenerii săi
cei mai oneşti. Aceasta este numai problema domniilor lor, pe care o vor
rezolva în cercul restrâns de la WikiProiect România. Totuşi, considerăm
noi, după acea necesară viitoare dezbatere internă a chestiunii
respective, WikiProiect România trebuie neapărat să scrie un articol
privind poziţionarea acestui WikiProiect faţă de ideologia despre
istorie (‘filosofia istoriei’) a lui Peter Sloterdijk. Pentru că din
cele două articole de pe Wikipedia mai sus amintite, transpare clar
faptul că şi WikiProiect România a îmbrăţişat punctul de vedere al lui
Peter Sloterdijk în tratarea istoriei. De exemplu, variantele de
articole care adoptă punctul de vedere umanist (unde sunt citate şi
eseurile mele) au fost complet şterse la comanda Sfatului Bătrânilor din
WikiProiect România (dar cine comandă în realitate Sfatul Bătrânilor?
este întrebarea la care nu vom afla vreodată răspuns).
Eu am reuşit să citesc articolele mai vechi doar din memoria cache
Google. P unctul de vedere umanist în tratarea temelor respective
trebuieşte reamintit cu acest prilej : „ Totuşi potrivit importantei
lucrări despre cumani ,,Codex Cumanicus” nu a fost consemnat nici un
prinţ cuman cu numele de Basarab, ceea ce contrazice ipoteza domnului
Djuvara[4]. O altă teorie, cea a lui Vasile Lovinescu, susţine spre
deosebire de teoria lui Neagu Djuvara, că ,,Basarab” nu este altceva
decât cuvântul ,,Tarabostes” transpus într-un pidgin cumanic. Plecând de
la rădăcina cuvântului: ,,Tarab”, argumentaţia care este foarte
credibilă, arată că în Evul Mediu, cuvântul dacic ,,Tarab" ar fi putut
ajunge să fie pronunţat ,,Sarab”, după modelul ,,Rutean” – ,,Rus”.
Documentele aflate la Vatican din secolul al X-lea folosesc scrierea şi
pronunţarea ,,Rutenia” pentru cuvântul cunoscut ca ,,Rus”. Aceast lucru
arată că în latina medievală vestică, dar şi într-o neolatină orientală,
"t" şi "s" puteau fi înlocuite, fiind ceva similar cu fenomenul
rotacismului, sau cu tranziţia de la ‚,Matilda” la ,,Mafalda” în
italiană [5]. Un alt aspect foarte important al argumentaţiei face
referire la Iordanes, care în secolul al VI-lea, speculând confuzia
fonetică „goţi” - „geţi”, îi aminteşte pe „sarabi” ca pe „o tulpină
veche, glorioasă, avută şi puternică” a ,,goţilor”. De fapt Iordanes nu
vorbea despre goţi ci despre geţi sau daci, iar ,,sarabii” erau o
tulpină a dacilor[6]. Cum ,,Tarabostes” era denumirea pentru dacii
nobili, ,,Sarab” ar fi putut însemna nobil vechi, nobil din Dacia.
Trebuie menţionat şi că numele de Dacia a fost folosit chiar şi în
secolul al XIII-lea, acest lucru fiind atestat documentar, în timp ce
cumanii şi-au făcut apariţia la noi pe la jumătatea secolului al XI-lea.
Deoarece pe pământul Daciei în Evul Mediu a existat un teritoriu numit
Cumania, se presupune că prin aglutinare cu „aba”, ce înseamnă tată, din
,,Sarab” a rezultat ,,Basarab”, însemnând ,,străbun nobil”. In concluzie
potrivit lui Vasile Lovinescu ,,Basarab” înseamnă străbun nobil din
Dacia [7]. ” Precizez, nu eu am scris toate acestea pe Wikipedia, dar
toate citatele sunt către eseul lui Titus Filipas, Basarabi în Cumania,
publicat în revista Asymetria editată de omul de cultură rom â n Dan
Culcer. Varianta primă din articolul ‘Basarab I’ avea şi un link către
Asymetria, în varianta a doua această legătură externă spre Asymetria a
fost tăiată la Sfatul Bătr â nilor din WikiPoiect Rom â nia.
Apoi, sînt învinuit de către personajul real ce semnează cu pseudonimul
Plinul cel Tînăr pentru crima de a fi scris „ numeroase articole
dacomane” , aceasta fiind o crimă de război 4G, evident că percep şi eu
gravitatea acuzaţiei ce mi se aduce aici. Însă unele lucruri trebuiesc
neapărat spuse. Incorijibil, le repet : „ C eea ce se cheama îndeobste
“Soarele de andezit” de la Sarmizegetusa Regia este de fapt o
reprezentare ideografica pentru arhetipul cultural Eratostene. Ideologia
pe baza careia a fost construit noul ” Muzeu al Taranului Român ”
exclude complet arhetipurile matematice din constiinta colectiva a
taranului român. Totusi, chiar în perioada comunista existau ziaristi
care scriau fie despre “meseriile uitate ” practicate de taranul român,
fie despre patentele de inventii înregistrate la oficiul national OSIM
de tarani români. Constatam, –fara sa dau pe atunci mare importanta
faptului–, ca majoritatea acelor vechi tehnici sau inventii noi aveau ca
idee centrala ‘formula lui Eratostene’. Aceasta a fost folosita de
poetul si geometrul Eratostene pentru a masura în antichitatea greceasca
raza Pamântului, si tot ea este întrebuintata acum ca principiu fondator
în functionarea oricarui ‘mouse’de computer personal ! Ei bine, daca
‘formula lui Eratostene’era folosita de taranul român generic, fiind
prezenta, si aceasta de mii de ori demonstrabil, în constiinta lui
colectiva, înseamna ca este ” arhetip cultural” în sens carljungian. Or,
acestea sunt teme perene, spre care trebuie sa se orienteze si Seminarul
de Arheologie Vasile Pîrvan !”
Iată încă o declaraţie publică pe aceeaşi linie făcută de mine :“În
afară de justiţia naturală a « drepturilor primului popor », iar în
peninsula balcanică este vorba despre « pelasgi » c ând identificăm
“primul popor”, există drepturi juridice încă mai puternice : moştenirea
Romei, ideologia Şcolii Ardelene din veacul XVIII o sublinia. În mare
măsură conflictul ideologic capitalism – comunism, dintre SUA şi URSS,
masca de fapt numai conflictul pentru moştenirea juridică a drepturilor
Romei. După 1989 şi căderea ideologiei comuniste, se propun ideologii
internaţionaliste pentru citirea şi interpretarea istoriei noastre în
sensuri profitabile pentru alţii, dar contrare intereselor noastre.
Istoria este o ştiinţă care se face pornind de la un set de valori
predefinite, valorile fiind 'comoara în cer', sunt principii
imponderabile. În c orespondenţa purtată de filosoful englez John Locke
şi sir Isaac Newton pe o temă istorică adiacentă ce inspiră titlul
cărţii ilustrului amator care este Napoleon Săvescu, Roma care îşi
incorpora provincia Dacia Felix este “Roma celor patru călăreţi ai
Apocalipsului”. Afirmăm aici peremptoriu, că noi, românii, nu sîntem
urmaşii acelei Rome, deşi sîntem îndrituiţi mai mult decât United States
of America la toate drepturile juridice pe această planetă, drepturi
care decurg din puterea absolută a Romei antice ! “
Personajul anonim ce se ascunde identificării, mult prea temător! cu
pseudonimul Plinul cel Tînăr mai scrie egal de acuzator : “Codex
Cumanicus nu aminteste nimic despre un print cuman numit Bassaraba, de
fapt nu aminteste nimic despre nici un print cuman pentru simplul motiv
ca este un manual de limba.” Să completăm noi. Sub coperţile lui Codex
Cumanicus erau adunate multe manuscrise provenind din surse disparate.
Ele au fost strânse toate sub aceleaşi coperţi şi fără discriminare de
către genovezii din peninsula Crimea, probabil în jurul anului 1303.
Între coperţile acelui Codex Cumanicus originar se găseau informaţii
atât de interesante, încât primul Codex Cumanicus s- a aflat o vreme şi
în biblioteca poetului Francesco Petrarca. Lecturile se pare că i- au
influenţat poezia. Paginile alese ulterior pe criterii strict
lingvistice reprezintă doar un “Codex Cumanicus subţiat”, care este mai
curând o consemnare în pidgin eurasiatic tradus în limba latină.
În fine, chiar balivernele din Levantul scrise de poetul Mircea
Cărtărescu, şi care servesc acum drept temei pentru validarea marelui
canular al BRĂŢĂRILOR DACICE DE AUR achiziţionate de guvernul român pe
bani grei luaţi din bugetul Rom â niei, vezi eseul meu recent ‘ Cultul
inacurateţei’ la adresa web
http://luceafarul.wordpress.com/literatura/antologia-de-eseuri/titus-filipas-cultul-inacuratetei/
m - au determinat să aduc precizări asupra valorilor reale create de
daci. Dar trebuie să înţelegem că, atac ând acest eseu, Sfatul
Bătrânilor de la WikiProiect România sprijină indirect şi teza
autenticităţii brăţărilor dacice de aur? Credem că WikiProiect România
trebuie să publice un articol pe această temă, dacă vrea să îşi mai
păstreze un minimum de credibilitate în cultura română !
Iată şi un text despre cumani şi Carol Robert d’Anjou, cu informaţii ce
nu au fost preluate de nici una dintre variantele celor două articole
din Wikipedia sus amintite: Noi credem că un ipotetic ‚prinţ cuman
întemeietor’ ar fi ridicat mai curând o capitală de corturi în Câmpia
Română, bineînţeles, nu o şatră, --nu-i nimic peiorativ ori politiceşte
incorect în sugestia noastră--, ci ne gândim mai mult la un Xanadu în
Bărăgan. Cumanii, în esenţa lor ecologică popor de călăreţi în stepă, au
multe asemănări şi înrudiri cu ungurii, alt popor de călăreţi ce au
simţit mereu atracţia pustei. Unicul rege ungur, Ladislau Cumanul, ce
provenea dintr-o legătură cumană dovedită, era departe de virtuţile
cerute unui ctitor de ţară. Ladislau Cumanul a intrat totuşi în
numărătoarea regilor maghiari ca Ladislau numărul IV (1262- 1290).
Surprinzător, casa angevină napolitană a încercat să îşi asocieze acest
cuman. Astfel civilizata prinţesă Elisabeta (1261-1300), fiica lui
Charles I d’Anjou şi a Beatricei de Provence (1234-1267), prinţesă care
vorbea ‘limba romană’ ori limba poetică a trubadurilor din Provence, a
fost căsătorită de părinţii ei cu Ladislau Cumanul! Acesta repudiază
însă iute prinţesa napolitană cea cultă. Preferă o femeie cumană.
Ladislau al IV-lea trăieşte în arhetipul legilor ancestrale, într-un
anturaj format exclusiv din cumani. Ladislau Cumanul nu poate controla
nici măcar propriul său neam.În 1290 este alungat de violenţii
companioni. La scurt timp este prins de potera baronilor maghiari. Este
executat fără judecată. Ladislau Cumanul nu lăsa vreun moştenitor direct
ca rege legitim în Ungaria (Hungaria-1, căci există multe interpretări
ale conceptului). Provinciile cu populaţii diverse, fiecare cu istorie
proprie, din care fusese încopciată prin forţă Hungaria-1, devin
independente. Hungaria nu a avut vreodată cimentul necesar menţinerii
unui mozaic de popoare. La moartea lui Ladislau al IV-lea, papa de la
Roma declară Hungaria -1 fief pontifical vacant. Îl alocă infantelui
Charles Martel d'Anjou (1271-1295). Poetul italian Dante Alighieri a
făcut parte din garda militară a lui Charles Martel d'Anjou pe când se
afla la Florenţa. De ce se recunoşteau prinţului angevin Charles Martel
din Napoli drepturi asupra Ungariei? Charles al II-lea d’Anjou le
Boiteux se căsătorise în anul 1270 cu prinţesa Maria de Ungaria (1245 -
1323), fiica lui Ştefan al V-lea, regele Ungariei, şi a Elisabetei de
Bosnia, sora lui Ladislau al IV-lea. Primul născut dintre copiii lor a
fost tocmai acest Charles Martel d’Anjou. Deşi instituţia papală îi
recunoscuse legitimitatea drepturilor asupra Ungariei, Charles Martel
d’Anjou nu va fi vreodată încoronat rege în Hungaria -1. Îl puteţi vedea
pe Dante Alighieri luptând în Câmpia Panoniei pentru instaurarea
drepturilor lui Charles Martel d'Anjou la Buda? Aşa că, după moartea lui
Ladislau Cumanul, în Ungaria stăpânesc, nu mai puţin de optsprezece ani,
luptele şi haosul. Până când pe tronul Hungariei -1 urcă un personaj
istoric calm şi înţelept. Ne referim aici la Carol Robert de Anjou, fiul
acelui Charles Martel d’Anjou care nu îşi revendicase vreodată el însuşi
drepturile, şi al principesei Clemenţa de Habsburg. Oricum, dacă un
Ladislau Cumanul cu sânge regal din casa dinastică Arpad nu reuşeşte să
menţină închegat un stat pe care îl primise moştenire, circumstanţa
forţează ca prin Cumania de pe documente medievale să înţelegem mai
curând teritoriul, --foarte vast, într-adevăr--, unde limba cumană era
Lingua Franca. Cumania nu a fost imperiu politic real. Închegarea unui
imperiu, menţinerea şi guvernarea lui, necesită o anumită doză de
înţelepciune şi de cumpătare. Prinţii cumani din Apus nu le dovediră.
Şi nici nu ascund că într – adevăr am o linie ideologică în cele ce
scriu. Este o linie dictată chiar de valorile în care eu cred. Sunt
valori care m – au oprit mereu să devin membru al partidului unic PCR,
deşi am fost invitat de multe ori să depun adeziunea la acel partid. Ele
sunt de asemenea valori care m - au determinat în anul 1956, --aşa cum
ştiţi prea bine şi Dumneavoastră, însă ceilalţi europeni ignoră
totalmente, în lupta românească antisovietică din perioada Războiului
rece anul de eminenţă a fost 1956 --, să editez în samizdat un ziar
manifest la Craiova, difuzat clandestin pe străzile prăfuite ale
oraşului meu. Fapt pentru care am fost arestaţi de Securitate, eu şi
colegii şcolari de la Petrache Poenaru care participau la luptă şi la
proiectul antisovietic de Românism . Iar g eneralissimul Wikipediei care
conduce ostilităţile de acum din WikiProiect România îndreptate contra
culturii române atacă în mod specific aceste valori atunci când condamnă
în termeni vehemenţi adeziunea la protocronismul românesc : “Articolul
despre Protocronism poate fi dezvoltat. Nu este rolul nostru sa recenzam
toate aberatiile si sa le combatem. In articolele despre istorie se
prezinta teoriile vehiculate de profesionisti. Plinul cel tanar 23
septembrie 2007. Wikipedia are niste recomandari referitoare la
verificabilitatea si increderea surselor, de preferinta peer-reviewed si
iesite din university presses. Mai mult, acolo unde exista consens
stiintific acesta trebuie prezentat ca atare. Ideile stiintifice
depasite sau cele pseudostiintifice trebuie prezentate fara a le atribui
credibilitate. Metaforic vorbind nici laturile nu sunt o mancare nociva,
nu sunt otrava, nu omoara pe nimeni. Dar a servi intr-un restaurant
laturi amestecate cu ciorba de burta nu mi se pare nici deontologic,
nici etic, nici democratic. Plinul cel tanar 24 septembrie 2007.” Remarc
infatuarea ideologica a Chef-ului in toga Plinului. Patronul
restaurantului este Imperiul, valorile pe care le impune omenirii prin
sistemul peer-reviewed, “gaşca noastră, parte şi judecător”, conduc doar
la sporirea puterii Imperiului. Reamintesc că tovarăşa “savant de renume
mondial” Elena Ceauşescu avea numeroase articole şi cărţi peer-reviewed,
publicate de university presses.
Detalii privind linia ideologică a personajului Chef în restaurantul cu
menue tipărit de university presses ? Din asemenea university presses a
ieşit Raportul Tismăneanu, elaborat de fiii victorioşi ai
‘Cominternismului reloaded’. De facto raport ‘Tismeneţki Reloaded’ -
document oficial impus României de clica Mare Timonieră în statul român
de acum. Ei bine, Raportul Tismăneanu atacă şi el expres şi extins,
tocmai protocronismul românesc. Deci se dovedeşte că grupul cel voit
anonim care conduce acest năstruşnic WikiProiect “gastronomic” este
strâns asociat ideologic cu puterea victorioasă de astăzi în România,
putere supranumită pe bună dreptate ‘Tismeneţki Reloaded’. Precizări
despre protocronism, pe de o parte, şi despre consecinţele nefaste ale
Raportului Tismăneanu care conduce la falsificarea istoriei României, pe
de altă parte, pot fi citite în eseul Buldozerul domnului Zub, un item
cultural aflat la adresa de Internet
http://protocronism.wordpress.com/contributii-teoretice-de-azi/profdr-titus-filipas-buldozerul-dlui-zub/
În continuare, sună a declaraţie ce spunem, chiar este declaraţie
solemnă: În faţa ideologiei declarat anti- româneşti a noului
Cominternism care conduce războiul 4G împotriva României, noi suntem
forţaţi să opunem, umili şi fără vreo bază ori speranţă de putere
politică, ideologia noastră protectoare. În hainele şi conceptualizarea
Limbii Române moderne, protocronismul este noua variantă a Românismului
promovat pe vremuri de filosoful Constantin Rădulescu –Motru. Ce vrem să
înţelegem acum prin Românism? Faptul că noi, reprezentanţii de astăzi ai
protocronismului românesc, credem în această Limbă Română sacră capabilă
să poarte valorile perene ale civilizaţiei universale. Subliniem că
Limba Română sacră se deosebeşte enorm de idiomul folosit de actualul
preşedinte al României în chip de vernaculară delocalizată, un
preşedinte al României care a năimit tocmai potera ‘Tismeneţki Reloaded’
să persecute iar România, pe fiii şi fiicele ei ce mai cred în Românism
ori în setul de valori ale omului românesc.
Felul cum este privit Românismul acum, de către susţinătorii puternici
ai ‘Cominternismului reloaded’, nu diferă prea mult de opinia despre
Românism a puterii stăpânitoare în Republica Populară Română la anul
1956. Anume că Românismul înseamnă “ideologie fascistă”, citez, nu
confirm. Pentru că, şi iar nu ştiu de ce am întârziat să spun aceasta,
--dar cred că a sosit timpul--, în legislaţia statului român al anului
1956, lupta românilor împotriva ocupantului sovietic se considera în mod
automat, prin lege, că se asimilează activităţilor organizaţiilor
fasciste. Astfel că am fost acuzat în anul 1956, de către reprezentantul
Bucureştiului la securitatea din Craiova, un ofiţer “cool” cum Pacepa,
nu pentru că am scris şi difuzat manifeste antisovietice, ci pentru că
am creat o “organizaţie de tineret cu caracter fascist”! Mi- a promis că
nu voi fi iertat vreodată, deşi ofiţerii de securitate olteni
manevraseră în aşa fel ancheta încât puteam pleca liber. Aveam numai
doisprezece ani.
Dr. Titus Filipaş
|
Comentarii de la cititori |
-------------------------------------------
-- Formular: 'Parerea'
-------------------------------------------
1. Ce doriti sa ne
transmiteti?:'Opinia
2. Tema / articolul /
autorul::'WikiProiect împotriva culturii române, de Dr Titus Filipas'
3. Numele si prenumele Dvs.:'Radu Trifan'
4. Adresa Dvs. E-mail:
radutrifan@gmail.com
5. Numarul Dvs. de telefon
(fix):
6. Numarul Dvs de telefon (mobil):''
7. Textul mesajului Dvs.:'Draga domnule Filipas,
Cu tot respectul pentru punctele dvs. de vedere, nu pot sa impartasesc
parerea conform careia WikiProiectul din cadrul Wikipedia este impotriva
Romaniei. Imi pare rau sa citesc interpretarea dvs. reductionista, care
arunca in deradere ceea ce in mod fundamental este un proiect PRO
Romania. Imi este greu sa cred ca nu intelegeti natura colaborativa si
libera a Wikipedia, de aceea nu cred ca puteti vorbi despre onestitate
intelectuala in cazul blamarii proiectului decat daca sunteti in
completa ignoranta asupra modului in care functioneaza acest proiect.
Este regretabil sa citesc ca eforturile genuine sunt asimilate fara pic
de analiza critica, unor rafuieli personale si intelectuale pe care
le-ati purtat cu un anonim contributor al Wikipedia. Din acest motiv, nu
pot sa accept ca punct de vedere cu adevarat onest, ci mai degraba unul
excesiv revansard, conform caruia intreg proiectul isi propune si este
coordonat impotriva Romaniei. Imi este de neinteles de ce etichetati
frustrarea dvs. in numele Romaniei. Proiectul isi propune tocmai sa
dezvolte articolele legate de Romania, nicidecum sa le coordoneze
ideologic. Asa ceva nu exista. Exista in schimb oameni, care pe
Wikipedia se pot exprima liber. Iar Wikipedia are limitele ei: orice
minciuna poate fi scrisa, daca nu exista intelectuali onesti, si in
cunostiinta de cauza, care sa corecteze aceste greseli. Cu cat ele sunt
mai multe, cu atat sunt acesti intelectuali: 1 mai putin onesti 2.
dezinteresati. In lipsa unui public numeros, niciun singur roman sau
grup restrans de de romani nu are posibilitatea fizica sa controleze
veridicitatea si rigoarea informatiilor introduse in Wikipedia. De aceea
implicarea pe scara mai larga este absolut necesara. Insa nu va umpleti
de ridicolul celui care-i huleste pe voluntarii care incearca, acolo
unde responsabilitatea este divizata in mod egal intre toti vorbitorii
de limba romana din intreaga lume. Va astept sa ne intalnim pe Wikipedia
pentru o sfida care ne-a fost vrand/nevrand aruncata si de care pur si
simplu, nu ne putem ascunde.
Numai bine
Radu Trifan, Timisoara'
|
