Ideologia Scolilor Centrale

Titus Filipas

Impresii si pareri personale in FORUM

"Les idées font le tour du monde : elles roulent de langue en langue,

de siècles en siècles..."

Rivarol

Termenul de Ideologie a fost forjat de catre Antoine Louis Claude Destutt, conte de Tracy, ori, mai pe scurt, Destutt de Tracy, ganditor francez ce a trait intre 1754 si 1836. Desi Ideologia se vrea a fi distincta de Metafizica si Psihologie, ea nu poate fi inteleasa decat intr-o Triada cu numitele discipline. De ce intr-o asociere cu Psihologia ? Daca Ideologia insemna, in conceptia originara a lui Destutt de Tracy, o "stiinta a ideilor", ele erau insa idei achizitionate "senzualist", asa incat era natural ca Ideologia sa se asocieze cu Psihologia. Apoi, de ce asocierea cu Metafizica ? Deoarece Ideologia retine ideile despre efecte, nu si despre cauzele primare, ce reveneau Metafizicii. Totusi Destutt de Tracy insusi plaseaza Ideologia printre stiintele exacte, reunind astfel stiintele umaniste cu stiintele exacte intr-o stiinta a omului. Inca mai limpede mi se pare a fi ceea ce scria Destutt de Tracy in "Éléments d'idéologie" din 1801 : "la connoissance de l'entendement est proprement la science unique", "cunoasterea intelegerii este la modul propriu stiinta unica", aceasta cred ca este cea mai buna definitie care a fost data Ideologiei de catre autorul termenului. Nu-i mai putin adevarat ca Ideologia va capata si puternice conotatii peiorative. Curand, chiar din partea marelui Napoleon Bonaparte, pe care il agasa teoria economica de tip "laissez faire" a lui Destutt de Tracy. Acesta-i motivul pentru care, oprit in 1806 de cenzura napoleoniana sa isi editeze in Franta "Comentariul" la Montesquieu, Destutt de Tracy a fost nevoit sa il roage pe presedintele american Thomas Jefferson, ce manifesta un interes viu fata de "Spiritul legilor" si impartasea cu de Tracy aceeasi "Ideologie", sa publice in America o versiune in limba engleza. Presedintele S.U.A. a tradus el insusi "Comentariul", nu stiu daca din placere pura sau dintr-o amabilitate impinsa la extrem, dar aceasta (buna) purtare, cat si gandirea lui aforistica, exprimand adevaruri valabile si in lumea de azi, te indeamna sa crezi ca numai curentul jeffersonian din gandirea politica americana ne este, ab initio, favorabil.

Temele principale de discutie ale grupului de Ideologi erau : "Cum percepem lumea ? Ce facem in esenta atunci cand gandim si vorbim ? In ce fel rationam ? Care-i legatura intre diversele categorii de semne si gandire ?" Acestea sunt de altminteri chestiuni filosofice milenare, examinate cu perseverenta si in zilele noastre in cadrul stiintelor cognitive. Ideologii au incercat sa gaseasca o solutie unificatoare la toate aceste intrebari. Destutt de Tracy a formulat respectivele reflectii teoretice in perioada incarcerarii sale de sub Teroare, in timpul Revolutiei Franceze. A avut sansa sa supravietuiasca, iar in deschiderea de dupa 9 thermidor anul II, le-a supus atentiei amicilor sai reuniti in salonul de discutii filosofice al Doamnei Anne-Catherine Helvetius, supranumita Notre-Dame d'Auteuil, Madona din Auteuil.

Daca Ideologia insemna, in conceptia originara a lui Destutt de Tracy, o stiinta a ideilor achizitionate "senzualist" si prin experiment, era natural ca a fi Ideolog insemna aderenta la traditia Luminilor, la stilul de gandire al unor Condillac sau Lavoisier, -amintim, el insusi influentat de gandirea lui Condillac in construirea discursului stiintific -, amandoi fiind Ideologi avant la lettre.

A fost Destutt de Tracy, Ideolog ce intelegea perfect rolul sensibilitatii in formarea ideilor, si un romantic ? Oricum, la fel ca poetii romantici englezi din primul val, de Tracy a vazut si a inteles ce soc distrugator, ce viitura catastrofala in cursul istoriei umane a produs Revolutia Franceza. Din cauza aceasta, scopul generos al Ideologiei era acela ca prin transmiterea de la o generatie la alta a ideilor eficiente, sa se evite asemenea "viituri", ajungandu-se la regularizarea cursului societatii umane astfel incat omul, ca individ, sa gaseasca aici maximum de ajutor posibil din partea semenilor sai si in acelasi timp minimum de obstacole virtuale dreptului sau natural la fericire, fara necesitatea recursului la "rasturnari revolutionare", (vezi Destutt de Tracy, Mémoires sur la faculté de penser, 1796).

Comunicarea Proiectului lor catre societate devenea un obiectiv major pentru Ideologi. In niste termeni romanesti frecvent vehiculati, ei realizeaza ca lipsa de comunicare a Proiectului este echivalenta "incremenirii in Proiect". Din cauza aceasta, inima miscarii Ideologilor o constituie formarea individului pentru societate prin scoala, construirea sau re-construirea invatamantului. Iar axioma ramane valabila in oricare tara. Miscarea Ideologilor este atat de legata de problema dezvoltarii invatamantului la inceputul secolului al XIX-lea, incat putem spune ca in Romania cei doi fondatori de scoala, Gheorghe Lazar si Ioan Eliade Radulescu, gandeau la fel ca Ideologii, mai mult, ca au fost primii nostri Ideologi.

Data de 3 brumar anul IV, adica 25 octombrie 1795, marca in Franta o etapa importanta in realizarea planurilor pedagogice ale Ideologilor. Atunci a fost decretata crearea Scolilor Centrale, "les Écoles Centrales". Ele erau destinate sa inlocuiasca vechile colegii, scoli cu fundament clerical. Pe langa supunerea fata de Biserica, acuzatia "ideologilor brumaristi", -sau a Ideologilor Scolilor Centrale, cum le vom spune noi-, era aceea ca in colegii se practica indeobste invatarea mecanica. Spre deosebire de vinovata invatare "par coeur" din colegii, Ideologii hotarasc ca in Scolile Centrale invatatura se va face urmand maxima pedagogica a "inlantuirii cunostintelor", "l'enchaînement des connaissances", ceea ce insemna chiar mai mult decat o "serializare" sistematica. Asa cum scria in circulara ministeriala din 20 fructidor anul V, adica 6 septembrie 1797, adresata profesorilor, Scolile Centrale aveau menirea sa transmita noilor

generatii "l'héritage de Lumieres", adica "mostenirea ideologica a Epocii Luminilor". Mostenire ce era in primul rand rationalismul, discursivitatea. Intelegem asadar motivul pentru care disciplina principala de invatamant in Scolile Centrale era destinata formarii discursului, Gramatica generala. Caci obiectul gramaticii generale este analiza tuturor formelor de discurs. Chiar Destutt de Tracy ofera acestor scoli un fel de text-canava pentru construirea discursului, adica un text de comentat, divizat in patru volume :

Éléments d’idéologie I - l'Ideologie proprement dit, 1801

Éléments d’idéologie II - Grammaire, 1803

Éléments d’idéologie III - Logique, 1805

Éléments d’idéologie IV & V: Traité de la volonté et de ses effets, 1815.

Cartile au continuat sa apara si dupa ce Scolile Centrale fusesera desfiintate

oficial de Napoleon prin decretul-lege din 11 floréal anul X (adica 1 mai 1802),

intrucat formarea discursului a ramas in Franta Cartesiana un obiectiv educational major sub toate regimurile.Atunci cand am facut comparatia intre actiunea pedagogica a Ideologilor si truda de creare a invatamantului romanesc de catre Gheorghe Lazar si Ioan Eliade Radulescu, introduceam involuntar banuiala ca Scolile Centrale apareau si in Franta la fel ca in Romania, adica aproape Ex Nihilo. Ceea ce nu-i adevarat. In secolul al XVII-lea, ca sa lupte impotriva Reformei, iezuitii infiintau colegiile pentru instruirea copiilor burghezilor din orase. Fata de invatamantul scolastic, iezuitii veneau cu un principiu nou : Profesorii trebuie sa inteleaga caracterele elevilor, aspectul acesta fiind la fel de important pentru succesul invataturii ca si cunoasterea la perfectie de catre profesori a materiei pe care o predau. Insa Biserica ramanea stapana intoleranta a colegiiilor care lucrau si pentru gloria ei. Paradoxal, inalta ierarhie din l'Eglise catolique gaseste ca pedagogia profesorilor iezuiti, persoane activand sincer pentru l'Acien Regime, era prea avansata, astfel ca in 1762 obtine de la monarhia absoluta inchiderea colegiilor iezuite si expulzarea iezuitilor ! Totusi, ca un principiu, institutia insasi a colegiilor ramanea in Franta. Si, cu toata sinceritatea, privind acum spre colegii, e greu sa spui despre calitatea invatamantului pe care il ofereau ca era altfel decat excelenta. Colegiile au construit si ele maretia reala si absoluta a Frantei, absolutiste sau nu. In colegiile deschise de benedictini si oratorieni se predau, cu mare grija pentru detaliul aplicativ, stiintele pozitive. Mai erau colegiile pentru instruirea ofiterilor, unde se invatau de asemenea stiintele exacte, insotite de lucrari practice si de studiul limbilor vorbite in tarile inconjuratoare. De altminteri in aceste scoli se vor forma exceptionalii ofiteri ai Revolutiei Franceze, in primul rand Napoleon Bonaparte, legendar printre oamenii simpli si pentru stiinta de carte pe care o acumulase in scoala militara, in speta la Colegiul din Brienne. Astfel se poate constata ca, spre deosebire de Romania, unde au intervenit cand fanariotii, cand cazacii rusi, cand revolutionarii unguri, cand infatuatii bolsevici de extractie golemica, -perfecti in eficientizarea Raului-, cand pur si simplu neaosul "neam prost" ajuns la putere prin PCR, in Franta a existat, certamente, o continuitate a invatamantului de calitate. Sediile Scolilor Centrale departamentale se gaseau chiar in cladirile colegiilor Vechiului Regim, -iata exceptia care confirma regula : o Scoala Centrala instalata in castelul de la Versailles !-, dupa cum sediile Liceelor infiintate de Napoleon in 1803 erau chiar in Scolile Centrale pe care tocmai le desfiintase, iar profesorii liceelor napoleoniene ramaneau aceiasi profesori ai Scolilor Centrale formati prin (si pentru) lucrarea Ideologica. (In diverse departamente, Scolile Centrale se vor desfiinta doar cand vor fi create conditiile pentru infiintarea Liceului ; astfel in Ardeche Scoala Centrala isi va inceta activitatea abia in 1804, iar Scoala Centrala din Aveyron reuseste sa functioneze pana in 1808). Continuitatea mai este marturisita de faptul ca insusi limbajul folosit de Ideologii ce activau in sistemul Scolilor Centrale fusese achizitionat de ei ca elevi in vechile colegii. Iata de pilda un excerpt din discursul unui oficial din Isere pronuntat pe data de 30 fructidor anul VII (adica 16 septembrie 1799) : "Vous mettrez de l'ordre dans vos idées; vous acquerrez cette précision, cette justesse philosophique qui rachete la sécheresse du sujet par la netteté des conceptions", adica "Veti pune ordine in ideile voastre ; veti castiga acea exactitate filosofica si precizia aceea care rascumpara ariditatea subiectului prin taietura clara a conceptiilor". Discurs de exceptie, tinut totusi de un functionar din provincia franceza in fata scolarilor si profesorilor de la Scoala Centrala din Isere, in urma cu mai bine de doua sute de ani ! Deci inainte chiar de proverbiala "vreme a lui Pazvante", adaugam noi, pentru a face o comparatie mai de inteles cu situatia romaneasca. De unde ar fi venit acea capacitate "de a pune ordine in idei" prin invatamantul in Scoala Centrala ? Din studiul gramaticii ! In scoala romaneasca textul unei asemenea gramatici care indruma spiritul spre discursivitate apare, tiparit, abia in 1828. Sa reamintim, infiintarea scolii de la Sfantul Sava, unde studiul gramaticii ocupa o pozitie centrala in cadrul lectiilor predate de profesorul Ioan Eliade Radulescu, duce dupa zece ani la aparitia primului text tiparit si comprehensiv de Gramatica romaneasca. Astfel scoala de la Sfantul Sava avea un statut "ideologic" foarte asemanator cu al unei Scoli Centrale. Insa scoala de la Sfantul Sava a insemnat, incontestabil, mult mai mult decat o simpla Scoala Centrala departamentala franceza. De altminteri sistemul pedagogic complet al Ideologilor nu se limita la Scolile Centrale. Caci mai exista Scoala Normala si Institutul National, cadoul facut de Napoleon Ideologilor. Indraznesc sa spun ca, asa cum a fost gandita de Gheorghe Lazar, scoala de la Sfantul Sava ar fi urmat sa devina o sinteza a celor trei tipuri de institutii in Tara Romaneasca.

Desi spiritul ideologic "des Ecoles Centrales" este prezent in Romania incepand cu anul 1818, cand apare prima oara la noi denumirea oficiala de Scoala Centrala, care nu insemna, tin sa subliniez, "scoala din centrul orasului" ? Odata cu venirea la Craiova a lui Ioan Maiorescu, -format romaneste la gimnaziul real din Blaj, "Mica Roma" din Ardeal-, ia fiinta in 1831 prima Scoala Centrala din Romania. In cunoscutul tablou al lui Theodor Aman, "Hora Unirii la Craiova", se poate vedea cum arata sediul ei. Cu Scoala Centrala, orasul isi recapata, cel putin in idee, statutul de a doua capitala a Tarii Romanesti. Venind la Craiova cu un doctorat in teologie luat la Viena, putem banui ca Ioan Maiorescu a aflat despre Ideologia Scolilor Centrale prin filiera spiritualitatii germane, extrem de sensibila la miscarea ideilor noi dincolo de Rin. La Scoala Centrala din Craiova, profesorul Ioan Maiorescu a predat "stilul scrierii", intim legat de chestiunea construirii discursului. Astfel, prin specializarea sa in disciplina formarii discursului romanesc, prin care vreau sa zic discursul in Limba Romana, Ioan Maiorescu poate fi socotit cel de al treilea Ideolog roman, dupa Gheorghe Lazar si Ioan Eliade Radulescu. In educatia pe care o va da in familie, probabil ca in acelasi respect fata de duhul rational il va creste si pe fiul sau, Titu Maiorescu. De altminteri, la o atenta judecata, naturaletea talentului maiorescian de construire a discursului, critic sau politic, sugereaza faptul ca ea vine dintr-o invatatura dobandita in familie. Prin discursivitatea paradigmatica a lui Titu Maiorescu, chiar daca se vroia intr-un mod hotarat anti-bonjourist, spiritul Junimii reprezenta, intr-o forma noua, Ideologia Scolilor Centrale in Romania. Atunci cand Eugen Lovinescu spunea, caracterizandu-l pe Titu Maiorescu : „La raspintiile culturii romane vegheaza, ca odinioara, degetul lui de lumina : pe aici e drumul”, el descria de fapt Proiectul si sursele lui venind fara liniaritate, numai din nasterea personalitatilor romanesti care inteleg diverse aspecte ale Metafizicii, din Epoca Luminilor. Ciudat cum, fara ca noi, romanii, sa fi cunoscut privilegiul unui veac XVIII metafizic si enciclopedist, "degetul de lumina" al lui Titu Maiorescu ne arata ca, la orice raspantie, drumul nostru trebuie sa treaca prin paradigmele civilizatiei europene instituite in secolul XVIII. Nu ne explicam aceasta decat prin faptul ca, latenta si fara ostentatie, "ideologia brumarista", adica Ideologia difuza a Scolilor Centrale, a lucrat si in Romania.Intr-un fel, stagnarea nedumerita la o raspantie ori alta este pentru civilizatia romaneasca semnul definitoriu al "incremenirii in Proiect". Sigur, "incremenirea" inseamna poate si oprirea prudenta in obscuritatea ce a rezultat din pierderea celui mai pretios timp, Veacul de Lumina, furat de "gospodarii" fanarioti care au inaltat exclusiv limba greceasca in Principatele romane.

Trecerea de raspantie, depasirea "incremenirii", se poate face cu "mai multa Lumina", insa mai e vreme pentru aceasta miscare intru luciditate ? Nici macar Ioan Eliade Radulescu, romanul care a lucrat cel mai mult si eficient la Proiectul civilizatiei neamului nostru, nu credea ca mai avem timp. Mi-e teama ca Scoala Centrala in Limba Romana, care a sosit la noi prin gandurile europene ale lui Gheorghe Lazar si Ioan Eliade Radulescu, isi va inchide definitiv portile in secolul XXI. Daca el va fi extrem de incongruent cu veacul XVIII european, asa cum se anunta, aceasta incongruenta va antrena inevitabil si demolarea Proiectului romanesc.

Titus Filipas

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Webmaster (editor) : conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero : Lucian Hetco [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design: Lucian Hetco.