|
|
| Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
Dr. Ludovic Lazarus (Ludwik Lejzer) Zamenhof –
fondatorul limbii ”Esperanto” (n.15 decembrie 1859 – d. 14 aprilie 1917)
Lucreția Berzintu,
Israel
Motto: ”Limba internațională a următoarelor generații va fi doar și
sigur o limbă artificială” (L.L.Zamenhof)
L. L. Zamenhof s-a născut la 15 decembrie 1859, în Bialystok, Polonia,
Imperiul Rus (acum în nord - estul Poloniei). El a fost un evreu polonez
– medic oftalmolog, filolog și fondatorul limbii artificiale
Esperanto, limba cea mai vorbită, construită, până în prezent. Tatăl
său, Markus Zamenhof, și bunicul său, Fabian Zamenhof, au fost profesori
de limbi străine. Fabian Zamenhof a fost un pionier al culturii generale
în rândul evreilor din Bialystok. Conform recensământului din 1897, din
populația totală de 66.000, evrei erau 41.900 (63%). Limba naturală a
fost rusa și idiș dar el a vorbit fluent poloneza și germana. Poloneza a
devenit limba maternă a copiilor săi. Mai târziu a îvățat limba
franceză, latina, greaca, engleza și a fost interesat de italiană,
spaniolă, lituaniană.
Înafară de limba evreiască, idiș, populația din Bialystok a fost formată
din alte trei grupuri etnice: polonezi, germani și belaruși. Datorită
acestui fapt, conform părerii lui Zamenhof, existau disensiuni și
neânțelegeri care tulburau orașul. El a presupus că principalul motiv de
certuri era neînțelegerea reciprocă din cauza lipsei unei limbi comune
pentru dialog. Ca evreu, care a
trăit într-un mediu de conflict rasial și național (privind granița ruso
– poloneză), Zamenhof s-a dedicat promovării toleranței, în special prin
crearea unei limbi de circulație internațională. Ca student la o școală
secundară în Varșovia, el a făcut încercări de a crea o astfel de limbă
cu o gramatică simplă.Timp de trei ani de zile a lucrat la idiș, în
speranța că ar putea fi universalizată. Ca și contemporanul său, Eliezer
Ben Yehuda, Zamenhof a știut că poporul evreu ar avea nevoie de o limbă
modernă evreiască. Pentru Ben Yehuda, visul sionist era renașterea
limbii ebraice, dar Zamenhof a optat pentru modernizarea limbii idiș. În
1879, Zamenhof a scris prima gramatică a limbii idiș, ”Lebn visnshaft”.
Dar deceniul care a început cu un nou idiș se va termina într-o limbă cu
totul nouă: Esperanto. În cele din urmă, Zamenhof a cedat idiș
pentru Esperanto. A ajuns la concluzia că nicio limbă nu ar putea
deveni vreodată un mijloc de comunicare universală în cazul în care s-ar
identifica cu orice naționalitate individuală sau țară. Trebuie să fie
neutră. În 1878, proiectul său era aproape terminat, publicând Lingwe
uniwersala.
În 1882, din cauza pogromurilor din Imperiul Rus, Zamenhof ia parte la
mișcarea sionistă ”Sion Hibbat”. În 1887 a părăsit mișcarea iar în 1901
a publicat o declarație în limba rusă cu titlul ”Hillelism” în care el
argumentează că proiectul sionist nu a putut rezolva problemele
poporului evreu. Pe lângă activitatea sa lingvistică, Zamenhof a
publicat o filozofie religioasă pe care a numit-o ”Homaranismo (tradus
ca umanitarismul), bazat pe principiile și învățăturile lui Hillel cel
Bătrân.
La 26 iulie 1887, cartea intitulată Lingvo internacia: Antauparolo
Kaj plena lernolibro (limbă de circulație internațională: cuvânt
înainte și manual complet) a fost publicată în Rusia sub pseudonimul
”Doktoro Esperanto” (Doctor speranță) din care derivă și numele limbii.
Această carte a fost primul manual Esperanto. La 7 august 1887
apare în ziarul polonez ”Kurjer Codzienny” primul articol dspre
Esperanto, sub semnătura lui Wladyslaw Sabowski. Pentru Zamenhof, acest
limbaj a fost o modalitate de promovare o coexistenței pașnice între
oameni și culturi diferite. Primul poem scris în Esperanto este ”Mia
penso” (Gândul meu), de L. L. Zamenhof (1887). Cinci ani mai târziu,
Zamenhof a publicat primul dicționar Esperanto, ”Universala Vortaro”.
Prima revistă Esperanto a apărut în 1889. Cu unele aptitudini
literare și lingvistice, Zamenhof a dezvoltat și testat noua sa limbă
prin traducerea unui număr mare de lucrări, inclusiv ”Vechiul Testament”
(pe care l-a terminat la scurt timp înainte de moartea sa). Din acel
moment Esperanto a crescut constant în popularitate. În anul
următor Societatea Volapuk de la Nuremberg a încetat să mai existe dar
locul său a fost luat de către primul club de Esperanto. În 1891 un al
doilea club a fost fondat la Upsala, în Suedia, a urmat Sankt –
Petersburg, cu filiale la Odesa și în Siberia. Franța și Danemarca au
aderat la mișcarea Esperanto în 1897 iar în anul următor, la
Bruxelles și Stockholm. Primul grup de esperantiști a început la Paris,
în 1900. În anul următor Esperanto și-a făcut prima apariție
oficială pe teritoriul American, la Montreal. De atunci, asociațiile
pentru studiul Esperanto au fost fondate în toate părțile lumii.
În 1905, aproape 700 de entuziaști ai limbii au venit la primul Congres
Mondial de Esperanto de la Boulogne, Franța, și Ludwik Zamenhof a fost
decorat cu Legiunea de onoare. În 1910, Zamenhof a fost nominalizat
pentru Premiul Nobel, dar premiul a fost câștigat de Biroul
Internațional de Pace. Cu ocazia celui de-al cincilea Congres Universal
de Esperanto, la Barcelona, Zamenhof a fost numit comandant al Ordinului
Isabella de regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei. În 1912, Zamenhof a
renunțat la conducerea formală a mișcării Esperanto la Cracovia,
Polonia. În ultimii ani, Congresul Mondial de Esperanto s-a desfășurat
la: Adelaide, Montpellier, Berlin, Tel Aviv, Zagreb, Brazilia, Suedia,
China, Lituania ș.a.
Izbucnirea primului război mondial i-a nimicit speranțele lui Zamenhof
în unirea popoarelor lumii. Acestă dezamăgire, împreună cu stresul
muncii continue, și-a pus amprenta asupra sănătății sale. A murit la
Varșovia și este înmormântat la cimitirul evreiesc de pe strada Okopowa.
Zamenhof și soția sa, Klara, au avut trei copii, un fiu, Adam, și două
fiice, Sofia și Lidia. Toți trei au murit în Holocaust. Munca lui
Zamenhof a fost continuată de fiica sa, Lidia (1904 – 1942) care a
călătorit mult la prelegeri Esperanto. Astfel a intrat în contact cu
membri ai religiei Bahai, împărtășind mesajul universal al mișcării
esperantiste. Și ea a devenit adeptă a acestei credințe. La sfârșitul
anilor 1930 s-a întors în Polonia, a fost arestată de către germani și
depusă în ghetoul din Varșovia. În 1942 a fost deportată la Treblinka,
unde a fost ucisă.
În prezent există circa 120 de societăți iar limba este vorbită de
aproximativ jumătate de million la câteva milioane de personae. Mulți
dintre aceștia sunt în Japonia, Coreea, Brazilia, Bulgaria, Polonia,
România (Timișoara, Cluj, Covasna, Baia Mare, Tulcea ș.a.) La Expoziția
de la St. Louis a fost acordată recunoașterea oficială de către comisia
secțiunii franceze. Există o literatură mare și în continuă creștere în
Esperanto. Peste douăzeci de reviste sunt în circulație, inclusiv o
revistă lunară, Braille, pentru nevăzători. De asemeni, limba a intrat
în uz comercial.
Un asteroid (1462), descoperit de Observatorul din Finlanda la 06
februarie 1938 poartă numele de Zamenhof, în onoarea sa. Un alt asteroid
(1421) poartă numele de Esperanto, în onoarea lui Zamenhof (denumire
provizorie). De asemenea, sute de străzi urbane, parcuri, poduri din
întreaga lume poartă numele după Zamenhof. În Lituania, cea mai
cunoscută stradă, Zamenhof – este în Kaunas, unde a trăit și a avut o
casă câtva timp. Alte denumiri după Zamenhof, sunt în Franța, Ungaria,
Polonia, Cehia, Spania, Italia, Israel, Brazilia ș.a.
De-a lungul timpului au existat mai multe încercări de a se construi un
limbaj universal, începând încă din Evul Mediu. Veți spune, astăzi, că o
limbă universală ar fi engleza. Adevărat, dar nu este în concordanță cu
visul lui Zamenhof. Limba creată de el poate uni oameni din întreaga
lume. Și-a dorit crearea unei limbi mai egalitare. Zamenhof ar spune că
cea mai mare parte a lumii (cea a cărei limbă naturală este alta decât
engleza) ar fi clasificată de rangul doi. Esperanto, însă, a
devenit limba artificială cu cel mai mare succes. Este o limbă vorbită
și scrisă, cu un lexic derivat din limbi vest – europene, cu o sintaxă
și morfologie de influență slavă. Chiar și acum, noi proiecte
lingvistice sunt publicate aproape în fiecare an. Asociația Universală
de Esperanto (UEA), cu sediul la Rotterdam, Olanda, are asociații
afiliate în 62 de țări. În 1954 Conferința Generală UNESCO a recunoscut
că succesele Esperanto sunt în armonie cu idealurile UNESCO și ca
urmare s-au stabilit relații între UNESCO și UEA.
UEA mai are relații consultative cu ONU, UNICEF, Consiliul European,
Organizația Statelor Americane și Organizația Internațională pentru
Standarde. Anual au loc peste o sută de conferințe și întâlniri în
Esperanto. Cea mai mare dintre ele este Congresul Mondial de
Esperanto. Peste o sută de periodice apar regulat în Esperanto (Monato,
Fonto, Esperanto ș.a.). Multe stații de radio din lume emit în
Esperanto. Sunt sute de mii de Site-ri în Esperanto.
Surse de informații: L. L. Zamenhof (Enciclopedia Britanica); Fundația
Utilika: Jonathan Pool(expert priv. L.L. Zamenhof); Wikipedia; National
Geografic; Google.com; Enciclopedia Jewish; roportal.ro;
en.poland.gov.pl/Ludwik, Zamenhof; Yiddishbookcenter.org
Lucreția Berzintu
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL
|
|
|
|
Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero, Deutschland Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu (Rumănien). Redakteure: Ion Măldărescu, Cezarina Adamescu (Rumănien) |