|
UN OM, UN ROMÂN, UN MINER, UN TALENT
Venera E.DUMITRESCU-STAIA
Impresii si pareri personale in FORUM
Într-adevar, maxima în lb. latina / MENS SANA IN CORPORE SANO/,
apartinând lui Decimus Junius Juvenalis din scrierile intitulate
SATIRAE, subliniaza faptul ca /anticii gândeau idealul perfectiunii
umane ca echilibru armonios între facultatile intelectuale si cele ale
corpului/. Nu este însa cazul sa consideram practicarea sportului ca pe
o conditie - sine qua non -, care ar conduce neaparat la dezvoltarea
intelectului, deoarece multe minti luminate au avut o sanatate subreda
si destui sportivi faimosi au un Q.I. mai redus.
Acest scurt preambul ma duce cu gândul la OMUL "cunoscut" virtual,
datorita unor corespondente reciproce ca urmare ale articolelor
subsemnatei publicate de RLIV, schimburi de mesaje care datorita
continutului respectuos, sincer si nu în cele din urma pline de talent,
m-au determinat sa dau curs comunicarii si în cele din urma
solicitându-i lui Mihai LEONTE, pentru ca despre el este vorba, sa-mi
transmita câte ceva din viata si preocuparile sale, acest personaj
"necunoscut" fizic, dar suficient ca sa continuam relatiile virtuale.
Acest român "necunoscut" pâna acum câteva saptamâni, mi-a devenit foarte
familiar si este vorba de Mihai LEONTE din România, care locuieste în
Moldova Noua, Domnupe care voi încerca sa-l prezint prin optica mea,
considerând ca merita si poate constitui un exemplu pentru multi români
si nu numai, un exemplu demn de urmat. Adaug faptul ca nu m-am înselat
niciodata - pozitiv sau negativ - de felul în care o persoana, cunoscuta
fizic sau nu, mi s-a adresat într-o scrisoare sau un scurt mesaj pe
internet, si afirm cu sinceritate, ca din zecile de mesaje pe care le-am
primit în cei 4 ani de când sunt posesoarea acestei "masini infernale",
mesajele parvenindu-mi din toate colturile lumii, de la Nord la Sud si
de la Est la Vest, numai 2% pot spune ca m-au deceptionat si am
întrerupt comunicarea. Personal, întotdeauna am clasificat oamenii dupa
felul cum se exprima, cum motiveaza o idee în cazul ca sunt PRO sau
CONTRA celor abordate de mine, acceptând si supunându-ma criticii, dar
numai celei /constructive/ si logic demonstrate. Vreau sa mai mentionez
ca fiecare individ este dotat cu parti pozitive si negative, si a ca
/error humanum est/, dar ca înainte de a judeca si critica, trebuie sa
fim rezonabili si nu în cele din urma OBIECTIVI.
În cele ce urmeaza, dupa scurta prezentare a felului cum eu clasific
oamenii, îi apreciez sau îi depreciez, ma opresc la Mihai LEONTE. Cine
este acest OM, MINER, TALENTATUL si deosebitul SOT SI TATA? Este cel
care a vazut lumina zilei în 19 Ianuarie 1941, deci în plin razboi
mondial, în satul Petia, comuna Bunesti, judetul Suceava, din parintii
Elena, nascuta Condurache si tatal Vasile Leonte. Mihai a ramas orfan de
mama la vârsta de 2 ani, deci amintirile lui despre cea care i-a dat
viata sunt aproape inexistente... Tatal s-a recasatorit, iar copilaria
nu i-a fost prea usoara...lipsa mamei biologice se facuse simtita...
Primele 4 clase elementare le-a urmat în satul natal, apoi clasa 7-a
absolvita la cursurile fara frecventa în 1961. Între 1957-1961 a urmat
cursurile Scolii Profesionale de Mineri din Zlatna, dupa absolvire
lucrând pâna în 1962 ca miner la minele de aur din Hanes, Almasul Mare,
Stanija si Izvorul Ampoiului (fost Valea Dosului), mina de mercur. Dupa
1962 pâna în 1966 continua lucrul la minele de aur si plumb din Baia de
Aries, continuând în paralel studiile liceale clasele 8,9,10, clasa 10-a
absolvind-o la seral în Valea Calugareasca, iar în 1972 absolva Liceul
din Moldova Noua (sectia reala) cursurile serale, obtinând Diploma de
Bacalaureat.
Dar, Mihai LEONTE un talent înnascut, un autodidact, un om dornic de
a-si îmbogati cunostintele culturale, nu s-a oprit aici si între
1963-1965 frecventeaza Cenaclul Literar /Pavel Dan/ din Turda, unde a
debutat cu scrieri în ziua de 4 Iunie 1963 în ziarul local /TURDA NOUA/,
cu poezia intitulata /Artist în minerit/, cuprinsa în volumul de scrieri
intitulat /ALB SI NEGRU/ ce i-a aparut mai târziu. Talentul poetic nu
l-au împiedicat sa se ocupe în paralel de filatelie, numismatica, sah
prin corespondenta la mai multe turnee interne, devenind membru al
Asociatiei Amatorilor de Stiinte si Cultura din Bucuresti.
S-a preocupat mult si a scris despre aceasta meserie grea - mineritul -
cu mare risc de îmbolnaviri pulmonare (silicoza) de care nu a fost
scutit, dar cu încredere în sine si convins ca VIATA MERGE ÎNAINTE si ca
trebuie luptat împotriva vicisitudinilor vietii, viata însasi fiind o
lupta continua, Mihai Leonte sustinut moral de dragostea sotiei, a
fiicei, a familiei si nu în cele din urma a celor care-i apreciaza
nenumaratele publicatii în volume sau diverse gazete virtuale sau
tiparituri din România, printre altele AGERO din Stuttgart (Germania),
România, libera în viitor (RLIV) Statele Unite s.a., da o LECTIE pentru
cei care dupa vârsta pensionarii se autoconsidera sau sunt considerati
de societate, ca sunt inutili, incapabili de a se reintegra si continua
a fi activi, indiferent de domeniu, dat fiind ca OMUL DETINE ÎN
SUBCONSTIENTUL LUI, RESURSE NEBANUITE, CARE TREBUIESC ÎNSA SCOASE LA
IVEALA SI APRECIATE DE CEI DIN JUR.
Mihai Leonte într-una din corespondentele primite, îmi scria
urmatoarele:"În cele ce urmeaza, voi încerca sa redau câte ceva din
viata minerilor surprinsa de scriitori de-a lungul vremurilor. Mineritul
îsi are începuturile din vremuri foarte îndeparate, dar foarte putini
scriitori si-au asumat raspunderea de a scrie despre aceasta categorie
sociala. Ma voi referi la aspecte gasite la-ndemâna si anume la prima
carte care m-a impresionat având în continut o descriere a mediului
miner, autorul romanului fiind scriitorul francez Emile ZOLA (1840-1902)
intitulata GERMINAL, continutul cartii fiind o descriere ampla despre
viata amara a minerilor. Alt roman referitor tot la minerit, este cel al
scriitorului Irwing STONE - BUCURIA VIETII - fiind vorba despre viata
marelui pictor olandez Vincent van GOGH, în care minerii erau numiti
"fete negre" (gueles noires) (...) Am si azi în memorie un reportaj al
ziaristei Sânziana POP, scris în revista LUCEAFARUL din anul 1964,
realizat la minele de la Lesul Ursului, unde tocmai eram detasat si
lucram în zilele reportajului. Azi când mi-aduc aminte, ma întreb de
unde a avut curajul acea tânara în acea epoca... sa scrie realitatea
faptelor, despre conditiile grele de munca din acele mine, dar si din
exteriorul lor (...)"
Ar fi foarte multe de scris despre Mihai LEONTE, dar închei aici si nu
în cele din urma redând câteva rânduri invocând portretul unei MAME...
cea pe care el nu a avut fericirea sa o cunoasca:
"Mama... amintirile sunt acele clipe ce ramân nesterse în memoria cuiva,
care au impresionat spiritul unui om. Pastram în amintire chipul omului
drag. Pentru unii acest chip este al mamei care s-a aplecat spre fiinta
ta din prima clipa a vietii si pâna ai plecat departe în lume. Pastrez
în suflet chipul mamei vazut într-o fotografie, mult mai târziu, când
eram destul de mare pentru a putea citi. Toti cei care îmi vorbeau
despre mama mea spuneau ca era o femeie frumoasa, dar care s-a stins
foarte repede rapusa de o boala pentru care înca nu se descoperise
medicamentul - tuberculoza. Eu nu i-am pastrat chipul real în memorie,
dar în sufletul meu este mai frumoasa decât în fotografie. Am pastrat-o
în suflet oriunde si oricând, pastrându-i o amintire greu de descris în
cuvinte. Dorinta mamei a fost sa ajung profesor, dar viata nu m-a dus pe
acel drum, însa am ajuns maistru, profesând aceasta meserie 21 de ani,
acesta ar fi echivalentul unui profesor, caci si maistrul este un fel de
pedagog, dar cu alte mijloace. Am fost întotdeauna aproape de oameni,
respectându-i, asa cum mi-am respectat si colegii de munca, nu am facut
nici un fel de diferentieri între muncitor si maistru. Astfel am
considerat ca visul mamei a fost îndeplinit, facând din meseria mea una
didactica, asa cum si-ar fi dorit mama mea. Numai cei care n-au avut în
viata lor o mama lânga ei, pot spune ce mult înseamna MAMA si cât de
mult le-a lipsit în decursul vietii. Cei care mai aveti mame,
respectati-le. Veti dovedi prin aceasta înaltul simt al UMANITATII".
Cred ca nu mai am nimic de adaugat, decât sa urez lui Mihai LEONTE,
viata lunga, la fel de bogata în idei pe care sa le transmita celor care
au nevoie de BOGATIA SUFLETEASCA.
Venera E.DUMITRESCU-STAIA
|
